Olimpică la română din Topoloveni - recenzie la un volum recent lansat, recenzie demnă de un critic cu vechime

Luni, 18 Martie 2024 13:28

# Romanul ”Stela”, al Simonei Goșu, văzut prin ochii unui adolescent cu preocupări literare

Citind romanul "Stela", al Simonei Goșu, am simțit că acesta provine dintr-o înțelegere profundă a galeriilor interioare ale ființei umane. Am remarcat, mai întâi, sensibilitatea în construirea personajului principal, unul tridimensional, aparent obișnuit, însă de o mare complexitate latentă, cu dorința crescândă, mistuitoare a unei transfigurări, cu voința de a urma firul propriului destin în care și-ar atinge adevăratul potențial. Mi s-a părut la fel de profundă și construirea universului exterior, în care Stela pătrunde și pe care încearcă să îl înțeleagă, deși aflată în freamătul continuu al doritei evoluții.

Am simțit, de asemenea, și înțelegerea autoarei față de dimensiunea lăuntrică a adolescenților, de la visurile și nemulțumirile lor și până la spiritualitatea a cărei complexitate poate uimi. Romanul dovedește că, în mijlocul unei comunități citadine, orizonturile tinerilor sunt unele deschise, aplecate către a înțelege dincolo de statutul social și de prejudecăți. Stela pare să fie arhetipul femeii obișnuite, însă are un farmec departe de zona cotidianului, tocmai prin sinceritatea și transparența gândurilor sale, întreaga lume narativă fiind interconectată prin ea, astfel împlinindu-se subiecte sensibile, dar actuale, contemporane și verosimile.

Lupta și firul epic al Stelei, care pătrunde în intimitatea multiplelor familii nu doar ca un instrument narativ sau de revelare a naturii umane, ci și pentru edificarea propriei identități, pe care o completează cu fiecare discuție, amintesc de bătălia interioară din "Bătrânul și marea" de Ernest Hemingway. Romanul Simonei Goșu amintește de alegoria americană, adoptând subiectul existențial într-o manieră nouă, modernă, deschisă pentru tinerii care doresc o lectură în care să-și regăsească propria viață, să recunoască societatea contemporană și situațiile ei obișnuite, tratate, însă, cu forță epică și introspectă.

Problemele tinerilor din această societate actuală sunt, de asemenea, semne de întrebare ale adulților, care au un propriu parcurs inițiatic până la descoperirea de sine și învingerea tuturor suferințelor și limitărilor exterioare în fața sensibilului uman, fragilității noastre caracteristice, pe care nu avem curajul de a o arăta întotdeauna. Pe lângă povestea Stelei, politica este un factor esențial în fresca socială a romanului, generând schimburi de idei, nelămuriri și relevând fisuri ale sistemului politic al societății actuale, iar religia devine o formă de interpretare a celor mai adânci rătăciri umane, textul sfârșindu-se cu "Stau la ușă și bat, dacă mă aude cineva, să-mi deschidă".

Este, consider eu, un strigăt menit atât Divinității, cât și umanității în genere, care are nevoie de o mai mare forță de înțelegere și acceptare a sensibilității celuilalt, tocmai datorită propriilor lupte și eșecuri, propriului fir de bildungsroman, în orice clipă a vieții. Astfel, chiar și titlul de "Stela" ,în simplitatea lui, arată, conform semnificației numelui, o încercare de restabilizare, de echilibru. În viziunea mea, tocmai această nevoie de echilibru descrie, într-un mod inedit, o sete de răspunsuri, de împlinire, de reîntregire a fiecăruia, și tocmai această destabilizare a Stelei ne va ajuta, la finalul cărții, să găsim o proprie stabilitate.

Niculae Alexandra