UN CĂLĂTOR MUSCELEAN: MIHAI TICAN RUMANO

Joi, 19 Octombrie 2023 07:25

Alături de Nicolae Milescu-spătarul și savantul Emil Racoviță, un mușcelean născut la 2 iulie 1895 în satul Berevoiești din Județul Argeș, se înscrie între cei mai îndrăzneți călători români care au colindat pe meleagurile lumii. Numele său este Mihai Tican Rumano, cel care a străbatut toate continentele, lăsând în urmă, după călătorii, nu mai puțin de 40 volume de drumeție, cu valoroase însemnări și reflecții despre locurile pe unde a trecut. Pe deasupra, a fost și un pasionat colecționar de artă; multe tablouri valoroase fiind donate școlii din satul natal și Muzeului de artă din Câmpulung-Mușcel.

Mihai Tican Rumano s-a născut în familia numeroasă a tăietorului de lemne Nicolae Tican. A rămas orfan la vârsta de 2 ani și, după ce a trecut printr-o copilărie cu multe lipsuri, când avea 11 ani, intră băiat de prăvălie la un negustor din Câmpulung-Mușcel. Stă la acesta o vreme, după care fuge în București și Constanța, unde urcă, clandestin, la bordul unui vapor italian, ascuns în cala de cărbuni. Descoperit, este acceptat ajutor de bucătar. Ajuns la Genova, își continuă drumul prin Strâmtoarea Gibraltar până în Argentina, unde, la Buenos Aires, muncește văcsuitor de ghete, vânzător de ziare, hamal, șofer, până la vârsta de 19 ani, când, după cum scrie în însemnările sale de călătorie, reușește să le publice în reviste.

Întors în țară, este încorporat la infanterie, participă la lupte, ajunge rănit grav, cade prizonier chiar, dar reușește să evadeze.

După terminarea războiului, în 1919, revine în Italia, să-și deschidă un birou de agentură, cu treburile căruia ajunge din nou în America de Sud, în 1923 și de acolo în Congo Belgian ca reprezentant al unei camere de comerț.

Între 1928-1929 este atașat de presă onorific al României, publică în foileton romane de călătorie și aventuri, iar între 1929-1930 scoate la Madrid săptămânalul ilustrat DACIA cu informații despre specificul culturii române.

După un periplu de alte călătorii, în 1931 ajunge din nou în România și este numit director al ziarului UNIVERSUL în care publică reportaje, anchete, interviuri, note de drum din Delta Dunării, Carpați, lăcașuri sfinte, târguri, închisori, aziluri, spitale, în plus, până în 1946, este și corespondent de presă străină la București.

La sfârșitul anului 1934 și începutul lui 1935, înfruntând osteneli nebănuite, fără niciun ajutor al oficialităților, sau ale vreunui particular, Mihai Tican Rumano, sub imperiul puternicei emoții produsă de agresiunea lui Benito Musolinii asupra Etiopiei, a întreprins o călătorie în această țară și, la puțin timp după întoarcere, în aprilie 1935, cu o prefață de Radu D. Rosetti, publică la București cartea ,,Abisinia” titlul fiind dat de numele vechi, mai cunoscut al acestei țări. Alături de lucrările istorice ale lui Nicolae Iorga legate de această țară, cartea ocupă și astăzi un loc de cinste în tezaurul național bibliografic al Etiopiei, după ce, drept recompensă, împăratul Haile Selassie i-a conferit, la scurt timp după tipărire, gradul de ofițer al decorației de aur ,,Steaua Etiopiei”, emițând un decret cu marele sigiliu imperial, prin care i se purta recunoștință pentru serviciile aduse acestei țări. Decretul era întocmit în Orașul Adis Abeba, legalizat de sigiliul regal și semnat de Ministrul Afacerilor Străine B. Hervery alături Marele cancelar W. Ghiorgis.

Cum ,,Abisinia” dedicată de autor ,,nobilei și eroicei națiuni etiopiene, victima și martira” a fost scrisă în contextul agresiunii fascismului italian asupra acestei țări, a produs și o mare emoție mondială, Mihai Tican Rumano ajungând un nume foarte cunoscut.

Deși trecuseră aproape 30 de ani, de la apariția cărții, Împăratul Haile Selassie nu l-a uitat pe Mihai Tican Rumano și, în septembrie 1964, cu prilejul vizitei oficiale în România, a ținut cu tot dinadinsul să aibă o revedere cu acesta plină de recunoștință, astfel că mușceleanul a luat parte la dineul oferit împăratului de Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Exprimând sentimentele de stimă ale poporului nostru față de popoarele pe care le-a cunoscut, Mihai Tican Rumano, în scrierile sale a stigmatizat stăpânirile străine, războaiele, fascismul, dovedind o înțeleaptă simpatie pentru cei care luptau pentru libertate, independență, dreptate și pace.

În februarie 1936, îl găsim în Spania cuprinsă de avânt republican, o țară tradițional monarhistă, numai că, nu după mult timp, fascismul spaniol sprijinit de Germania hitleristă și Italia fascistă, a dezlănțuit prigoana împotriva republicanilor și, după această experiență, publică volumul ,,Spania azi” o țară ajunsă ,,sâgerândă, îndoliată” dar cu un ,,popor înzestrat cu atâtea mari însușiri, un popor care a dat omenirii eroi și exemplare de geniu în toate domeniile curajului și al creației, un popor care a zămislit din plămada geniului pe un Cervantes, Goya și mulți alții.”

Pentru această carte este decorat cu ,,Ordinul spaniol” în grad de cavaler.

Printre cele 40 de volume scrise de Mihai Tican Rumano despre țările prin care a colindat, din cele două Americi, Africa, Australia, Asia, Europa, nu poate fi trecută cu vederea cartea ,,Argentina” publicată în 1938, o scriere de suflet a faimosul călător mușcelean, care nu avea cum să uite că în această țară a zăbovit prima dată, în tinerețe, să-și facă un rost dintre cele mai surprinzătoare în viață.

Niciun român n-a făcut atât de mult să se vorbească despre țara lui așa cum a făcut-o Mihai Tican cel care, peste tot în lume unde poposea, era cunoscut și sub pseudonimul de ,,Rumano” adică ,,Românul”.

Articol realizat de VICTOR PANDURU