Cum poate depăşi românul criza actuală?

Miercuri, 19 Octombrie 2011 00:12

# Dezbatere la Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu Argeş. Într-o lume în care oamenii uită să mai vadă frumosul din ei şi din ceilalţi din cauza grijilor cotidiene care le macină trupul şi sufletul, se mai poate face oare saltul spre conştientizarea propriei umanităţi? Românul, pesimist din fire, spune, dar şi demonstrează, că nu. Suntem condamnaţi inevitabil la ură reciprocă, dezinteres faţă de suferinţa aproapelui, adică la o existenţă în care ne supraevaluăm ego-ul în detrimentul aproapelui. Sentimentele negative de care dau dovadă oamenii  (furia, mânia, violenţa, lăcomia, dorinţa de răzbunare, depresia) nu sunt doar efectul unei crize economice, monetare sau sociale, ci şi al unei crize morale, care odată cuibărită în sânul unei individualităţi singulare, dar şi în structura complexă a unei societăţi, poate deveni sursa unei tendinţe autodistructive.
Toate aceste probleme ale omului contemporan au constituit obiectul unei dezbateri publice care a a avut loc săptămâna trecută la Biblioteca Judeţeană, dezbatere conferenţiată de prof.univ.dr. Dumitru Constantin Dulcan, un apropiat al comunităţii culturale judeţene. Tema acestei conferinţe, Omul secolului XX - între iluzie şi realitate, a prilejuit o abordare psihologică a crizei actuale prin care trece omenirea. În redarea cât mai succintă a tabloului lumii actuale, domnul profesor a subliniat faptul că trăim într-o lume hibridă caracterizată de comuniunea din ce în ce mai strânsă dintre om şi maşină. Progresul tehnologic care are loc într-un ritm din ce în ce mai alert nu semnifică automat şi un progres moral, ci, din contră, un regres moral. «Atunci când cineva creează o unealtă care să stea la îndemâna omului, aceasta trebuie creată nu prin prisma beneficiului material pe care-l aduce aceasta creatorului, ci prin prisma efectelor secundare ale acesteia asupra beneficiarului. Ne aflăm într-o criză în care predomină dorinţa indivizilor de a avea totul, iar ceilalţi nimic. Este o criză care vizează toate aspectele vieţii umane şi care îşi are principala sursă în acceptarea unei filosofii de viaţă care polarizează lumea: noi versus ceilalţi, realitatea mea versus realitatea celorlalţi.” Toată această ideologie a polarizării a permis distrugerea mediului înconjurător prin defrişarea masivă a pădurilor, poluarea aerului, a apei, infestarea pământului cu tot felul de chimicale etc. Dacă am încerca să înţelegem mai profund adevăratul sens al vieţii noastre pe pământ, am conştientiza faptul că universul are la bază o lege morală care ne obligă să fim buni unii cu ceilalţi, să ne acceptăm în mod reciproc nevoile fizice şi spirituale şi să transgresăm graniţele propriului ego.
Noi ştim că la baza acţiunilor noastre stau gândurile. Dacă gândurile noastre sunt negative, atunci acţiunile şi raporturile noastre cu semenii noştri vor fi dominate de negativitate. Abordarea pe care ne-o propune profesorul Dulcan scoate în evidenţă posibilitatea ca omul contemporan să-şi dezvăluie spiritualitatea prin îmbunătăţirea relaţiilor cu ceilalţi. „Dacă nu ne trezim astfel încât să înţelegem atitudinea noastră faţă de ceilalţi, atunci lucrurile vor fi din ce în ce mai rău. Salvarea noastră constă în transformarea societăţii actuale într-o societate spiritualizată nu prin excluderea materiei din viaţa noastră, ci prin crearea unui echilibru între condiţia materială şi cea spirituală [...] Gândul nostru este cea mai puternică forţă din univers. Dacă nu ne schimbăm gândurile şi comportamentul nu avem nicio şansă de supravieţuire.”
De fapt, marile probleme cu care se confruntă societatea actuală îşi au principala sursă în incapacitatea oamenilor de a accede la un adevăr universal. Conflictele dintre oameni s-au purtat şi se poartă în numele unor adevăruri „fabricate” Şi totuşi, există un adevăr universal care nu este dependent de capacitatea fiecăruia de interpretare, de interesele şi de opinia colectivă. Acest adevăr se află dincolo de realitatea noastră, iar reperele morale ale acestui adevăr ne pot ajuta să adoptăm un comportament pozitiv şi o predispoziţie spre comunicarea afectivă cu „celălalt”. Un sistem de referinţă comun, un consens general cu privire la adevărul care fundamentează existenţa umană reprezintă concepte de la care trebuie să plece orice demers de cunoaştere.
Aşadar, românul nostru poate suporta mai uşor stresul, nesiguranţa şi privaţiunile pe care le aduce criza printr-o receptivitate mai mare faţă de ceilalţi şi prin conştientizarea faptului că tot ceea ce facem se răsfrânge mai mult sau mai puţin asupra celorlalţi, şi nu prin însingurare şi nepăsare.
Sabina DIACENCO