Bugetarii, gata să fie din nou păcăliţi

Luni, 08 August 2011 22:47

Adrian Vasiliu.
Nu m-a mirat prea tare bulibăşeala din ultimele zile, cu privire la posibila mărire a salariilor celor care lucrează în sistemul bugetar. Şi asta pentru că mă uitasem în prealabil la calendar şi văzusem că nu mai este mult până când vom intra în anul electoral 2012, moment în care se va dezlănţui probabil cea mai deşănţată campanie de promisiuni pe care vom fi trăit-o noi, românii, vreodată. Numai că am fost mirat că actualii guvernanţi s-au gândit numai la 5 procente, când este limpede că o scădere de 25% de salariu, coroborată cu o creştere cu 5 procente a celei mai importante taxe, TVA, cu inflaţia cea mai ridicată din UE şi cu nesimţirea cu care marii comercianţi au umflat preţurile la produse şi servicii, n-are cum să fie compensată cu un plus de 5% ameţit la leafă. Dar mi-am revenit repede din uimire atunci când am văzut cu cât aplomb au sărit toţi politicienii, comentatorii şi alte asemenea personaje să atace subiectul, de parcă mărirea timidă a salariilor bugetarilor ar fi rezolvat dintr-o dată toate problemele patriei. Şi atunci am realizat, din nou, miza enormă a acestei mici, foarte mici măriri, care, fie vorba între noi, va fi acordată cât de repede posibil, pentru că partidul de guvernământ ştie că gestul îl va ajuta. Miza o reprezintă electoratul captiv oricărei guvernări, oricărui partid aflat la putere, şi anume exact mult huliţii de unii şi lăudaţii de alţii bugetari. Ei sunt adevărata masă de manevră pentru orice formaţiune politică de prim rang, pentru că ei sunt singurii care pot fi constrâşi sau păcăliţi să voteze ce şi cum trebuie. Iar exemple în acest sens avem destule, culminând cu marea ţeapă din 2008, când la profesori li s-a promis o creştere de 50% a salariilor, după care s-a întâmplat ca la Radio Erevan, adică nu li s-a dat, ci li s-a luat o jumătate din leafă. Şi, cu toate acestea, bugetarii continuă să spere în mila statului, care le-ar putea da acolo ba un 5%, ba poate mai mult, dar care nu va putea niciodată să le dea înapoi tot ce le-a luat. Şi mă refer aici nu numai la bani, ci şi la demnitatea şi onoarea unor categorii sociale precum profesorii şi doctorii, poliţiştii şi funcţionarii, mult blamaţi atât de către primul om în stat, cel mai important bugetar al patriei, cât şi de alţii din subordinea sa, majoritatea tot bugetari şi ei. Iar dacă bugetarii de rând, care au tot fost păcăliţi şi umiliţi, se mai lasă înşelaţi de promisiunile de 5% mărire sau de alte asemenea idei, chiar că îşi merită soarta de a rămâne de-a pururea la mâna celor care, vremelnic, reprezintă cel mai prost administrator dintotdeauna, statul.