Malpraxis-ul medical

Luni, 27 August 2012 22:15

# Cititorii întreabă, avocatul răspunde. Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, la art.642 definește malpraxisul ca fiind eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice. Mai exact este un act de omisiune de către un furnizor de îngrijire a sănătății, care se abate de la standardele acceptate de practică în comunitatea medicală și care cauzează un prejudiciu pentru pacient.
Prin exercitarea profesiunii sale nobile, personalul medical contribuie la respectarea drepturilor fundamentale ale omului, consacrate în art. 22 din Constituția României-dreptul la viață și dreptul la integritate fizică și psihică. Încălcarea unei norme deontologice, fără a produce vreun prejudiciu pacientului, poate atrage răspunderea disciplinară a medicului, însă situația în care conduita culpabilă a medicului are drept rezultat producerea unei pagube pe seama pacientului, intervine răspunderea civilă delictuală pentru malpraxis.
Răspunderea civilă delictuală este generată de obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat de o faptă ilicită. În cazul în care prin fapta ilicită au fost încălcate și norme de drept penal, iar fapta întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, în cauză este antrenată și raspunderea penală a persoanei vinovate, alături de răspunderea civilă.
Cele mai multe acte de malpraxis sunt comise din culpă, aceasta fiind forma de vinovăție cu care acționează personalul medical. Culpa medicală poate îmbrăca diverse forme:
- culpa comisivă, manifestată în cadrul unei acțiuni inadecvate prin imprudență, nepricepere sau stângăcie;
- culpa omisivă, manifestată în cadrul unei inacțiuni prin neexecutarea unei acțiuni necesare;
- culpa „in eligendo”, constând în alegerea greșită a unor proceduri medicale ori în delegarea unei persoane necompetente;
- culpa „in vigilando”, constând în nesolicitarea unui ajutor, prin neinformare etc.
În stabilirea formei de vinovăție este foarte importantă decelarea între greșeală și eroare.
Greșeala presupune nerespectarea unor norme de comportament profesional pe care un alt  medic, cu aceeași pregătire profesională, în aceleași condiții, le-ar fi respectat.
Eroarea este considerată că intervine atunci când evoluția complicată a unei boli ori simptomele atipice îl fac pe medic sa reacționeze în același mod, indiferent de situația în care se afla. Spre deosebire de greșeală, eroarea apare în ciuda bunei-credințe și a conștiiciozității medicului.
Potrivit prevederilor Legii 95/2006, personalul medical răspunde civil pentru :
- prejudiciile produse din eroare (care includ și neglijența) ;
- imprudența sau cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii;
- actele individuale în cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic sau tratament ;
- nerespectarea reglementărilor legale privind confidențialitatea ;
- consimțământul informal și obligativitatea acordării  asistenței medicale ;
- cazul în care personalul medical își depășește limitele competenței, cu excepția cazurilor de urgență în care nu este disponibil personal medical cu competența necesară.
Malpraxisul nu este valabil în două situații:
- personalul medical nu este răspunzător pentru daunele și prejudiciile produse atunci când acestea sunt cauzate de condițiile de lucru, de dotarea insuficientă cu echipament de diagnostic și tratament, în cazul infecțiilor nasocomiale, a efectelor adverse, complicațiilor și riscurilor acceptate, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor și dispozitivelor medicale, a medicamentelor și substanțelor sanitare folosite. În aceste situații, răspunderea va fi a spitalului, pentru neasigurarea condițiilor necesare ale realizării unui act medical de calitate ;
- atunci când medicul acționează cu bună credință în situații de urgență cu respectarea competenței acordate.
Legea nr.95/2006 reglementează în art.643 limitarea răspunderii civile, în sensul că toate persoanele implicate în actul medical defectuos vor răspunde proporțional cu gradul de vinovăție al fiecăreia.
Titlul XV, cap.III, statuează obligativitatea obținerii acordului scris al pacientului ce urmează a fi supus la metode de prevenție, diagnostic și tratament cu potențial de risc, după o prealabilă informare a pacientului cu privire la diagnosticul, natura și scopul tratamentului, la riscurile și consecințele tratamentului propus, la alternativele viabile de tratament, la riscurile și consecințele lor, la prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului.
În situația constatării unui posibil caz de malpraxis, persoana pagubită, ori moștenitorii acesteia, în caz de deces, este îndreptatită să sesizeze Colegiul Medicilor sau direct instanța pe cale civilă sau penală. Aceștia-Colegiul Medicilor- desemnează prin tragere la sorți un expert sau un grup de experți care au obligatia de a întocmi și a prezenta un raport într-un termen de 30 de zile, iar comisia adoptă o decizie asupra cazului în maxim 3 luni de la data sesizării. Persoanele nemulțumite de decizie pot face contestație în 15 zile de la data comunicării. In situația în care persoana pagubită se consideră în continuare nemulțumită, se poate adresa instanței civile de judecată, cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani.
Primele norme deontologice cuprinse în Codul Internațional al Eticii Medicale se regăseste și aceea potrivit căreia medicul este dator să se comporte onest față de pacienți și colegi și să nu acopere pe acei medici care manifestă deficiențe de caracter sau competență sau care exercită acțiuni de fraudă sau înșelătorie.
Răspunderea civilă a personalului medical
Prin personal medical se întelege : medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical și moașa care acordă servicii medicale. Ei răspund pentru prejudiciile produse din eroare care includ si neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament. De asemenea răspund civil și pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor privind confidențialitatea, consimtământul informat și obligativitatea acordării asistenței medicale. Răspunderea civilă nu înlătură angajarea răspunderii penale, dacă fapta care a cauzat prejudiciul constituie infracțiune conform legii.
Despăgubiri
Despăgubirile pentru un act de malpraxis se pot stabili și pe cale amiabilă în cazul în care rezultă cu certitudine răspunderea civilă a medicului. Medicii sunt obligați să încheie o asigurare de malpraxis pentru cazurile de răspundere civilă profesională pentru prejudicii cauzate de actul medical. Despăgubirile se stabilesc în raport cu întinderea prejudiciului suferit. Despăgubirile pot fi majorate de către instanță în situația în care partea prejudiciată, ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care au fost stabilite despăgubirile, a fost încadrată într-un alt grad de handicap, ca urmare a actului de malpraxis, și s-a micșorat pensia de invaliditate. În cazul în care a avut loc pierderea totală sau parțială a capacității de muncă, instanța de judecată, stabilește in funcție de situație, modalitatea și cuantumul despăgubirilor. În situația în care persoana prejudiciată este minor, instanța va stabili cuantumul despăgubirilor având în vedere îngrijirile pe care trebuie să le primească, cheltuielile și  eforturile suplimentare pe care trebuie să le facă pentru dobândirea unei calificări adecvate stării de sănătate precum și alte împrejurări ce vor fi stabilite de instanță.

Avocat Gherzan Cătălin
Drept penal. Drept civil. Înregistrare mărci.
Recuperare debite. Recuperare taxa poluare.
Înmatriculare fără plata taxei de poluare...
Litigii comerciale internaționale, Malpraxis.