Motivarea instanței în dosarul „Ferma Florica”: „Ministerul Culturii – atitudine… excesivă!”

Joi, 02 Februarie 2023 12:00

# Ministerul Culturii folosește ultima cale de atac în dosar

# S-a pierdut, în primă instanță, procesul cu frații Prodănel și cu Vernel Crăciunescu pentru Ferma Florica

După ce a înfrânt, în primă instanță, Ministerul Culturii a plecat, cu dosarul, de la Tribunalul Argeș, la Curtea de Apel Pitești. Este vorba de ferma care a aparţinut familiei Brătienilor și care este, din anul 2020, subiectul unui proces intentat de Ministerul Culturii împotriva firmei EGP International Investments SRL și a oamenilor de afaceri Cristian Prodănel și Vernel Crăciunescu. Procesul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș, având ca obiect constatarea nulității unui act juridic. Mai exact, a fost contestat actul de vânzare prin care Vernel Crăciunescu și alte persoane și-au înstrăinat partea lor de proprietate (de 50% din clădire n. red.) firmei EGP, pe motiv că, fiind monument istoric, proprietarul trebuia să înștiințeze și Ministerul Culturii ca să poată să își exercite dreptul de preemțiune. Fapt care nu ar fi fost realizat în această situație.

Ferma a fost achiziționată inițial, în 2005, de către Cristi și Adrian Prodănel. Aceștia intenționau să deschidă, acolo, un hotel. Ministerul Culturii nu a avizat însă favorabil proiectul, acesta fiind motivul pentru care frații Prodănel au vândut-o pe bucăți. Printre persoanele care au avut calitatea de pârât în dosarul finalizat de Tribunalul Argeș regăsim firma cu acționar italian, EGP International Investments SRL, pe Adrian Prodănel și pe soția sa, dar și pe Cristian Prodănel, fiind chemați în garanție și Vernel Crăciunescu, Maria Crăciunescu, Beucan Gheorghe și Beucan Stana. Ulterior, în cursul judecății, chemații în garanție au devenit, și ei, pârâți.

Vernel Crăciunescu (foto): ”Așa este, prima instanță le-a respins acțiunea celor de la Ministerul Culturii.  Care Minister a făcut din start – din punctul meu de vedere – o plângere total eronată.  Ei contestă actul prin care am vândut eu, cu 300.000 (euro, n.r.), în condițiile în care au fost întrebați dacă vor să cumpere cealaltă jumătate cu 200.000 și au refuzat. Ei, de când există Ministerul Culturii, nu au cumpărat, niciodată, ceva în indiviziune sau parțial. Despre ce să vorbim? Hârtii și procese care nu își au rostul....”

Motivarea instanței cu privire la acțiunea Ministerului Culturii – „Această atitudine nu poate fi apreciată decât excesivă”

Așa cum am arătat mai sus, imobilul a fost cumpărat în 2005, moment în care Ministerul Culturii nu a fost interesat să își exercite dreptul de preempțiune. Ulterior, în 2020, când s-a vândut jumătate din imobil (cotă ideală de 1/20 cu 200.000 euro, același Minister al Culturii a refuzat, din nou, dreptul de a cumpăra. După încă două luni, la vânzarea celeilalte jumătăți (tot cotă ideală de ½), Ministerul nu a mai fost întrebat, și de aceea a dat în judecată părțile implicate.

Iată, mai jos, cum au motivat judecătorii Tribunalului Argeș decizia de a respinge acțiunea ministerului Culturii:

”Explicitând atitudinea duală a reclamantului cu privire la cote diferite din același imobil ce erau supuse succesiv vânzării, reprezentanta acestuia afirmă faptul că la momentul declinării (în cazul vânzării primei jumătăți, n.r.) Ministerul nu avea fonduri disponibile pentru a finaliza achiziția în favoarea statului, constrângere care ulterior a dispărut. De reținut faptul că această afirmație a rămas o simplă aserțiune în dosar dat fiind faptul că nu s-a prezentat nicio dovadă conform căreia, la momentul promovării acțiunii, au fost bugetate în conturile Ministrului Culturii sume cu această destinație.

Tribunalul nu poate să nu observe faptul că, concomitent cu data introducerii cererii de chemare în judecată prin care se solicita invalidarea unor operațiuni juridice cu argumentul că statul nu a putut să își exercite dreptul de opțiune cu privire la cumpărarea unei cote din imobil, în același timp reclamantul lasă cale liberă vânzării … cu privire la o altă cotă din același imobil. Practic, la data de 27.02.2020 se răspunde pârâtului vânzător în mod expres asupra refuzului de opțiune a statului conform dreptului legal de preempțiune pentru cota de ½ din imobil (cotă ce ulterior a fost și înstrăinată) iar două luni mai târziu (30.04.2020) reclamantul introduce cerere de chemare în judecată pe motiv că a fost în incapacitate de a-și manifesta dreptul de preempțiune cu privire la cealaltă cotă de ½ din imobil.

