Rampele pentru persoanele cu handicap, ori inexistente, ori nefuncţionale

Luni, 13 Mai 2013 00:00

# Piteştenii loviţi de soartă sunt trataţi cu bătaie de joc. La Piteşti, persoanelor imobilizate în scaune cu rotile nu doar soarta le e potrivnică, ci şi inerţia celor care ar trebui să le facă viaţa mai uşoară. Reglementările privind accesibilitatea în instituţiile şi locurile publice prevăzute de legea privind protecţia persoanelor cu handicap nu se respectă nici măcar atunci când vine vorba de instituţiile sanitare. Rampele făcute doar pentru că legea o cere nu numai că nu-i ajută pe cei loviţi de soartă, dar le şi pune viaţa în pericol.
Centrul de Diagnostic şi Tratament din Piteşti este unul dintre cele mai bune exemple în care o rampă de acces a fost făcută de mântuială. În primul rând, pentru că, până a ajunge la ea, persoana ţintuită în scaunul cu rotile are de urcat treptele de la intrarea în clădire, trei la număr, pentru care n-a fost amenajată nicio facilitate de acces, aşa că şansa ca cel imobilizat în cărucior să treacă de primul obstacol e tăiată din start. Dar să trecem peste...detalii. Presupunând că, printr-o minune (dumnezeiască, desigur, căci de cele lumeşti nu se mai preocupă nimeni) bietul om ajunge în interiorul clădirii, probabilitatea de a escalada cu forţe proprii următoarea serie de trepte e la fel de mică. Asta pentru că rampa de acces e descurajator de abruptă.
”E imposibil de urcăm, iar pericolul la coborâre e sinucigaş de mare! Ca s-o poţi urca, propulsându-te singur, unghiul de înclinaţie ar trebui să fie de 8 grade. În cazul ăsta vorbim de 45 de grade!  Fără cel puţin doi însoţitori n-ai cum s-o parcurgi nici măcar la coborâre. Mă întreb cine a gândit-o în felul acesta şi de ce standarde a ţinut cont”,  spune unul dintre cei rămaşi neputincioşi în faţa rampei impracticabile şi a inerţiei celor ce-i ignoră suferinţa. Şi parcă n-ar fi suficientă atâta indiferenţă dacă n-ar exista şi coşmarul uşilor grele şi inaccesibile, pe care nimeni nu le-a mai adaptat cerinţelor acestor persoane.

La Policlinica Spitalului Judeţean este şi mai rău

Nici în Policlinica Spitalului Judeţean, persoanele cu handicap n-au şanse să pătrundă singure, pentru că, aici, amenajarea unei rampe de acces destinată celor imobilizaţi în scaunul cu rotile a fost lăsată pentru vremuri mai prospere. N-au fost bani şi gata! Singurele posibilităţi de acces sunt: a) un ocol prin spital; b) braţele zdravene ale oamenilor cu suflet care se îndură de nefericirea celui ignorat de managementul spitalului. 
Iar exemplele ar putea continua. Şi nu doar cu spitale, dispensare sau policlinici! E adevărat că există şi câteva instituţii unde rampele, chiar dacă nu sunt la unghiul ideal, pot fi urcate şi coborâte fără ca cel imobilizat în scaunul cu rotile să-şi rişte viaţa: la Cosiliul Judeţean, la Biblioteca Dinicu Golescu, dar şi la multe sucursale de bănci.

Realitatea, departe de standarde

Teoretic, potrivit standardelor de amenajare a unor astfel de rampe, "lăţimea minimă a acestora trebuie să fie de 90 cm., iar panta maximă trebuie să aibă 2,5 cm la fiecare 30 cm de parcurs. Elevația maximă pentru o cursă trebuie să fie de 75 cm.  De ambele parti ale rampei, la mai putin de 75 cm înălțime, trebuie instalate bare paralele cu planul rampei, continuind minimum 30 cm. dincolo de aceasta. Capetele barelor trebuie rotunjite sau astfel proiectate încât să coboare lin spre perete, podea sau spre stâlpul de sprijin al barei. Între barele rampei și zid se impune o distanță minimă de 3,75 cm."
Material realizat de Cristina Stancu