Motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul „Cheresteaua 1”

Joi, 29 Februarie 2024 13:21

 

# Cum a scăpat „Brânză” de condamnarea de 10 ani de închisoare

La sfârșitul anului 2023, după aproximativ 11 luni petrecute la închisoare, Ion Andrei (foto), zis și „Brânză”, patronul firmei Andris SRL, a fost eliberat din penitenciar. Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a dispus pe 28 noiembrie 2023 casarea, în parte, a hotărârii Curții de Apel Pitești din data de 3 ianuarie 2023 din dosarul „Cheresteaua 1”. Decizia a fost una surprinzătoare, ținând cont că inculpatul a fost condamnat atât la Tribunalul Argeș, cât și la Curtea de Apel Pitești pentru evaziune fiscală. Completul de judecată de la ÎCCJ a avut o decizie complet diferită. L-a achitat atât pe Ion Andrei, cât și pe firma sa, Andris SRL, pentru unele fapte de evaziune fiscală și a dispus rejudecarea pentru altele.

Între timp, dosarul a fost reluat la Curtea de Apel Pitești, următorul termen de judecată fiind stabilit pe 4 martie.

 

Ion Andrei și firma Andris SRL: de la condamnare la achitare și rejudecare

„Atitudine în Argeș” a consultat motivarea hotărârii ÎCCJ și vă prezintă mai multe detalii. Ion Andrei și societatea Andris SRL au fost trimiși în judecată, în aprilie 2016, de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș pentru trei infracţiuni de evaziune fiscală:

- ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile: prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005;

- omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate: prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968;

- executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor: prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005.

Miza acestui proces, așa cum reiese din motivarea ÎCCJ, s-a rezumat strict la prima faptă de evaziune fiscală. Tribunalul Argeș și Curtea de Apel Pitești au stabilit că munca nedeclarată cât şi munca subdeclarată pot fi forme de răspundere a evaziunii fiscale, aspect contrazis de Instanța Supremă.

Astfel, Tribunalul Argeș, ca primă instanță, a reținut că în urma perchezițiilor desfășurate în cauză, în anul 2012, au fost ridicate mai multe documente din cuprinsul cărora s-a constatat că, în perioada ianuarie 2009 - noiembrie 2012, inculpatul Andrei Ion, administrator şi asociat unic la SC Andris SRL, a plătit angajaţilor salarii mai mari decât cele declarate sau a plătit sume de bani reprezentând remuneraţii pentru activităţi prestate în interesul realizării obiectului de activitate al SC Andris SRL către persoane angajate fără forme legale. Cu alte cuvinte, procurorii susțineau că s-a procedat la plata „la negru” (fără forme legale) sau „la gri” (angajații primeau salarii mai mari decât cele declarate) pentru a se ascunde, în tot sau în parte, sursa impozabilă sau taxabilă, respectiv salariile angajaţilor.

Din analiza sumelor plătite cu titlu de salarii de către SC Andris SRL, comparativ cu salariile declarate, potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, s-a stabilit că taxele şi impozitele datorate bugetului statului, nedeclarate şi neachitate erau în cuantum total de 708.036 lei, fiind stabilit un prim prejudiciu în cauză.

Tribunalul Argeș a concluzionat că, prin nedeclararea în întregime a sumelor acordate cu titlu de salarii angajaţilor (cu sau fără forme legale) şi neînscrierea acestor sume în totalitate în statele de plată pentru a fi calculate, înregistrate şi a fi plătite taxe şi impozite aferente către bugetul de stat, a fost ascunsă sursa impozabilă, în sensul infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Tribunalul Argeș îi condamnă pe Ion Andrei la 5 ani închisoare cu executare și pe societatea Andris SRL la pedeapsa de 25.000 lei amendă penală.

Inculpații fac apel, iar dosarul se mută la Curtea de Apel Pitești care pe 3 ianuarie 2023 majorează pedpsele celor doi inculpați. Ion Andrei primește 10 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, iar firmei sale i se aplică o amendă penală de 500.000 de lei.

În urma promovării recursului în casaţie de către inculpaţii Andrei Ion şi SC Andris SRL, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus, printre altele, casarea în parte a decizia penală recurată şi „înlăturarea greşitei aplicări a legii”:

„1. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpaţii Andrei Ion și SC Andris SRL sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., cu toate consecinţele.

2. Trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti cu privire la infracţiunile de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005, în ceea ce priveşte pe inculpaţii Andrei Ion și SC Andris SRL”.

