DESPRE FRUMUSEȚE

Miercuri, 06 Decembrie 2023 07:28

Toate lucrurile frumoase sunt producătoare de fericire.

Nu am visat niciodată să am ultimul tip de iphone sau de mașină și nici să îmi fac șapte case. Am preferat să mă ocup de lucruri „inutile”, așadar să mă dedic Frumosului, de fapt, uneia dintre multele lui întruchipări: poezia.

Da, există și oameni „inutili”, care nu pun atâta preț pe ceea ce prețuiește omul de pământ. Eu, unul, trăiesc din frumos și sper că poezia pe care o scriu nu mai deranjează pe nimeni și că, în consecință, nu mai sunt filat pentru metaforele mele cu două tăișuri.

Dragoste și frumusețe

Am o grămadă de ani și scriu poeme de dragoste... Și îmi spun că Dragostea nu ar fi posibilă fără frumusețea Prințesei... Cum aș putea să îi dedic Prințesei un poem de dragoste, dacă eu nu aș vedea-o frumoasă? De fapt, poezia este scrisă chiar de frumusețea Prințesei, iar eu nu fac altceva decât să trec pe curat privirile, surâsul, atingerile...

Fiecare femeie pe care o socotim frumoasă este frumoasă în felul ei aparte. Frumusețile sunt diferite, iar dacă eu mă îndrăgostesc de o femeie, atunci mă îndrăgostesc de un fel anume al frumuseții, care este chiar Prințesa. Eu nu rezonez decât la această întruchipare, unică, a frumuseții. Altfel, aș fi îndrăgostit de toate femeile frumoase...

Prințesa are privirea departe... Mâinile sunt triste. Picioarele ei sunt perfecte. Sânii ei se uită țintă la mine. Eu o iau în brațe cu o mie de brațe...

Chiar și atunci când îmi fuge din brațe, eu sunt numai îmbrățișare.

Frumusețea Prințesei nu este numai fizică. Prințesa este frumoasă prin gesturi, prin zâmbet, prin felul în care vorbește, prin ceva indefinit, care se numește feminitate... Ea este frumoasă prin modul în care se îmbracă și se poartă. Și, închipuiți-vă, este frumoasă prin felul în care râde... Clopoțeii râsului ei îmi sună mereu în urechi...

Ea este frumoasă prin înțelegere și răbdare. Prin inteligență, sensibilitate, tandrețe, delicatețe, prin voința de a-și împlini visurile, proiectele. Ea este frumoasă prin faptul că admiră, ca și mine, Frumosul. Pentru că eu împart cu ea toată frumusețea lumii.

Așadar, frumusețea Prințesei este și această sumă de trăsături, care se adaugă frumuseții fizice. Suntem ființe complexe, definite de mai multe calități, care probabil înseamnă personalitatea noastră. Dacă am fi definiți numai de aspectul fizic, atunci nu am fi decât niște animale frumoase...

E greu să vorbești despre dragoste fără frumusețe.

Ești îndrăgostit atunci când Frumusețea ți-a luat mințile...

Dragostea te face mai bun. Dragostea adună ființele, nu le dezbină. Ea clădește, nu surpă. Nu cred că există ceva care să fi născut în noi mai multă frumusețe decât dragostea.

Sunt atâtea femei frumoase, la care nu ai acces...

Frumusețea omului este mai întâi frumusețea corpului său, care este dată de armonia „pieselor” componente, de statură, ținută, gesturi, modul de a vorbi etc. Ce ar fi frumusețea fără această imagine a corpului, care este apariția sa exterioară? Un mulaj de oase și mușchi. În judecarea frumuseții suntem prizonierii vederii.

Întâlnești o femeie frumoasă... Stai un ceas în preajma ei, te îndrăgostești fulgerător, iar ea îți răspunde într-un mod tainic, însă fără niciun cuvânt și fără nicio atingere. Apoi trebuie să plece în alt oraș, în altă țară, în altă viață. Știi că nu ai să o mai vezi niciodată... Ai fost la un pas de fericire și nu ai putut să îl faci. Un hazard a făcut să o întâlnești; și tot un hazard a făcut să o pierzi. Să o pierzi printre degete, ca nisipul...

Preaînțeleptul și bogatul Solomon a avut 1000 de soții, una mai frumoasă ca alta. El a fost un colecționar de frumusețe. Pe câte din ele le va fi iubit?

La greci, frumusețea femeii este simbolizată de o zeiță: Afrodita. Panteonul grecesc este plin de zei îndrăgostiți. Pentru a face totuși dragoste cu o femeie frumoasă care îl respingea, Zeus se transformă într-o ploaie de aur...

În religia creștină, Domnul nu are o parteneră. Este singur... El este înconjurat numai de îngeri și heruvimi... La fel de singur este și Isus, care nu are nicio iubită. Iubirea lui este iubire de Dumnezeu și de oameni.

Luceafărul, fiul Demiurgului din poemul lui Eminescu, este îndrăgostit de preafrumoasa Cătălina, însă nu are parte de ea. Ca să își împlinească iubirea, Luceafărul ar trebui să se transforme în om, însă Demiurgul nu îi îngăduie acest lucru. De ce? Poate este gelos pentru că Luceafărul se îndrăgostește de o muritoare, în timp ce față de El nu își manifestă în niciun fel iubirea. Oricum, Luceafărul rămâne, ca și Domnul, singur. Rămâne „nemuritor și rece”.

Sumerienii au o zeiță a dragostei, numită Iștar. Din Epopeea lui Ghilgameș, cea mai veche epopee a lumii, aflăm că preafrumoasa Iștar și-a batjocorit sau ucis, în cele din urmă, toți iubiții. Iată o dragoste distrugătoare.

