Cultura în vremea lui Carol al II-lea

Marţi, 21 Noiembrie 2023 15:43

Considerat cel mai controversat rege al României, Majestatea Sa Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (15 octombrie 1893 – 4 aprilie 1953), a fost rege în perioada 8 iunie 1930 – 6 septembrie 1940.

Cunoscut sub numele de Carol Caraiman, era celebru pentru aventurile sale romantice mai mult decât pentru calitățile sale de conducător. Pentru toate aceste aventuri, istoricii l-au numit regele playboy.

Fiul cel mare al Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, Carol era un bun orator, inteligent, erudit, cunoscător al mai multor limbi străine, a fost un adevărat susținător al culturii și al științei.

În timpul domniei sale, România a cunoscut cea mai mare dezvoltare culturală de până atunci. Cu sprijinul său a fost inaugurat Muzeul Satului, s-au înființat peste 2000 de cămine culturale sătești, care cuprindeau bibliotecă, muzeu și o sală pentru manifestări culturale și artistice. S-a ocupat îndeaproape de educația fiului său, Mihai, prin crearea Școlii palatine, care era formată din 12 elevi selectați din toate regiunile țării, indiferent de clasa socială sau etnie.

Prin Fundația Regală a acordat burse și premii, a publicat operele multor scriitori români, printre care: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, George Călinescu, George Bacovia, Mihail Sebastian, Eugen Ionescu, Constantin Noica.

În această perioadă apare una dintre cele mai importante publicații culturale: Revista Fundațiilor Regale, revistă lunară de literatură, artă și cultură generală, editată de Fundația pentru Literatură și Artă Regele Carol al II-lea.

Biblioteca Județeană Dinicu Golescu Argeș deține, în colecțiile sale de la Sala de Presă și Legislație, aproape toate numerele acestei reviste.

În ianuarie 1934 apare primul număr, sub conducerea unor scriitori și oameni de știință remarcabili: Al. Brătescu-Voinești, Octavian Goga, Dimitrie Gusti, Emil Racoviță, C. Rădulescu-Motru, I. Simionescu. Redactor-șef era Paul Zarifopol, iar secretar de redacție, Radu Cioculescu (scriitor, muzicolog, eseist, primul traducător al lui Marcel Proust în limba română), fratele mai mare al criticului literar Șerban Cioculescu.

În cei 13 ani de existență, revista a beneficiat de colaborarea celor mai de seamă scriitori, critici literari, istorici și oameni de știință ai acelei perioade: Victor Eftimiu, Mircea Eliade, George Călinescu, Mircea Vulcănescu, Emil Cioran, Gala Galaction, Tudor Mușatescu, Nicolae Iorga, Tudor Arghezi, Nicolae Steinhardt, Ion Minulescu, Ion Pillat, Tudor Vianu, Ion Agârbiceanu, Constantin Nottara, Vladimir Streinu, Virgil Carianopol, Andrei Oțetea, Sanda Movilă, Zaharia Stancu, Constantin Noica, Eugen Jebeleanu, Lucian Blaga, Nina Cassian.

Camil Petrescu a fost redactor-șef al revistei în perioadele iunie 1940 – octombrie 1942 și mai 1944 – august 1945.

Numărul 12 din anul 1943 are destinat un spațiu generos dedicat Reginei-scriitoare Carmen Sylva, Elisabeta a României, la împlinirea unui secol de la naștere.

În articolul Amintiri despre Carmen Sylva, marele compozitor George Enescu spune că este o reîncarnare a Sfintei Elisabeta, pentru dărnicia și bunătatea Ei.

Numărul din ianuarie 1946 cuprinde, în paginile sale, o corespondență inedită (1843-1851), a lui Nicolae Bălcescu, în limbile română și franceză. Sunt scrisori adresate lui Ion Ghica, prietenul său din copilărie, scrisori trimise de Bălcescu, din Belgrad, Triest, Atena, Constantinopol, lui Alecu Golescu, la Paris, sau trimise de la Paris către Ion C. Brătianu, Dudley Stuart și Paul Bataillard.

Revista a apărut, fără întreruperi, și după abdicarea forțată a Regelui Carol al II-lea, în septembrie 1940, până în decembrie 1947, atunci când comuniștii au suspendat apariția publicației.

Ciucă Iuliana