Câteva din reperele săptămânii 27 iulie - 2 august 2020

Luni, 27 Iulie 2020 12:59

 

Gheorghiță I. BOȚÂRCĂ

(n. Topoloveni, Arges, 27 iulie 1954)

Inginer mecanic, militant politic, înalt funcționar public. Liceul Topoloveni, Arges (1973), Universitatea din Pitești (1997), Școala Națională de Stiințe Politice si Administrative, Bucuresti (2005). Stagii: Federația Rusă (1980); Germania (1985). Sef, Auto Service, Cooperativa Muncitoarea, Topoloveni (1977 – 1989). Participant direct la evenimentele din decembrie 1989, lider local, succesiv: Frontul Salvării Naționale, Partidul Democrației Sociale, Partidul Social Democrat din Romania. Primar, orasul Topoloveni, Arges (1989 -).

Inițiative si realizări urbane: edificarea complexului multifuncțional (Primărie, Judecătorie, Parchet, Casă de Cultură, Catedrală); înființarea parcului industial (160 de hectare); construirea de săli de sport, scoli, grădinițe, apartamente; amplasarea unor lucrări plastice memorial etc.
(Enciclopedia Argeșului și Muscelului, vol. I, editie virtuală)

*** *** ***

Iosiv I. CERBUREANU

(n. Brăduleţ, Argeş, 30 iulie 1949)

Jurist, funcţionar de stat. Liceul Domneşti, Argeş (1969), Facultatea de Drept, Bucureşti (1973). Inspector, Consiliul Popular Judeţean Sălaj (1973-1975); şef oficiu, şef serviciu, director adjunct, Direcţia Administraţiei Publice, Consiliul Popular Judeţean Argeş (1975- 1986); consilier juridic, Direcţia de Drumuri şi Poduri Argeş (1986-1990). Secretar, Primăria şi Consiliul Local, Piteşti (1990-1995; 1997 ~); director general, Consiliul Judeţean Argeş (1995- 1997). Activitate pentru: aplicarea legislaţiei specifice administraţiei de stat; gestionarea pregătirii şi desfăşurării alegerilor conform criteriilor constituţionale şi deciziilor guvernamentale; stimularea iniţiativelor cetăţeneşti.
Colaborări media. Membru, asociaţii profesionale în domeniu, documentări externe
(Enciclopedia Argeșului și Muscelului, vol. I, editie virtuală)

*** *** ***

Cătălin Marian RĂDULESCU

(n. Piteşti, Argeş, 2 august 1962)

Medic, militant politic, parlamentar, om de afaceri. Facultatea de Medicină, Timişoara (1986). Activitate specializată: Spitalul Câmpulung, Argeş (1986-1987); Spitalul Judeţean Argeş (1987- 1989). Participant direct la evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, Timişoara, Piteşti, Bucureşti. Membru, Consiliul Judeţean Argeş al Frontului Salvării Naţionale (1989- 1990). Vicepreşedinte, Liga Naţională a Luptătorilor Pentru Victoria Revoluţiei, Filiala Argeş, Certificat de Luptător, Brevet de Luptător (1990). Implicat în constituirea noilor structuri ale puterii de stat din judeţul Argeş (1989-1990). Iniţiator, publicaţiile locale Opinii (1990) şi Acţiunea (1993). Deputat de Argeş (1990-1992), Adunarea Constituantă, reprezentând Frontul Salvării Naţionale/ Partidul Democrat - Frontul Salvării Naţionale, secretar, Comisia de Politică Externă a Parlamentului. Numeroase reuniuni internaţionale. Preşedinte fondator, Organizaţia Argeş a Partidului Democrat - Frontul Salvării Naţionale (1991), vicepreşedinte (1992-1996). Om de afaceri (1993~): comerţ, construcţii, transport, turism.
(Enciclopedia Argeșului și Muscelului, vol. III, editie virtuală)

*** *** ***

In memoriam. PAUL I. DICU - 93 de ani de la nașterea istoricului argeșean

(Topana,  Olt, 1 august 1926 – Pitești, Argeș, 19 aprilie 2008)

Viitorul profesor gradul I, Paul Dicu, este absolventul Liceului Radu Greceanu Slatina (1937-1945), etapă suprapusă rigorilor participării României la ultima conflagrație mondială (1941-1945). După obținerea bacalaureatului (1945), absolventul Paul Dicu s-a decis, cu acordul și susținerea familială, pentru continuarea studiilor la Universitatea din București. Succesul admiterii (1945) a fost urmat de frecventarea Facultății de Filosofie-Litere, secțiile: Filosofie-Istorie (1948); Pedagogie-Psihologie (1949). Cochetează, intermitent, cu specializarea juridică.
La absolvirea Universității din București, Paul Dicu era calificat, didactic, pentru: Educație civică, Filosofie, Istorie, Logică, Pedagogie, Psihologie, Sociologie. Va prefera Istoria și Psihologia. Prestațiile, derulate aproape patru decenii (1949-1986), dăinuie în amintirile elevilor care au urmat: Liceul Radu Greceanu Slatina (1949-1950); gimnaziile unice Mătăsaru (1952-1953) și Topana (1953-1955); Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu Pitești (1959-1986); școlile generale Nr. 2 și Nr. 5 Pitești (1959-1986). Temporar (1955-1959), Paul Dicu a fost inspector la Secția Regională de Învățământ Argeș. Obține, succesiv, gradele didactice II și I, titlul de Profesor evidențiat, medalia Tudor Vladimirescu, alte recunoașteri publice. Ideile istoricului Paul Dicu, erau concretizate, după 1984, prin apariția cărților: Pitești. Ghid de oraș, Editura Sport-Turism, București, 1985; Pitești. Pagini de istorie, Tipografia Argeș, Pitești, 1986; Istoria municipiului Pitești, Editura Academiei Române, București, 1988; Pitești. Tradiție și contemporaneitate. Eseuri istorice, Editura Tiparg, Pitești, 2008. Afișează, pe coperte, aceiași autori: Petre Popa, Paul Dicu, Silvestru Voinescu.
Manuscrise, șpalturi, semnale editoriale, cristalizând dinamismul elaborării acestui portofoliu istoriografic, se păstrează la Secția Colecții Speciale a Bibliotecii Județene Dinicu Golescu Argeș. Tot acolo, regăsim volumul Monografia Școlii Nr. 3 Ion Pillat din Pitești (1873-1998), lucrare  scrisă de Paul Dicu, în colaborare cu directorul instituției, Nicolae Mitulescu (1998), dar și opt extrase din opera personalității aniversate astăzi, semnate olograf, clasificate, recomandate uzual.

