Respectarea drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană

Luni, 17 Septembrie 2012 12:00

Temeiul juridic al drepturilor fundamentale ale UE constă, în principal, în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care face referire Tratatul UE. În ceea ce priveşte Carta drepturilor fundamentale, aceasta nu va avea caracter obligatoriu din punct de vedere juridic decât după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie a contribuit, de asemenea, în mare măsură la respectarea drepturilor omului în cadrul UE.
Garantarea drepturilor fundamentale este una dintre realizările dreptului comunitar european. Cu toate acestea, tratatele nu cuprind niciun catalog scris al acestor drepturi. Numai principiul egalităţii de remunerare între bărbaţi şi femei a fost înscris, încă de la început, în articolul 19 din Tratatul CE (TCE).
OBIECTIVE
Garantarea apărării drepturilor fundamentale prin crearea, aplicarea şi interpretarea dreptului comunitar. Prin funcţia lor clasică de drepturi de apărare, drepturile fundamentale comunitare protejează individul împotriva abuzurilor de putere ale instituţiilor comunitare.
Încă din 1974, Curtea de Justiţie a decis că drepturile fundamentale vor face parte din principiile generale de drept pe care era obligată să le apere şi că, pentru aceasta, se va inspira din tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre. În consecinţă, nicio măsură care este incompatibilă cu drepturile fundamentale recunoscute şi protejate de constituţiile acestor state nu ar putea fi legală (Curtea de Justiţie, Recueil 1991, p. I-2925, punctul 41). Cele mai importante drepturi fundamentale individuale recunoscute în prezent de către Curte sunt următoarele:
- demnitatea umană (Casagrande, Recueil 1974, p. 773);
- principiul egalităţii (Klöckner-Werke AG, Recueil 1962, p. 653);
- interzicerea discriminării (Defrenne/Sabena, Recueil 1976, pagina 455);
- libertatea de asociere (Gewerkschaftsbund, Massa et al., Recueil 1974, p. 917 şi 925);
- libertatea religioasă şi de credinţă (Prais, Recueil 1976, p. 1589 şi 1599);
- protejarea vieţii private (National Panasonic, Recueil 1980, p. 2033, 2056 şi următoarele);
- secretul medical (Comisia/Republica Federală Germania, Recueil 1992, p. 2575);
- dreptul de proprietate (Hauer, Recueil 1979, p. 3727, 3745 şi următoarele);
- libertatea de alegere a ocupaţiei (Hauer, Recueil 1979, p. 3727);
- libertatea comerţului (International Trade Association, Recueil 1970, p. 1125, 1135 şi următoarele);
- libertatea economică (Usinor, Recueil 1984, p. 4177 şi următoarele);
- libertatea concurenţei (Franţa, Recueil 1985, p. 531);
- respectarea vieţii de familie (Comisia/Germania, Recueil 1989, p. 1263);
- dreptul la o protecţie juridică eficientă şi la un proces echitabil (Johnston/Chief Constable of the Royal Ulster Constabulary, Recueil 1986, p. 1651 şi următoarele şi 1682; Pecastaing/Belgia, Recueil 1980, p. 691 şi următoarele şi 716);
- inviolabilitatea domiciliului (Hoechst AG/Comisia, Recueil 1989, p. 2919);
— libertatea de opinie şi de publicare (VBVB, VBBB, Recueil 1984, p. 9 şi următoarele şi 62).
În cazul în care se constată încălcarea unui drept fundamental, Curtea de Justiţie pronunţă cu titlu retroactiv nulitatea actului sau a acţiunii atacate. Decizia acesteia are caracter obligatoriu pentru toate părţile.
Cu toate acestea, jurisprudenţa Curţii impune limite în ceea ce priveşte apărarea drepturilor fundamentale:
- Consiliul European a decis elaborarea principiului unei Carte europene a drepturilor fundamentale de către o instanţă ad-hoc, alcătuită din reprezentanţi ai mai multor instituţii constituite (reuniunea de la Tampere din octombrie 1999).
a. Drepturile enunţate de Cartă se împart în trei categorii:
- drepturile civile: drepturile omului şi drepturile aplicabile în cadrul procedurii juridice, astfel cum sunt garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului, adoptată de Consiliul Europei;
- drepturile politice, care sunt proprii cetăţeniei europene create prin tratate;
- drepturile economice şi sociale, care le reiau pe cele enunţate de Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, adoptată la 9 decembrie 1989, la Reuniunea la nivel înalt de la Strasbourg, de către şefii de stat sau de guvern ai celor unsprezece state membre, sub forma unei declaraţii.
Carta reuneşte în acelaşi text toate drepturile omului. Ea pune astfel în practică principiul indivizibilităţii drepturilor fundamentale. Renunţând la distincţia care fusese menţinută până atunci în textele europene şi internaţionale între drepturi civile şi politice, pe de o parte, şi drepturi economice şi sociale, pe de altă parte, aceasta enumeră totalitatea drepturilor în jurul câtorva principii majore: demnitatea umană, libertăţile fundamentale, egalitatea între oameni, solidaritatea, cetăţenia şi justiţia.
Orice persoană care consideră că i-au fost încălcate drepturile fundamentale de cetățean european, are dreptul la un proces echitabil în vederea unei soluționări corecte a problemelor sale.

Avocat Gherzan Cătălin
Drept penal. Drept civil. Înregistrare mărci.
Recuperare debite. Recuperare taxa poluare.
Înmatriculare fără plata taxei de poluare...
Litigii comerciale internaționale. Malpraxis.