Liliana Vasile ridică la rang de artă meşteşugul încondeierii ouălor

Luni, 29 Aprilie 2013 13:00

Mărturie a datinilor, obiceiurilor şi credinţelor pascale, ouăle roşii sunt purtătoarele unor semnificaţii  legate de învierea lui Hristos, iar tradiţia încondeierii lor este păstrată cu sfinţenie  în casele multor argeşeni, aşa cum este ţinută de milioane de familii de români. Printre cei care ridică la rang de artă acest obicei se numără şi argeşeanca Liliana Vasile, meşterul popular care, an de an, îi îndrumă pe copiii care vin la  Muzeul Golești ca să înveţe acest meşteşug.
Legendele oului roșu sunt multe. Una dintre ele spune că Maria Magdalena l-a salutat pe împăratul Romei : “Christos a Înviat!”. Împăratul, așezat la masă, ar fi arătat către niște ouă și i-ar fi răspuns, cu bătaie de joc: “Dacă Hristos ar fi înviat, aceste ouă ar trebui să fie roșii!” , iar atunci, pe loc, ouăle s-au colorat în roșu. Şi, cu toate că Biblia nu consemnează un astfel de moment, în fiecare an, în Joia Patimilor, povestirea e pe buzele gospodinelor și tălmăcită copiilor.Vopsitul ouălor în Joia Patimilor este un obicei străvechi în tradiţia românească,  iar încondeiatul lor este un meșteșug încă păstrat cu sfințenie în Argeș. Ouăle încondeiate sunt o dovadă vie a credinţelor şi obiceiurilor pascale şi reprezintă un element inedit al spiritualităţii româneşti.
“Potrivit tradiţiei creştine, femeile vopsesc ouăle în Joia Mare – cele roşii se numesc merişoare, iar cele cu modele, în funcţie de zona etnografică, sunt denumite ouă împistrite, scrise, picate cu ceară, muncite sau chinuite. Primul ou, încondeiat de încercare, se numeşte cearcă”, explică Filofteea Pally, directorul Muzeului Viticulturii şi Pomiculturii – Goleşti, locul unde, an de an, în Săptămâna Mare, meşteşugul încondeierii este explicat pe îndelete copiilor interesaţi de tradiţii de către meşterul popular Liliana Vasile.
„Copiii sunt deschişi către tradiţie, trebuie doar un pic stimulaţi,  iar încondeiatul  ouălor  este unul dintre obiceiurile care-i fascinează cel mai mult. De fapt, dintre toate obiceiurile româneşti, încondeiatul ouălor este cel mai gingaş şi cald, iar arta decorativă populară este un tezaur pe care noi ar trebui să-l păstrăm  cu grijă. Eu am învăţat acest meşteşug în urmă cu zeci de ani,  de la Angela Militaru, o bătrână din satul meu, şi-ncerc să duc tradiţia mai departe venind, an de an, la invitaţia conducerii Muzeului Goleşti, să-i învăţ şi pe copii acest obicei valoros.” spune meşterul popular Liliana Vasile.
Oul roşu este purtătorul unor semnificaţii profunde legate de învierea lui Hristos şi de reînnoirea naturii, iar motivele decorative ancestrale care-l inobilează  sunt de o rară frumuseţe. Cele mai populare modele din zona Argeşului sunt Calea rătăcită, Urechile iepurelui, Floarea borcanului, Frunza de stejar sau Floarea Paştelui.
“Începem cu modele simple precum Laba gâştii, Brâul Maicii Domnului, Brăduţul, Floarea de colţ, Creasta cocoşului şi, treptat, treptat, ajungem la modele mai complicate, cum este cel numit Calea Rătăcită, care necesită multă răbdare şi migală,  dar care este deosebit de frumos. De fapt, toate modelele sunt frumoase, pentru că ouăle  încondeiate, în general, transmit smerenie şi  bucurie”, spune meşterul popular Liliana Vasile.
Tehnica încondeierii ouălor, deşi simplă la prima vedere,  este destul de migăloasă. De obicei, se folosesc ouă de găină şi raţă, mai puţin de gâscă sau curcă. Se aleg numai cele proaspete, mari, albe şi care au coaja netedă. Pentru a se înlătura cele vechi, se foloseşte procedeul ,,încercării în apă,, , procedeu cunoscut de mai toate gospodinele, în urma căruia, ouăle proaspete se ridică deasupra, iar celelalte cad la fund. Pentru a-l lustrui, oul se poate freca în timpul spălării, cu sare. Urmează fierberea care trebuie să fie constantă şi controlată, astfel încât coaja oului să nu crape. După fierbere şi răcire, are loc încondeierea propriu-zisă.  Cu ajutorul unui condei înmuiat în ceară naturală de albine, pe fiecare ou se schiţează un desen . Ouăle se introduc cca. 10 minute în vopseaua fierbinte în care s-a adăugat oţet  pentru fixarea culorii, după care se scot  la zvântat. După uscare se şterg  de ceară cu o cârpă moale, lângă o sursă de căldură. Modelul rămâne astfel clar. Pentru luciu se foloseşte untură, unt sau ulei vegetal.

Liniile încondeierii

Iată câteva simboluri şi semnificaţii  ale  încondeierii ouălor în Argeş şi în alte zone ale ţării: linia dreapta verticală sugerează viaţa; linia dreaptă orizontala face referire la  moarte; linia dublă dreaptă este sinonimă cu eternitatea;  linia cu dreptunghiuri înseamnă  gândire şi cunoaştere; linia uşor ondulată  sugerează purificarea; spirala – timpul şi eternitatea, în timp ce spirala dublă semnifică legătura dintre viaţă şi moarte.
Cele mai utilizate motive tradiţionale româneşti folosite în încondeierea ouălor
•  Crucea - semnul creştinătăţii 
•  Steaua  - este un motiv întâlnit mai ales în Bucovina, iar în Vâlcea şi Rm. Sărat. Acest motiv este cunoscut  şi  sub numele de "floarea stachinei" sau "steaua ciobanului";
•  Crucea Paştelui  -  crucea care  împodobeşte pasca pe care creştinii o duc la biserica în noaptea Invierii,  motiv numit în unele zone şi "Ziua Paştelor";
•  Crucea românească şi Crucea rusească sau Crucea moldovenească  -  este reprezentată printr-o cruce cu alte cruciuliţe la capete;
•  Motive din regnul animal: albina, broasca, şarpele, mielul;
•  Motive din regnul vegetal: frunza bradului, garoafa, spicul grâulu;
•  Motive care redau unelte casnice şi de câmp: grebla, lopata, fierul plugului ;
•  Diverse alte motive : desagii şi braul popii, calea ratacită etc.
Cristina Stancu