Suflet al durerii
Născută din iubire,
Te plâng și n-am cuvinte
Menite să te cânte,
Suflet firav
Lovit mult prea devreme
De suferinți terestre,
Te-ai ridicat prea sus
Pentru a putea să te înțelegem;
Rămâi în lumea ta
De umbre și zeițe ale iubirii,
Ești fericit așa, văzând numai iubire
Acolo unde nu-i,
Tărâmuri nepătrunse
De mintea noastră fadă,
Dureri nebănuite
De suflete împietrite
Ce în noi au devenit
Coboară peste tine
Miracolul divin
În fiece clipită
Deci ești un revelat,
Te plâng de crud soartă
Dar te slăvesc oricum
Că doar tu vezi ce e de nevăzut
Și crezi chiar și acolo unde-i necrezut
Izvor de dăruire,
În veci fii fericit.
Lixandru Valentin-sat Țigănești, oraș Topoloveni
