In memoriam Oana Anca Preda (20 oct. 1975 - 5 nov. 2021)

Miercuri, 20 Martie 2024 07:19

 

Noaptea poetului cerșetor

Pe zidul pătat de lumina lampionului

se prefiră umbra cerșetorului,

a poetului ce umblă pe străzi

cu petale de flori în glas,

își adusese cu el luna,

sac în care strecori cioburi

de stele și câteva trucuri

 

care țin de cald sufletului,

 

noaptea, se confesa în taină,

din ea, cobora ca dintr-o barcă,

venind înspre Marea Trecere…

un copil vâslea prin negură

și găsea pe podele

câțiva arginți de metal

pe care îi cheltuia, cumpărând

perdele de fum…,

din restul de pulbere,

mai rămăsese punga de praf

pentru ceilalți -

poate fericirea va ajunge

și în ochii lor

adânciți în lumea orașului

cu miros de leșuri

și de câini rebegiți,

de copii, preumblându-și

scheletele prin lume…

orașul e totuna cu noaptea

și viața e totuna cu praful,

în el se stinge lumina

înainte ca oamenii

să-și aducă aminte că există…

Orașul de la tălpile lui Dumnezeu…

În subteranul existenței, -

călători, țigări – foițe gri de nori,

pubele și muncitori

care stau și privesc,

un fluierat printre dinți

și semințe de floarea-soarelui

ca niște aripi de cărăbuși.

cerul e mai departe

de sufletele noastre

și distanțele pământești

măsoară infinitul cu pași grei ...

prin oraș, muzicanții

se perindă ca la paradă

și culorile stridente

din privirile fetelor

se-ntrec în aparențe…

prin ocheanul depărtării,

crâmpeie de fum cangrenat

dau rotocoale orizontului amorf,

îmi pare că cenușiul

nu-i decât o pată de culoare,

pământul – eșafodul

cu porumbei sacrificați…

mă-ntorc sub tălpile

lui Dumnezeu

și nu resimt apăsarea –

decât pe cea a clipei…

în curând, ziua se va face

o smochină pe care copiii

o vor degusta ca pe un festin…

Pierduți printre veacuri

Un cântec gâtuit

și fumul cețos

al lampioanelor

de la marginea străzii

cu papugii și scamatori,

se frânge în mine

odată cu praful de pușcă….

în mâinile cerșetorului zace cartea

cu învățăturile lumii;

oamenii se opresc

în fața unei statui

și merg mai departe,

același Dumnezeu al copilăriei

coboară și urcă

pe o scară cu trupul de plumb,

ca și cum nu ar obosi niciodată,

cu mâinele lui hieratice

Dumnezeu aprinde și stinge

din când în când vremurile

în chip de femeie ce uită să i se închine…

măsor distanța dintre rugă și păcat,

dintre minciună și adevăr

și văd cum ele se suprapun

ca feliile de pâine uscată

între care servitorul din colț

strecoară pe neștiute

o bucată de carne vineție…

mătușa Ana așteaptă un semn

de pe lumea cealaltă,

un ban de argint

și ceasul de fată tânără

să-i înnumere secundele dintre ea și noi…

uitase că nu i se va da nimic,

nici măcar lacrima din colțul ochiului

rece și îndepărtat

al ultimului ei nepot…

nici măcar papucii împletiți

într-o seară, pierdută printre veacuri…

 

Oana Anca Preda – poezii-vol Exod in Lacrima Lui Dumnezeu, ed. Zodia Fecioarei, Pitești, 2019, republicat în ediție revizuită, ed. Betta, București, 2022, premiat cu Premiul Ludmila Ghitescu la Târgul Gaudeamus, București, 2019.