Efectele mafiei din piaţa Ceair: preţuri duble la fructe şi legume

Marţi, 26 Iunie 2012 00:26

# Adevăraţii producători direcţi sunt terorizaţi de intermediari. Conducerea pieţei Ceair spune că nici vorbă de vreun conflict între cele două părţi şi că-n piaţă e loc pentru toată lumea. Numai că micii producători sunt nevoiţi să-şi vândă marfa la colţ de stradă,  în timp ce, în zonele cu vad comercial, legea o fac speculanţii
Cum intri în Piaţa Ceair, în sectorul descoperit, destinat comercializării fructelor şi legumelor, te-ntâmpină câţiva negustori  pe care-i ştii de ani de zile. Îţi dai seama după burţile proeminente şi degetele blindate cu ghiuluri că n-au nimic de-a face cu agricultura, că-n viaţa lor n-au dat cu sapa, nici măcar de formă. Unii chiar au la mână certificate de producător, e drept că pe suprafeţe de câteva zeci sau, în cel mai fericit caz, sute de metri pătraţi, de pe care scot producţii demne de cartea recordurilor. Asta, dacă e să ne luăm după  tonele de marfă  care le trec prin mână într-un singur sezon.  Nimeni nu-i mai întreabă cum vând  remorci întregi de lubeniţe când la Albota, Miceşti sau  Poienarii de Argeş nu prea cresc pepeni. Totul pare în regulă atâta timp sunt acoperiți cu de documente  care atestă faptul ca posedă câteva parcele de teren agricol.
Mafia pieţelor lucrează! Şi lucrează bine, mai ales că nimeni nu “observă”  matrapazlâcurile care au devenit regulă  în  cea mai mare piaţă Piteşti. Aşa că nu e de mirare că plătim pentru fructe şi legume de parcă ar fi fost recoltate din Mexic şi aduse pe tarabele din Ceair direct cu avionul. Asta, în timp ce ţăranul cu mâinile crăpate şi faţa arsă de soare, se uită că n-are unde să-şi vândă marfa şi e forţat s-o dea pe nimic celor care deţin monopolul  în zonă. Cu alte cuvinte, speculanţii profită de două ori: sunt avantajaţi la impozitare, pentru că se dau drept producători, iar marfa lor este cel puţin de două ori mai scumpă decât la adevăratul cultivator, obligat să le-o vândă la un preţ derizoriu.

Măsuri bune doar pentru “pieţari”

Ultima dată când am scris despre cei nevoiţi să vândă câteva găleţi cu roşii, castraveţi sau fasole direct de pe aleea care leagă Calea Bucureşti de Piaţa Ceair (tocmai pentru că zona cu vad din piaţă  s-a transformat într-o fortăreaţă) am avut o deziluzie. Bieţii cultivatori au fost uşuiţi de pe caldarâm şi trimişi acasă, unii şi cu amendă în cârcă, pentru că (nu-i aşa?!) trebuiau luate măsuri.  “Pieţarii”au fost cei care au răsuflat uşuraţi după ce au scăpat de concurenţă, mai ales că prețurile “ţăranilor” le stricau prosperitatea afacerilor.
Zilele trecute, pe aceelaşi caldarâm, tanti Maria, o bătrânică de 71 de ani, din Ştefăneşti păzea o târnă cu cireşe pietroase din care vânduse cam jumătate. “Să nu mă dai, mamă, la ziar, că mă gonesc şi d’aci! Am încercat întâi la o masă de la intrarea în piaţă, da’ n-a fost chip să vând acolo. Au tăbărât muierile alea guralive pe mine să le dau cireşele cu 3 lei, Păi, să le dau cu 3 lei ca să le vândă ele cu 10?!  Mai bine stau aici în stradă şi cer şi eu cinci lei pe kil şi tot îmi mai rămâne şi mie ceva. Nu le-am dat şi gata. Noroc că era nopotu’ cu mine, că nu ştiu cum o mai scoteam la capăt cu ele“, povesteşte bătrâna, cu năduf. A fost, într-adevăr, norocoasă c-a scăpat aşa uşor.

