“Satul românesc se schimbă de la o zi la alta... și nici ţăranul nu mai este omul obştii sale

Miercuri, 22 Mai 2013 16:58

# Declară Filofteia Pally, directorul Muzeului Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti.Cât mai seamănă Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti cu realitatea satului românesc de astăzi? Este o întrebare care apare firesc, în contextul în care ţăranul român al zilelor noastre este cel care are în gospodărie o sumedenie de kitschuri, poate mai multe la număr decât obiectele tradiţionale autentice.  Dr. Filofteia Pally, directorul Muzeului Viticulturii  şi Pomiculturii Goleşti, este unul dintre specialiştii cei mai avizaţi să răspundă la această întrebare.
La Goleşti, până şi o zi obişnuită devine o zi de sărbătoare pentru că, aşa cum spune directorul Filofteia Pally, muzeul trebuie să fie permanent odaia bună din casa tradiţională “cu alese şi autentice obiecte, etalate într-un ambient curat, strălucitor, purtător de mesaje benefice, făcând din vizită o experienţă memorabilă. O astfel de trăire culturală, de tip katharsis, trebuie să se bazeze pe abordarea profesionistă a unui grup de specialişti, care să deţină competenţe în toate domeniile funcţionale: constituirea şi dezvoltarea patrimoniului muzeal prin cercetare tematică permanentă, conservarea, restaurarea şi întreţinerea acestuia pentru a-i asigura longevitate maximă, cercetarea şi evidenţa ştiinţifică a bunurilor culturale, organizarea expoziţiilor temporare pentru punerea în valoare a patrimoniului depozitat, organizarea activităţilor specifice în vederea promovării valorilor spirituale către comunitate şi transformarea instituţiei muzeale într-o resursă de prestigiu a societăţii. Sunt activităţi dedicate publicului vizitator, care se regăsesc în produsul final – expoziţia, publicaţia, filmul documentar, ghidajul, atelierul sau evenimentul cultural - şi pe care le îndeplinim zilnic, discret, în laboratoarele care decantează fiecare operaţie de specialitate.”

La Goleşti  găsim lumea de care ne va fi întotdeauna dor

Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii în aer liber de la Goleşti este considerat unul dintre cele mai mari şi mai importante muzee etnografice din România, întâiul dedicat ocupaţiilor poporului român. Ansamblurile de arhitectură tradiţională expuse aici reunesc aproape 150 de monumente de tezaur ce fac din Muzeul Goleşti un  muzeu unic, nu doar prin profilul tematic, ci prin întreaga ambianţă pe care o recompune, de la mediul natural vegetal, la infrastructură, vecinătăţi, organizarea vieţii economice şi a vetrei satului cu toate instituţiile sale administrative, punerea în valoare a mărcilor şi simbolurilor sociale caracteristice, a interioarelor care descriu -  prin mesaje morfologice, decorative şi cromatice - standardele de viaţă ale unei comunităţi tradiţionale româneşti din secolul al XIX-lea.

Tăranul de azi “a aflat că internetul rezolvă comunicarea, că televiziunea ordonează ritmurile”

La o simplă privire comparativă, consatăm cu toţii cât de puţin  mai seamănă  realitatea  rurală de astăzi, în care gospodarul a adunat prin curte o sumedenie de  “chinezisme”,  poate mai multe decât obiectele tradiţionale autentice, cu  ceea ce a reprezentat, odinioară, satul românesc. De unde aceste diferenţe? Ne spune tot dr. Filofteia Pally.
“Satul românesc se schimbă de la o zi la alta; el seamănă tot mai mult cu o struţo-cămilă în care modelul urban este asumat în mod original, cu părţi lipsă şi kitsch-uri multicolore şi poleite. Nici ţăranul nu mai este omul obştii sale, care îşi apăra cu orice preţ graniţa moşiei ancestrale. Efectele unor crize de toate tipurile au descompus lumea  în care satul lui reprezenta, cândva, universul; el s-a descoperit vulnerabil într-o societate care nu mai seamănă cu lumea strămoşilor, a aflat că internetul rezolvă comunicarea, că televiziunea ordonează ritmurile, că lumea cea mare există şi pentru el, iar Italia, Spania, Cipru, Marea Britanie, Canada sunt spaţiile economice din care îşi poate extrage resursele ca din ogorul de altădată. Ţăranul a pus sapa în cui, are paşaport şi abilităţi adaptabile oricăror solicitări economice, supravieţuieşte într-un veşmânt diferit de cioarecii şi cămaşa cu râuri cusute la lumina lămpii cu petrol. I-au rămas doar amintirile şi poveştile din satul de altădată, pe care şi le rosteşte în şoaptă, seara, uneori, în loc de rugăciune. Îl mistuie dorul şi nostalgia, dar învaţă din mers rosturile unei lumi pe care o descoperă în fiecare zi şi în care trebuie să supravieţuiască” , explică directorul  Muzeului
Şi cum tot Filofteia Pally ne spune şi de ce  muzeul reprezintă chintesenţa experienţei umane în unul sau mai multe domenii, un seif plin cu cele mai strălucitoare bijuterii, acesibil tuturor muritorilor de rând, oricât de pragmatică şi desacralizată ar fi societatea cu care suntem contemporani.
“Muzeul Goleşti a păstrat, ca într-o icoană, lumea de care ne este şi ne va fi întotdeauna dor, lumea amintirilor şi a valorilor noastre originale, care ne conferă statutul de neam civilizat, creator de istorie şi cultură”, încheie Filofteia Pally.
Iar noi îi putem aprecia valorea, tomai prin diferenţele dintre trecut şi prezent pe care ni le dezvăluie.
Cristina Stancu