Rezultă așadar cu evidență faptul că în același timp reclamantul dorește a-și exercita dreptul de preempțiune cu privire la o cotă de ½ din bun dar refuză expres a exercita același drept cu privire la cealaltă cotă de ½ din bun, folosindu-se în acest scop dispozițiile legale care impun sancțiunea nulității absolute a primului contract. Prin această atitudine contradictorie, Ministerul încalcă două dispoziții juridice în scopul respectării pur formale a altor dispoziții. Tratând diferențiat în exercitarea dreptului său de preempțiune diferite cote ideale din drept, Ministerul Culturii încalcă dispozițiile art. 1739 cod civil care prevăd faptul că ”dreptul de preemțiune este indivizibil”.

Așadar, din moment ce întregul bun este suspus vânzării, este inadmisibil ca statul să dorească realizarea acesteia în persoană proprie pentru o anume cotă ideală din bun și să decline totodată dreptul de cumpărare cu privire la cealaltă cotă. Singura atitudine acceptabilă era fie aceea de a dori cumpărarea bunului ca atare în întregul său (ceea ce presupunea ca odată cu introducerea prezentei acțiuni să înștiințeze pe vânzător … cu privire la intenția Statului de a cumpăra și cealaltă cotă de ½), fie aceea de a declina intenția de exercitare a dreptului de preempțiune cu privire la toate vânzările. Pe de altă parte, promovând prezenta acțiune și permițând totodată realizarea vânzării din data de 25 mai 2020, reclamantul aduce atingere intereselor legitime ale părților din contractele a căror nulitate o solicită. Conform art. 15 din codul civil niciun drept nu poate fi exercitat în mod excesiv și nerezonabil.

Spre acest deziderat, Statul ca titular al dreptului de preempțiune, trebuie să-i trateze unitar și echidistant pe toți cei cu care interferează. Având atitudini radical diferite față de diferite contracte de vânzare -cumpărare, atitudini manifestate concomitent (la două luni distanță una de cealaltă), statul dă dovadă de lipsă de rezonabilitate în raport cu diferiți cetățeni, parte în diferite contracte de înstrăinare. Tribunalul observă că prin această atitudine duală, pe de o parte statul permite transferul dreptului de proprietate din data de 25 mai 2020 … pentru o cotă ideală de ½ din bun, dar dorește invalidarea altor contracte de aceeași natură vizând același bun doar pentru valorificarea formală a unei norme de drept ce impune sancțiunea nulități absolute. Mai mult decât atât, instanța reține faptul că reclamantul nu și-a manifestat dreptul de opțiune pentru cota de ½ din bun la o valoare de 200.000 euro, însă dorește exercitarea dreptului de preempțiune pentru aceeași cotă dar la prețul de 300.000 euro. Această atitudine nu poate fi apreciată decât excesivă.”

Prin urmare, la data de 23 noiembrie 2022, Tribunalul ”Respinge cererea de chemare în judecată. Respinge cererea de chemare în garantie ca rămasă fără obiect.” – Hotărârea nr. 602/2022.

Monumentul istoric ”Ferma Florica” a fost vandalizat și se degradează continuu

În urmă cu câțiva ani, ferma era păzită de o familie ce locuia chiar acolo. Într-o seară însă, familia respectivă a fost atacată de şase romi şi bătută măr. În aceeaşi seară, agresorii au rupt podelele, au distrus mai multe porţiuni din acoperiş şi au spart geamurile imobilului ce a aparţinut marii familii a Brătienilor. De atunci, ferma Florica a fost lăsată în paragină. Poliţia Ştefăneşti a deschis mai multe dosare penale. Chiar Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Argeş a depus o plângere la Poliţia Ştefăneşti, prin care cerea să se cerceteze cum a ajuns să fie vandalizată şi să se degradeze ferma Florica, ce figurează pe lista monumentelor istorice din judeţ.

În anul 2020 s-a deschis un dosar de urmărire penală (1147/P/2020) de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, fiind cercetați și foști sau actuali proprietari ai imobilului. Un an mai târziu, procurorii clasează dosarul.

Cristi Cocea, directorul Direcției Județene pentru Cultură Argeș: ”Așa este, noi am înregistrat, la momentul respectiv, o plângere. Nu ne-a interesat cine degradează imobilul, ci mai mult ne-a interesat să fie stopată degradarea acestuia. După încetarea urmăririi penale am mers și în instanță!”.

Demersul Ministerului Culturii, de a ataca, la Curtea de Apel Pitești, hotărârea magistraților Tribunalului Argeș, pare una mai mult formală. Hai să să vadă că am respectat propria legislație și am mers până la capăt cu procesele. Nu se știe, în final, cine va câștiga. Știm că Ferma Florica este cea care pierde în orice variantă, pentru că se degradează pe zi ce trece, este vandalizată pe zi ce trece și nimeni nu face nimic. Doar plimbă hârtii prin instanțe…