PRIETENUL MEU, LEONID

Marţi, 05 Decembrie 2023 10:46

Lumea noastră nu e nici mai bună, nici mai rea decât altele. E a noastră, însă, și am ales, nu știu din ce motive, să ne doară și să ne hrănim durerea cu iluzii din ce în ce mai sofisticate. Suferim cu piept de martir, suferim înalt, până la capăt, refuzând să vedem că ne înghite, de fapt, glodul existenței pe orizontală. Probabil că așa arată, astăzi, sfârșitul lumii.

Rătăcit printre martirii de rit nou, prietenul meu, LEONID DRAGOMIR, suferă în tăcere de luciditate. E timid și se rușinează ca fetele mari de altădată dacă e nevoit să vorbească despre el.

Nu crede că merită prea multe nici de la viață, nici de la oameni. Nu-și dorește să lase în urma lui un semn, ci semne, adică semințe de intenție, de atitudine, de bună și temeinică înțelegere. Este ortodox practicant și când vindecă animalele, și când scrie, și când orânduiește rubricile revistei ”Argeș”, și când te ascultă cu ochii în pământ. Pentru Leonid, credința în Dumnezeu e o prelungire a sufletului în profesie, în relații, în felul în care tâlcuiește o carte. Duminica, merge la biserică. Apoi vede o expoziție sau se duce la teatru. Întotdeauna cu familia. Face zilnic naveta București – Pitești – Albota și înapoi, a obosit, drumurile nu-i mai spun mare lucru, dar consideră că n-are de ales. Pentru că, dacă vrei să rămâi în lume, joci jocurile lumii. Dacă vrei să lași semne, îți forțezi corpul, mintea, sufletul să mai poată să ducă viața asta dublă o vreme.

Prietenul meu, Leonid, suferă, așadar, de luciditate. Nu e orb, nu se îmbată cu povești, se bucură greu și rar, fiindcă trăiește conștient. Suferința vine tocmai din faptul că stă de veghe tot timpul. Câteva secunde de neatenție, și Iluzia, Ficțiunea, Distopia îl pot copleși. Nu va mai fi atunci în stare să întrezărească adevărul, să-și înghită doza homeopatică de adevăr.

Leonid Dragomir a fost prezent la Salonul de C'Arte din acest an, de la Biblioteca Județeană Argeș, cu trei cărți: ”Fragmente de adolescent întârziat”, ”Mihai Șora. Omul dialogal” și ”Filosofia pentru adolescenți. Lecturi liber alese”. A stat printre tineri care – ce să vezi? - s-au deschis în fața lui și au făcut efortul de a arunca punți, de a înțelege timpul intelectual și afectiv din care vine Leonid. Iată unul dintre semnele pe care el le aștepta, unul dintre invizibilele lui semne.

Toate cele trei cărți sunt de păstrat în casă. Sunt cărți asupra cărora te întorci. Sunt actuale ca limbaj, tematică, stil, viteză de lectură, ritm de calibrare emoțională. În plus, sunt calde, pline de compasiune. Eu spun că sunt trei cărți bune așa cum spun despre un om că este fundamental bun. Poate că și acesta va deveni un semn, într-o bună zi, când valorile se vor fi întors din exil, iar oamenii se vor fi cumințit îndeajuns.

Scriitor, redactor-șef al revistei de cultură ”Argeș”, doctor în Filosofie, medic veterinar – suficiente etichete pentru a sta în față, aplaudându-i pe ceilalți când te aplaudă. Totuși, prietenul meu, Leonid Dragomir, nu e fericit. Prietenul meu, Leonid, suferă de prea multă luciditate.

DENISA POPESCU