Intimidată şi bătută de “pieţari”

Nu aceeaşi baftă a avut-o E.S, o altă producăoare directă care a încercat să se”infiltreze” cu ceva zarzavaturi şi legume printre intermediarii versaţi. Femeia a fost pocnită, la propriu, de cei dernajaţi de prezenţa ei.
“Mi-au dat cu sticla de apă peste faţă când m-am aşezat acolo cu marfa. Asta fac ei, te ameninţă până bagă frica-n tine, că, apoi, nu mai vrei tu să te duci acolo. Nici cei de la piaţă n-au ce le face speculanţilor, sunt şi ei speriaţi ca şi noi. Ştiu că toţi am vrea să vindem acolo, în zona descoperită, pentru că acolo vin cei mai mulţi clienţi, acolo se face vânzare, că e în drumul tuturor. În sectorul acoperit abia dacă-ţi scoţi pârleala cu drumu’. Am masă închiriată în piaţă, pentru care plătesc lunar, dar n-o ţin decât ca să depozitez marfa în ea, să n-o mai car până acasă. De vândut, vând, aici, la ieşirea din clădire, ca să prind un client, doi. Am şi eu familie de hrănit, am băiatu’ fără serviciu, nu mi-e uşor. Tac şi-nghit, că n-am ce face!”, spunea, resemnată, femeia, inainte să-i explicăm că suntem de la ziar.  
Povestea ei o ştiu mulţi dintre cei care vând pe aleea dintre Calea Bucureşti şi Piaţa Ceair. Iar oamenii par să se teamă cu adevărat, mai ales că incidente de acest gen au loc frecvent. Puţini fac reclamaţii la Poliţie, de teama repercursiunilor.
“Dacă până şi pe inspectorii de la OPC îi ameninţă, ce să mai cerem noi?”, adaugă un alt producător revoltat, referindu-se la ameninţările pe care le-a primit fostul inspector general al OPC Argeş, Cristian Libertatu, care pe vremea în care efectua controale în Ceair a fost avertizat că s-ar putea să-l lovească tirul!

Conducerea pieţei spune că nici vorbă de mafie

“N-a fost niciun fel de scandal sau bătaie! Eu sunt de puţin timp la conducerea pieţei, dar, cel puţin de când am venit eu, n-au fost astfel de incidente, sau cel puţin noi n-am fost sesizaţi. Pe de altă parte există Poliţie, cei nemulţumiţi pot face plângeri acolo, dacă e cazul. Nu ai cum să-l dai afară pe acel comerciant care până acum a avut închiriată masă acolo, dacă solicită o prelungire. De-aia poate par aceiaşi! Între 10 şi 20 ale lunii primim cereri de inchiriere, le onorăm pe cele în care este voba despre prelungiri, iar celorlaţi le prezentăm mesele disponibile, pentru că întotdeauna sunt şi locuri libere. Nu e vorba de nicio mafie!”,  explică Mihaela Toma, şeful Pieţei Ceair. Şi nici nu ne aşteptam să spună altceva!
E adevărat că locuri în piaţă mai sunt, însă nu în zona cu vad comercial, ci în sectorul acoperit.
„În total avem 108 mese în exterior şi 60, în interior. Tarifele sunt de 190 de lei/ lună pentru producătorii direcţi şi de 270 de lei/lună pentru firme. La acestea se mai adaugă alte 32 de locuri în micropiaţa din spatele liceului Miu, unde nu vine mai nimeni, deşi mesele sunt gratuite. Per ansamblu, gradul de ocupare e de 70%. Nu ştiu de ce, dar producătorii preferă să sea în stradă cu marfa, în loc să vină pe spaţiile libere din micropiaţă, de exemplu!”, spune  Mihaela Toma.
De ce nu vor producătorii în micropiaţă?! Simplu, pentru că pierd timpul de pomană, uitându-se cum li se strică marfa, căci  mai toţi clienţii se orientează către piaţa mare. Deşi e situată la câteva sute de metri de Ceair, micropiaţa  n-are vad, cum, cel mai probabil, n-o să aibă nici viitoarea piaţă destinată producătorilor direcţi ce va fi amenajată în cartierul Craiovei sau piaţa de gros pe care autorităţile locale promit s-o amenajeze în apropierea Sălii Sporturilor, lângă stadion, deşi, teoretic, proiectele sună bine.
Cristina Stancu