Filarmonica Piteşti va beneficia de un nou sediu la standarde europene

Luni, 28 Noiembrie 2011 02:00

# Jean Dumitraşcu: „La etaj, de pildă, va fi o sală de conferinţe, o sală de expoziţii etc. O adevărată Casă a Artelor…” Este incontestabil faptul că în România cultura nu este o prioritate pe agenda de lucru a politicienilor, dovadă fiind faptul că în toate discursurile publice nici nu aud pomenindu-se de cultură. Din păcate, subfinanţarea domeniilor culturale a devenit o boală cronică cu efecte dezastruoase. Şi totuşi, în anumite situaţii, există oameni care, în calitate de directori ai unei instituţii culturale, pot gestiona cu brio un buget diminuat din cauza crizei. Jean Dumitraşcu, directorul Filarmonicii Piteşti, ne oferă un astfel de exemplu.

”Am un gust foarte amar, a ajuns să îmi fie ruşine că sunt bugetar, la câte discuţii contra bugetarilor sunt în spaţiul public pe tema aceasta”

# Vă găsesc cu o lege în faţă… Ce schimbări legislative au mai intervenit în domeniul dvs. specific?
Jean Dumitraşcu: Filarmonica Piteşti s-a născut în anul intrării României în Uniunea Europeană, aşa că am avut parte de toate schimbările şi adaptările legislative posibile şi imposibile. Culmea, tot în acel an, 2007, izbucnea criza în lume. Ca instituţie publică am fost afectaţi încă din februarie 2008, odată cu Ordonanţa nr. 34 a Guvernului Tăriceanu, care introducea o serie de restricţii la achiziţiile publice, ca semn al existenţei crizei în România. Nu s-a vorbit atunci explicit, s-a aplicat tacit, era an electoral. Nu fac politică, nu mă interesează decât binele culturii din ţara noastră, dar au fost legi ce ne-au lovit din plin. Am un gust foarte amar, a ajuns să îmi fie ruşine că sunt bugetar, la câte discuţii contra bugetarilor sunt în spaţiul public pe tema aceasta. Şi nu numai. De pildă, sunt unii care ţin să ne aducă aminte că suntem plătiţi din taxele şi impozitele lor. Da, şi noi, şi îmi permit să-l includ pe dl. primar Tudor Pendiuc, prin înfiinţarea Filarmonicii Piteşti, am contribuit la creşterea numărului bugetarilor. Care tot trebuie reduşi. Şi am tot fost reduşi, prin diverse ordonanţe. În 2008 eram 102, în ianuarie 2009 a trebuit să reducem cu 20%. În trista vară a anului 2010, iar, ajungând la 53 de posturi. Dintre acestea, unele libere, fiindcă ne-au plecat câţiva colegi din cauza salariului, în alte ţări, din Elveţia până în Brazilia. În ianuarie 2009, de pildă, aveam în vigoare două legi de salarizare, una dată în ultima clipă de fostul ministru Adrian Iorgulescu, care... tripla salariile la personalul artistic, nu le creştea doar cu 50% ca la profesori, iar alta, cea de criză, era evidentă, a primului Guvern Boc, ce reducea fondul de salarii cu 20%. Pe care să o aplici, mai ales că eram în perioada elaborării bugetului de venituri şi cheltuieli?! Angajaţii ştiau de triplarea salariilor, le cereau... Le-am explicat că decât să li se ia banii înapoi, mai bine respectăm ultima reglementare legală.
Tot legat de întrebarea dvs., ca orice instituţie publică, trebuie să aplicăm toată legislaţia legată de administraţia publică. Suntem o mână de oameni la administrativ, fiindcă orchestra îşi face treaba pe scenă la o înaltă cotă artistică, dovadă stând ,,cartea noastră de onoare’’ în care dirijori şi solişti invitaţi din ţară şi străinătate ne laudă orchestra sau existenţa Filarmonicii ca atare. Fiindcă nu sunt multe asemenea instituţii în ţară, nu orice oraş îşi poate permite o filarmonică. Deşi elite (ca public-ţintă, mă refer) sunt peste tot, nu doar în Piteşti. În fine... Apropo de legi, acum suntem în faza implementării Ordinului nr. 946 al Ministerului Finanţelor Publice. Numai acest Ordin, pe care îl am în faţă, înseamnă un volum infernal de muncă. Şi, subliniez, suntem câţiva la administrativ. Ni se cere comisie de etică şi consilier de etică, iar abia avem salariaţi să numim comisia de inventariere! În condiţiile în care, în paralel, pregătim fiecare concert, de la cel proxim până la cele din 1 iulie 2012, la fiecare în parte purtând discuţii, mai punând din timp o cărămidă peste fundaţia deja turnată. Nimeni, în afară de public, nu este interesat de calitatea actului artistic. Am ajuns să dăm lunar sute de pagini de raportări, la tot felul de indicatori şi la tot felul de ministere. Mergem, totuşi, înainte!
