Spiridon Voinescu.
Îi vezi peste tot, replicile celor patru care au inundat toate posturile de televiziune. Îi vezi pe stradă, în magazine, la şcoală, la hotel. Jumătate din ţară trăieşte viaţa celor patru, trăieşte visul românesc tâmpit care ne este inoculat asiduu pentru că face rating. Jumătate din ţară nu ştie care este imnul naţional, însă ştie stadiul procesului lui Iri pentru tutela copilului, ştie ce mai face Tudi, singur sau cu Oana…
Îi văd în Argeş, cu groază pentru că sunt reali şi nu pot să schimb postul sau – recomandat – să închid televizorul. Văd câteva zeci de Iri, puţin trecuţi, obligatoriu cu Mercedes clasa S, cu ochii beliţi după sutele de Moni care ies pe porţile liceelor. Văd sutele de Moni de 17-18 ani, înnebunite după S-ul de la Mercedes. Nu ştiu să citească alte nume. Nu ştiu să citească mai deloc, însă nu contează, pentru că nu trebuie, dacă vor fi în stare să se ataşeze de un Iri. Visul lor, modelul lor de viaţă împlinită. Şi mai sunt tinerii. Pentru care modelul Pepe este unul perfect. Cu muşchii la vedere, cu scobitoarea în gură, veşnic râzând. Scobitoarea scoasă când şi când pentru un scuipat la ţintă. În căutare de păpuşi frumoase, precum Zăvo. Care Zăvo este şi ea un alt mare şi de succes(uri) model. Într-o veşnică agitaţie şi, mai ales, în căutare de noi iubiţi, de scandal, de aventură. Tu-di or not to be, Zăvo este, de asemenea, considerată a fi un model de succes pentru tinerele intoxicate de ţigările cumpărate de la chioşcul lipit de gardul şcolii. Ţigările cumpărate de la vânzătoarea care ştie că sunt minore, însă trebuie să facă vânzare, altfel o dă patronul afară. Banii de ţigări primiţi de la părinţii care ştiu că fata fumează, însă nu au timp să stea de educaţia ei…
Vicepreşedintele CJ Simona Bucura a emis un comunicat în care spune că sistemul educaţional este la pământ. Dintre toţi tinerii, cel mai tare s-a supărat… Bratu, care a pufnit, a răbufnit, a dat năvală cu faetonul la Inspectorat şi a mai demis vreo trei directori. Domnule Bratu, nu trebuie să vă deranjeze adevărul. Nu trebuie să ascundem faptul că, în Argeş, există semianalfabeţi care termină liceul, care nu au auzit de Sadoveanu, de Nichita Stănescu. Toţi ştiu însă totul despre Moni şi Iri. Nu trebuie să ne mai ascundem, pentru că o facem pe răspunderea noastră. Cu mâna noastră, cum ar spune unii. Chiar, ce mai face Tudi?…
