Urcuș
Eu sunt povara anilor trecuți
Și poate și a celor ce-o să vină,
Sunt un Sisif cu pași pierduți
Spre calea cea de vise plină.
Și urc mereu spre zarea-ndepărtată
La steaua ce veghează-n orizont,
Ah, fericire vino de-mi arată
Drumul cel drept și clipa de noroc.
Îmi este pasul mai greu ca niciodată
Tu, timp uitat trecut în urma mea
Vreau să te due spre calea mult visată
Ferindu-te de piaza rea.
Am adunat în suflet multă trudă
Și-o port în mine ca pe un dat firesc,
Dar ce vrea piscul meu să-mi spună?
„Esti o învinsă, toți te ocolesc”.
Lui Moromete
Venisem la părinți
în amurg
Sătenii făcuseră pe-nserate
un coșciug
Murise un țăran pe nume
Moromete
Și-i spusese fiului său:
ai grijă de sat, băiete.
Oamenii se întorseseră
de la câmp
Iar pe amurgite țăranii
plâng
Este jale-n satul lui
Moromete
Și ciorile cântă și cântă
poete.
…………………
Stelele-n orizont începuseră
să se aprindă
Era iarnă și din cer se pusese
să ningă.
Bătrânele își făceau semnul crucii
pe-ndelete
Murise ultimul țăran
Ilie Moromete.