# Ce probleme aveţi cu finanţarea? Bugetul pe anul 2011 (am văzut pe site-ul instituţiei) a fost mai mic decât cel pe 2010, iar pe 2012 probabil că va fi diminuat...
Jean Dumitraşcu: Bugetul pe 2011, da, e mai mic, dar e legat de reducerea cheltuielilor de personal, dar nu sunt probleme. La investiţii, care pentru noi înseamnă achiziţionarea prin S.E.A.P. de instrumente muzicale, am fost la nivelul anului 2010. Sperăm ca în 2012 să rămânem măcar la nivelul din acest an, fiindcă vedem cu toţii că o nouă criză a lovit lumea. Cu toate acestea, cu un buget mai mic, am reuşit să creştem, de la an la an, numărul producţiilor artistice. Fireşte, nu ne-am mai permis superproducţii ca în 2008 sau 2009. Unii abonaţi ai noştri nu au auzit de criză, vor să le oferim nume cât mai mari. Dar aceste nume cer şi sume pe măsură, iar noi, prin hotărâre de consiliu, am impus limite maxime ce pot fi oferite. De aceea, de pildă, un Tudor Gheorghe nu a mai concertat cu orchestra noastră. De altfel, maestrul Tudor Gheorghe a ajuns să cânte prin ţară cu orchestre de la Chişinău, fiindcă nici un membru al vreunei orchestre nu mai poate fi plătit suplimentar de când cu Legea salarizării unitare. Şi noi, când am participat, la 11 septembrie, la Bucureşti, la Festivalul internaţional ,,George Enescu’’, am putut plăti salariaţilor decât 12 lei, diurna adică. Degeaba este Filarmonica Piteşti o prioritate şi o mândrie, sper sau sunt convins, pentru Municipalitate, în sensul că ar putea să ne aloce o subvenţie mai mare, dacă ne lovim de tot felul de legi. Ba, uneori, şi de câte o reacţie negativă a unui ziar. Un exemplu: în august 2010, în biroul meu plângeau zeci de oameni ce au fost disponibilizaţi, iar un ziar scria că, gata, piteştenii şi-au făcut moftul, că dl. primar trebuie să desfiinţeze filarmonica, să dea, mai bine, ajutoare de şomaj!!!! De parcă Primăria plăteşte ajutoare de şomaj!!! Dar atât a dus-o mintea pe persoana închipuită ziarist.
# Ce riscuri întâmpinaţi în activitatea pe care o desfăşuraţi?
Jean Dumitraşcu: Sunt tot felul de riscuri, majoritatea ce pot fi preîntâmpinate, de aceea avem chiar un ,,Registru al riscurilor’’, pe fiecare activitate în parte. Dar ce te faci dacă răceşte un solist chiar înaintea concertului?
# Aţi declarat că preţul real al unui bilet la Filarmonică ar fi de 80 de lei. Cum s-a ajuns la această valoare?
Jean Dumitraşcu: Simplu. Am împărţit toate cheltuielile (de personal, taxe, chirii, investiţii, utilităţi etc) la nivel de spectator. Da, 80 de lei cu condiţia să ai 700 de spectatori plătitori la fiecare concert, şi fără abonamente. Numai că noi avem preţul subvenţionat de către Primăria Municipiului Piteşti, stabilit prin hotărâre de Consiliu Local. Preţurile sunt de 10 lei sau 12 lei la concertele obişnuite, şi duble la concertele extraordinare. Sunt reduceri de 50% pentru studenţi, şomeri, pensionari, gratuităţi pentru persoanele cu handicap sever şi însoţitorii acestora ş.a.m.d. Preţul este, prin subvenţie, accesibil, chiar foarte mic, cum îmi spunea ambasadorul Japoniei la Bucureşti, E.S. Natsuo Amemiya. Publicul nostru nu este unul bogat, să nu credeţi că dau năvală miliardarii!