STRADĂ EPONIMĂ ÎN MUNICIPIUL PITEȘTI

Paul Dicu a decedat, la Pitești, sâmbătă, 19 aprilie 2008. Se odihnește în Cimitirul Sfântul Gheorghe din localitate. Dona, testamentar, Muzeului Județean Argeș, director, Spiridon Cristocea, doctor în istorie, laureat al Academiei Române (2013), majoritatea cărților din biblioteca proprie, exponate arheologice și numismatice, fotografii, câteva obiecte personale, manuscrise, dactilograme.
Conform deciziei onorante a Consiliului Municipal, în Pitești avem, acum, strada eponimă Paul Dicu! Este  adiacentă  traseului rutier spre Câmpulung! Ne raliem unor asemenea gesturi, care denotă civismul secolului XXI.
(Fragment din  ”Pitești. Portrete postume pentru prieteni”, autor, Pentre Popa, Ed. Paralela 45, Pitești)

*** *** ***

Iustin I. MOISESCU

(Cândeşti, Albeştii de Muscel, 5 martie 1910- Bucureşti, 31 iulie 1986)

Înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, patriarh, om de cultură. Seminarul orfanilor de Război, Câmpulung, Muscel (1930), Facultatea de Teologie, Atena, Grecia (1934). Stagii: Franţa (1934 - 1936); Atena (1936- 1937). Doctorat, patrologie, Atena (1937). Activitate didactică: Seminarul Teologic Nifon, Bucureşti (1937 - 1938), facultăţile de Teologie Ortodoxă, Varşovia, Polonia (1938 - 1939), Suceava (1940 - 1946); Bucureşti (1946 -1956). Profesor universitar din 1940. Arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului (1956 - 1957); arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei (1957 - 1977). Distinct: arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977 - 1986), reşedinţă de vară, Dragoslavele, Argeş.
Ample lucrări de restaurare şi reabilitare monumentală: Centrul Eparhial Iaşi; Curtea Domnească Negru Vodă, Câmpulung; mănăstiri şi biserici din România; aşezăminte de la Muntele Athos; dezvoltarea sistemului şcolar teologic autohton, înfiinţarea de muzee, dotarea tipografiilor proprii. Volume importante: Evagrie din Pont. Viaţa, scrierile şi învăţătura (1937, limba greacă); Sfânta Scriptură şi interpretarea ei in opera Sfântului Ioan Hrisostom (1939~1942); Originalitatea parabolelor Mântuitorului (1944-1945); Activitatea Sfântului Apostol Pavel în Atena (1946); Sfântul Pavel şi viaţa celor mai de seamă comunităţi creştine din epoca apostolică (1951). Editor: reviste, albume, monografii, cărţi de rugăciuni, manuale, alte publicaţii tematice. Iniţiator: colecţia Părinţi şi scriitori bisericeşti (90 de volume); Arta creştină în România (şase volume); reeditarea Noului Testament (1979) şi a Bibliei (1982). Intensă activitate cărturărească, ecumenică, pastorală. Membru. Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (1961- 1977) şi al Prezidiului Conferinţei Bisericilor Europene. Reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române la numeroase reuniuni din Africa, Asia, Europa.
(Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, vol. III, ediţie virtuală)

*** *** ***

Alexandru Alfons POPESCU

(Tânganu, Stoeneşti, Ilfov, 6 octombrie, 1912 –Domneşti, Argeş, 30 iulie, 1978)

Profesor, muzică şi filozofie, dirijor, cor, compozitor. Stabilit în Argeş-Muscel din 1944. Studii liceale în Capitală (1930), Conservatorul de Muzică şi Teatru, Cernăuţi, Bucovina (1938), Clasa George Onciul, George Georgescu, Alexandru Zirra; Facultatea de Filosofie, Cernăuţi (1938). Activitate didactică: Liceul Mihai Viteazul, Bucureşti (1939-1941; 1943- 1947), Liceul/ Colegiul Ion C.Brătianu, Piteşti, Argeş (1941-1943); Seminarul Teologic, Curtea de Argeş şi Gimnaziul Unic, Domneşti, Muscel (1947-1949); Liceul Sfântul Sava, Bucureşti (1949-1957); Liceul/ Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1957-1974).
Dirijor, corurile mixte de amatori din: Domneşti (1947~1974), Rucăr, Boteni, Lereşti (Argeş); Scorniceşti, Vitomireşti (Olt); Vişina (Dâmboviţa). Dirijor reprezentativ al zonei Argeş-Muscel la mijlocul secolului XX. Creaţii proprii: Balada ciobănească; De la Domneşti mai la vale; Balada haiducească; Suita musceleană; Cântecul hidrocentralei de pe Argeş. Numeroase premii şi turnee naţionale. Eponimie, bust la Domneşti (2011), alte aprecieri publice antume şi postume
(Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, vol. III, ediţie virtuală)