Femeia frumoasă nu are niciun merit, pentru că ea nu a contribuit cu nimic la frumusețea sa: nu și-a ales nici culoarea ochilor, nici lungimea degetelor, nici forma coapselor, nici perfecțiunea picioarelor, nici culoarea părului, nici linia umerilor sau a sânilor, ci le-a primit pe toate de-a gata, prin naștere. Frumusețea este primită cadou. Femeia frumoasă este doar purtătoarea frumuseții. Ea poate avea însă meritul că știe să își poarte frumusețea.

Frumusețea femeii exercită, asupra bărbatului sensibil, un fel de fascinație: frumusețea are mister, ea te încântă, te însuflețește, îți trezește imaginația... Nu poți scrie o poezie de dragoste dacă nu treci prin flacăra dragostei, deci dacă nu ești sedus de frumusețea ei. Prințesa este atât de frumoasă, încât ești gata să spui că ea este făcută chiar de Domnul, geană cu geană, deget cu deget, surâs cu surâs.

O femeie nu te manipulează prin inteligenţa ei, ci prin frumusețe. Ba, de multe ori, chiar te lași manipulat de o femeie, pentru că numai în acest fel poți să fii în preajma frumuseții ei, pentru că numai în acest fel poți să te bucuri de frumusețea ei; sau poți să o atingi. În fond, ce nu merită Frumusețea, atâta vreme cât ea te face fericit?

Toate lucrurile frumoase sunt producătoare de fericire.

Poezia de dragoste este o incursiune în frumusețea Prințesei, în bătăile inimii.

Când te îndrăgostești nu stai pe gânduri, nu cântărești, vai!, lucrurile. Dragostea este fulgerătoare, pentru că frumusețea Prințesei este electrică. A fi îndrăgostit înseamnă a fi răpit de frumusețe.

Frumusețea femeii și frumusețea morală (virtutea) sunt două lucruri diferite. Ele pot merge împreună sau pot fi despărțite.

Este iubita ta cea mai frumoasă femeie? Nicidecum! Cea mai frumoasă... se îmbracă de la casa de modă, părul ei miroase a Chanel. Ea își face probabil vacanța în Maldive, este plimbată cu jeep-ul și se răsfață cu șampanie și icre negre. Frumusețea e scumpă... Ce să caute ea cu un poet?

Există frumuseți naturale și frumuseți construite, machiate, ajustate, tunate, îmbogățite. Noi putem să strângem în brațe chiar și manechine, să pipăim chiar și sâni de piatră, să sărutăm chiar și o gură de plastic. Nu-i mângâia părul, pentru că s-ar putea să îi dai jos meșa.

Da, femeile vor cu orice preț să fie frumoase. Chiar și cu prețul urâțirii lor. Și în timp ce femeile devin niște frumuseți artificiale, chirurgii plasticieni devin, în mod natural, tot mai bogați.

Frumusețea omului are totuși vârstele ei: frumusețea copilului, a adolescentului, a tânărului, a omului matur, a vârstnicului. Acestea sunt cele cinci chipuri, în timp, ale frumuseții. Așadar, frumusețea unui om își schimbă chipul, ea are întotdeauna alt chip.

Firește, niciun tânăr nu crede în frumusețea seniorilor. Și nici nu își închipuie că el va ajunge vreodată cu tâmplele albe... El crede că tinerețea lui este veșnică.

S-a spus: „nu o iubesc pentru că are calități, ci are calități, pentru că o iubesc.” Atunci când suntem îndrăgostiți avem tendința să ne idealizăm iubirea.

Te trezești deodată că ai pierdut frumusețea tânărului care ai fost... Ajungi o umbră a frumuseții... Când a trecut?

Iată un poem uimitor:

Ia-mă în brațe și ascunde-mă bine!

Cine spunea că frumusețea este ceva care se împarte la toți, fără să se împartă. Noica? Frumusețea este ceva care nu se sfârșește, este bucuria nesfârșită.

Spiritul mișcă lumea. Armele o cuceresc sau omoară. Frumusețea o seduce..

Eu sunt îndrăgostit. Eu sunt un om vulnerabil.

Clipă rămâi, ești atât de frumoasă!

De ce vrea Goethe să oprească trecătoarea clipă? Pentru că este frumoasă. Clipa ce ni s-a dat este atât de frumoasă încât vrem să fie veșnică! Vrem să ne bucurăm de frumusețea ei o veșnicie...

Florile de cais strigă la tine: Hei, unde alergi zăpăcitule? Nu vezi cât de frumoase suntem?!

Da, Frumusețea strigă la noi. Unii se opresc, alții trec mai departe...

Frumusețea te pune pe jar... Dar sunt și oameni care umblă numai în bocanci. Ei trec, fericiți și plini de sine, mai departe.

Frumusețea întemeiază cupluri și naște copii...

Frumusețea personală te ajută să rezolvi multe situații. Ea te poate face chiar și poetă… Internetul este plin de femei frumoase. De femei poete.

Ia-mă în brațe cu o mie de brațe!

Un corector mi-a subliniat cu roșu repetiția. Adică repetiția este o greșeală și, în consecință, versul este slab.

Nu toți cititorii văd o idee poetică. Iar poetul nu are cum să îi mulțumească pe toți, pentru că nu toți rezonează poetic. Vrând-nevrând, poetul este și un autor de zădărnicii. Dar aceasta este situația generală a artei: nu știi cui te adresezi – unuia care este capabil să îți primească mesajul artistic, sau unuia care îl respinge? Nimeni nu își poate alege lectorii, iar receptarea artei este întotdeauna atât de diferită.

Firește, nu mă aștept ca poezia să aibă stadioane de aplauze, să nască mișcări de stradă sau mitinguri de admirație. În afară de Prințesă, cine să mă ia în brațe cu o mie de brațe?