# Au apărut în presă diverse informaţii (nu ştiu cât de adevărate) în legătură cu problema sediului Filarmonicii. Puteţi clarifica această problemă?
Jean Dumitraşcu: Problema unui sediu adecvat pentru Filarmonica Piteşti s-a pus încă dinainte de înfiinţarea instituţiei, încă din toamna anului 2004, când am mers la dl. primar Tudor Pendiuc cu acest proiect. Cum am scris şi în cartea mea ,,Bătălia pentru Filarmonica Piteşti’’, apărută în iunie 2008, habar nu aveam că dl. primar dorea de mult timp înfiinţarea unei filarmonici, că fusese un obiectiv prins în programul electoral etc. De pildă, pentru... aplicarea unei legi, cea de preluare a cinematografelor, dl. primar a dus o luptă (adrese, h.c.l.-uri, telefoane etc) din 2006 până în martie 2010!!! Odată cu preluarea efectivă, prin h.c.l., dl. primar Tudor Pendiuc a aprobat realizarea Planului Integrat de Dezvoltare Urbană, din fondurile europene câştigate de către Primăria Piteşti, plan din care face parte şi realizarea unui complex cultural multifuncţional. În cadrul acestui complex cultural va funcţiona şi Filarmonica Piteşti (să nu creadă cineva că Uniunea Europeană dă bani pentru construirea unui sediu exclusiv de Filarmonică!). La etaj, de pildă, va fi o sală de conferinţe, o sală de expoziţii etc. O adevărată Casă a Artelor. În week-end, în sala de spectacole vor rula filme, conform legii în baza căreia s-a preluat cinematograful ,,Bucureşti”. Procedura de alocare a fondurilor (50% fonduri europene, 50% fondurile Municipalităţii) a urmat toate etapele legale (fireşte, nu atât de repede cum ne dorim), şi, nu mai departe de acum două săptămâni, o comisie de la Ministerul Dezvoltării şi Agenţia de Dezvoltare Regională 3-Sud Muntenia a fost prezentă la Primăria Piteşti, pentru acest proiect, ca şi pentru altele. Deci, nu se opune nimeni, proiectul e una din priorităţile autorităţilor locale, fiind susţinut de autorităţile regionale şi centrale, iar sediul va fi la standarde europene!
# Cum împăcaţi viaţa de familie cu cea profesională?
Jean Dumitraşcu: Cea mai grea întrebare! Soarta a făcut ca în ultimele două decenii să îmi dedic timpul şi energia comunităţii, fie că am fost ziarist, fie că am fost director de instituţii publice de cultură. Eu am pus mereu suflet în tot ceea ce am făcut, dar, sunt nevoit să recunosc, port în suflet o mare durere, că nu am fost mai des în vizită pe la părinţii mei de la Teiu, că nu pot să-i ajut, ori că fetiţa mea a crescut îngrijită de soţia mea. Sufăr că încă nu se culcă seara până nu ajung acasă la Topoloveni, doar ca să-mi spună ,,noapte bună’’. Practic, îngrozitor, am ajuns să discutăm 15 minute dimineaţa, la ceai/cafea, şi să mergem duminica împreună la biserică. Şi nu ştiu dacă acest sacrificiu merită făcut sau mai merită făcut! Nu tu ajutor la teme etc. Deseori, fac haz de necaz, când sunt întrebat unde stau, spunând că locuiesc în oraşul turistic Topoloveni, fiindcă acolo dorm de 23 de ani (dorm, nu locuiesc, fiindcă nu am viaţă socială acolo). Norocul meu este că am o soţie extrem de îngăduitoare, părinţi prea buni, dar, repet, oare merită?! Fata mea mi-a şi spus odată, când îi spuneam că trebuie să înveţe ca să ajungă bine în viaţă, că nu se va face niciodată directoare, fiindcă nu o să aibe timp de copiii ei!...
Interviu realizat de Sabina DIACENCO