Un bărbat din Priboieni a realizat un sistem electromecanic de ridicare, dar el n-a avut curent electric, niciodată, în casă

Luni, 18 Martie 2013 22:34

# Primarul comunei Priboieni, Sorin Lupu: ”Vă promit că, maxim până la vară, acest om va avea curent electric în casă”. Cum vi se pare situația în care vecinul vorbește la celular, iar în curtea de peste gard n-a existat niciodată curent electric? Se întâmplă cu adevărat în România, Argeș, comuna Priboieni. Și când ne gândim că există copii care nici n-au deschis bine ochii pe lume și deja comunică prin intermediul celor mai performante gadget-uri. Și există oameni, veniți dintr-o lume, din trecut, care încă se chinuie să-și aducă în casă curentul electric, iar apa curentă este doar un zvon, precum și orice alte mijloace de înlesnire a vieții cotidiene. Unde, în altă parte, putem întâlni două lumi atât de diferite ai căror oameni sunt despărțiți doar de un simplu gard de nuiele, decât în România? Culmea, familia respectivă nu trăiește izolată de restul lumii, la modul fizic, ci doar spiritual.

Destinul inventatorului este strâns legat de al mamei sale

În comuna argeșeană Priboieni, trăiește un inventator care, în urmă cu aproape 30 de ani, a pus la punct un dispozitiv eletromecanic pentru ridicat. Invenția era ceva foarte important la nivel național, pentru anul 1986, atunci când a fost omologată. Însă, este cu atât mai surprinzătoare, cu cât omul a realizat totul doar pe hârtie, teoretic, din cauză că el nu a avut curent electric niciodată acasă. Invenția a luat naștere la lumina lumânărilor, într-o cămăruță cât o magazie de lemne, în care bărbatul de 58 de ani trăiește alături de mama sa; o bătrână bolnavă și imobilizată la pat de care are grijă. Nicolae Geantă  a lucrat la CPL, așa cum se numea pe vremuri una dintre cunoscutele fabrici de placaj, însă, spune acesta, n-a mai fost văzut cu ochi buni de către colegi și șefi după ce a obținut omologarea invenției sale. Așa că a fost nevoit să plece. Odată rămas pe drumuri,  a avut noroc că primăria i-a acordat un venit de 600 lei lunar pentru calitatea de însoțitor al unei persoane cu handicap. Însă, ce se poate face cu o astfel de sumă, ne putem da seama din gospodăria familiei Geantă. Practic, destinul bărbatului este legat, fără voie, de cel al mamei sale. Fără aceasta, el n-ar avea nici bruma de venit pe care o primește acum.

Două suflete locuiesc în întuneric și sărăcie de când se știu

Cum intri în curte, dai cu ochii de o construcție care aduce cu o casă bătrănească aflată în paragină. În mod normal oricine s-ar gândi că gospodăria ar fi abandonată, dacă lemnele care umplu până la refuz spațiile dintre pilonii de susținere a unei foste prispe nu ar dezvălui prezența unor suflete prin preajmă. Sunt trei camere, însă numai una este locuibilă, dacă se poate spune așa. Două odăi transformate în cămări, stau cu tavanul căzut, reparat pe alocuri cu pământ amestecat cu bălegar și paie de către proprietar. Niște conserve și fructe zac în niște lăzi din plastic, în întuneric. În camera din stânga, care aduce în mod normal cu o bucătărie de vară a unei familii sărmane,  descoperim două suflete care își ascund urâtul din viață de ochii lumii.  Camera servește drept dormitor, bucătărie și baie, în același timp. Aici trăiesc doi adulți; sunt mamă și fiu. Femeia, bătrână, bolnavă și imobilizată la pat, ne privește curios fără să scoată un sunet. Probabil, nu înțelege de ce fiul său face risipă de căldură, lăsând ușa la cameră deschisă și stă de vorbă cu niște străini în curte. Ca și când ar fi prins viață dintr-o dată, bărbatul de 58 ani aleargă în cameră, ne aduce dosarul cu invenția sa care ar scuti foarte mulți lucrători în domeniul exploatării lemnului de accidente de muncă. În sfârșit, îl ia și pe el cineva în serios! Prin ușa deschisă, zărim o masă din lemn pe  care stau așezate niște hârtii, și câteva vase casnice pline cu nisip în care sunt înfipte lumânări. Podea nu există și nici tavan, decât unele improvizate. Lângă ușă, o sobă deșelată încălzește fără spor camera improvizată în care trăiesc cele două suflete: „N-am avut niciodată curent electric, din cauza sărăciei. Știrile le ascult la un aparat pe baterii”, ne spune Nicolae Geantă, jenat parcă de sărăcia în care e nevoit să ne primească. Pentru orice om normal, acesta ar fi  momentul în care ar lua-o la fugă plângând, năpădit de câteva probleme existențiale redeșteptate la vederea unei astfel de situații. Nicolae Geantă a învățat, în timp, să nu mai dea importanță lipsurilor și să-și construiască o lume frumoasă numai a lui. Chiar dacă nu are curent electric, și de multe ori nici ce să pună pe masă mai ales mamei lui, iar de pe urma invenției sale nu a obținut nici măcar un ban, continuă să inoveze tot felul de dispozitive. Le are pe toate într-un dosar de care nu se desparte decât atunci când e nevoit să plece de acasă.
“Pentru mine cea mai mare dorință este ca seara, când alții se uită la televizor, să apăs și eu pe un întrerupător și să se vadă lumină și de la geamurile casei mele. Să nu mă mai chinui la lumânare, că foarte greu este! Oare cer prea mult?” a  remarcat cu amărăciune, dar și cu speranță, inventatorul nostru despre care putem spune că are o singură vină pentru situația în care se află: aceea de a fi sărac.
”Am luat la cunoștință de situația domnului Geantă și vă promit că, maxim până la vară, acest om va avea curent electric în casă. Durează un pic aprobările. Voi strânge bani de la consilieri, sponsori”... a spus primarul comunei, Sorin Lupu
Materia realizat de Ana Luca