Salvați de condamnare datorită plății „la negru” sau „la gri”

În motivarea hotărârii sub acest aspect, Instanţa Supremă a reţinut că în cauza de faţă „inculpaţii au fost condamnaţi pentru fapta de a fi plătit salarii mai mari decât cele efectiv declarate şi înscrise în cartea de muncă sau salarii pentru muncă la negru, prestată fără forme legale, apreciindu-se că în acest fel au ascuns sursa impozabilă sau taxabilă”.

Înalta Curte a reţinut că noţiunea de sursă impozabilă are în vedere acele operaţiuni juridice care generează venituri supuse impozitării sau taxării. Dar contractele de muncă generează, dimpotrivă, cheltuieli pentru angajator. Chiar dacă pe termen lung încheierea contractelor de muncă va conduce la obţinerea de venituri prin aceea că societatea desfăşoară o activitate generatoare de venituri prin intermediul angajaţilor, acele venituri sunt impozitate sub o altă formă, a impozitului pe venit, pe profit etc.

Instanța susține că persoanele care obţin venituri în această situaţie sunt salariaţii, aceştia fiind cei care datorează taxe şi impozite. Salariile nu reprezintă sursă impozabilă, pentru că nu reprezintă un câştig pentru angajator, ci sunt de fapt cheltuieli, chiar deductibile.

Instanța Supremă a susținut că munca „la negru” sau munca „la gri” sunt încadrate la contravenții, ci nu în dispozițiile ce privesc săvârșirea infracțiunii de evaziunii fiscale ca ascundere a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

„Înalta Curte reţine că atât munca nedeclarată cât şi munca subdeclarată au fost sancţionate de legiuitor, în timp, cu diferite forme de răspundere, alta decât cea specifică evaziunii fiscale, aceste forme specifice de răspundere fiind reglementate tocmai pentru că salariile angajaţilor nu au fost considerate sursă impozabilă sau taxabilă în sensul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Având în vedere aceste consideraţii de ordin teoretic, Înalta Curte constată că infracţiunea pentru care inculpaţii Andrei Ion și SC Andris SRL au fost condamnaţi, aceea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005 nu întruneşte cerinţele de tipicitate prevăzute de lege, inculpatul nerealizând prin primirea la muncă a unor persoane fără contract de muncă sau prin plata unor salarii către anumiţi angajaţi, mai mari decât cele declarate, o activitate de ascundere a sursei impozabile sau taxabile”, susțin judecătorii ÎCCJ. Astfel, inculpații au fost achitați pentru această infracțiune

S-a dispus rejudecarea cauzei și scăderea a circa 700.000 de lei dintr-un viitor prejudiciu

Ion Andrei și firma sa au fost acuzați de infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, fiind reţinută prin înglobarea în conţinutul acesteia şi ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile - art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Cum pentru această infracțiune s-a dispus achitarea rezultă că nu s-a mai produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, iar limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia nu se mai majorează cu 3 ani.

În concret, aşa cum s-a arătat mai sus, infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată şi în varianta agravată prevăzută la art. 9 alin. (3) din Legea 241/2005 a rezultat în urma schimbării încadrării juridice din cele trei infracţiuni de evaziune fiscală pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, şi obţinută prin adiţionarea prejudiciilor reţinute iniţial, separat, pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea 241/2005, în urma adiţionării rezultând un prejudiciu mai mare de 500.000 de euro. Rămân, astfel, sancționabile celelalte două infracțiuni de evaziune fiscală pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, doar că infracţiune este sancţionată cu alte limite de pedeapsă. Drept urmare, ÎCCJ a casat decizia Curții de Apel Pitești şi a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa de apel în ceea ce priveşte doar celelalte două infracţiuni de evaziune fiscală.

„Cum însă instanţa de recurs în casaţie nu poate realiza operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei pentru infracţiunea comisă de inculpaţi, în restabilirea legalităţii, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii Andrei Ion și SC Andris SRL”, susțin judecătorii în motivare.

Rejudecarea va avea în vedere şi latura civilă a cauzei şi toate celelalte aspecte adiacente, referitoare la măsurile asiguratorii. Un aspect foarte important având în vedere că acuzațiile pentru care sunt acuzați Ion Andrei și firma sa ar fi deja prescrise, conform unor surse judiciare. În rejudecare trebuie să se aibă în vedere eliminarea din cadrul prejudiciului total a sumei de 708.036 RON, reţinută pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005, cu accesoriile aferente.

A.V.