Cătălin Bulf expune soluţiile salvatoare pentru Arpechim şi Oltchim

Luni, 08 Octombrie 2012 00:00

# Cătălin Bulf: “Declinul Arpechimului a început în 2004, când privatizarea Petrom, aprobată cu mult fast de Guvernul şi Parlamentul din vremea aceea, a lăsat Oltchimul fără materia primă produsă de zona de petrochimie”. Candidatul Alianţei România Dreaptă, Cătălin Bulf, este de părere că în cazul Arpechim-Oltchim ar exista soluţii viabile pentru relansarea economică şi pentru păstrarea locurilor de muncă a celor care sunt direct vizaţi cu pierderea locului de muncă la acest moment. Om cu experienţă în domeniu şi cu un background impresionant în industrie, acesta a făcut o serie de declaraţii privind felul în care s-a ajuns în această situaţie, şi mai ales care fi putea fi soluţiile salvatoare pe care, de altfel, Guvernul USL nu pare să le vadă, sau măcar să simuleze dorinţa de a le aplica în vreun fel, militând pentru o privatizare rapidă - cea mai simplă metodă de a scăpa de Oltchim, dar şi de angajaţii de acolo. Cătălin Bulf este de altă parere, şi spune ca soluţii sunt, oricât de complicată ar părea situaţia la acest moment:
“Declinul Arpechimului a început în 2004, când privatizarea Petrom, aprobată cu mult fast de Guvernul şi Parlamentul din vremea aceea, a lăsat Oltchimul fără materia primă produsă de zona de petrochimie. Primul semnal de instabilitate a apărut după trei ani, în 2007, în zona producţiei, perioadă în care OMV-ul a decis închiderea Arpechimului, pe baza unor analize proprii, care se fac la Viena, şi ţin cont de un singur lucru:  profitul pe care OMV trebuie să îl trimită an de an în Austria, şi nu are nicio legatură cu problemele economice şi sociale ale României şi ale românilor. Suntem mândri când auzim în media, că OMV este cea mai mare, puternică şi performantă companie din sud-estul Europei, dar performanţa ei nu face altceva decât să ducă la sărăcia noastră . Dovadă a acestui subterfugiu este şi faptul că în cadrul OMV s-a creat un sector de actvitatem, care are drept scop armonizarea relaţiilor companiei cu autorităţile prin investiţii, ci care nu fac altceva decaât să ne arunce praf  în ochi, firimituri în schimbul desfiinţării a peste patruzeci de mii de locuri de muncă, şi distrugerea unui segment din forţa de muncă specializată care s-a văzut în imposibilitatea de a-şi practica meseria, şi a trebuit să plece la căpşuni în Spania.
Impactul social a migrării forţei de muncă, după privatizarea Petrom, a fost deosebit de mare. Zeci de familii au plecat în străinatate să muncească, pentru că în judeţul nostru nu îşi mai permiteau un trai decent.  Soluţia ar fi renegocierea cu OMV a pornirii rafinăriei, sau a preluării de către stat la valoarea contabilă din contractul de privatizare a rafinăriei. Voi milita pentru acest lucru în calitate de parlamentar.
Ni se prezintă greşit punctual problema Oltchimului, când, de fapt, permanent trebuie văzute problemele per ansamblu ale economiei naţionale sau a ceea ce a mai rămas din ea, pentru a rezolva problemele economice actuale. Să ţinem cont că industria socialistă a fost una interdependentă, ca atare nu poate funcţiona altfel.”