Ovidiu Stancu, medicul bolnav de poezie

Miercuri, 26 Iunie 2013 12:16

# “Nietzche spunea că este cu neputință să fii artist fără a fi bolnav. Oare n-aș putea să trec de cealaltă parte a baricadei, să fiu și eu puțin bolnav pentru a putea fi poet?” Îi place să „citească” sufletele oamenilor, îl impresionează solidaritatea umană și-l emoționează recunoștința. Doctorul  Ovidiu Stancu, deşi implicat trup şi suflet într-o activitate care îl ține conectat la realitate, aceea de medic de familie, specialist în medicină generală, găseşte întotdeauna timp şi pentru marile sale pasiuni - şahul şi poezia. Versurie sale apar, alături de cele semnate de tatăl său, regretatul avocat Nicu Stancu, în două volume comune.

Ovidiu Stancu a început să scrie poezii la vârsta de 12 ani. A făcut-o în taină, împins de trăirile şi sentimentele trecerii de la copilărie la adolescenţă - iubire, suferință, dor, revoltă.
“Este o dorință firească de a te destăinui, iar hârtia este ascultătorul cel mai fidel. Așa au fost începuturile. Adolescența  a adus noi creațíi care au fost  țínute în sertar, nefiind considerate demne de publicare. Au urmat ani de pauză, de acumulări, de pregătire pentru viața de medic, pentru întemeierea unei famili”, povestește Ovidiu Stancu, care mărturiseşte că iubeşte enorm meseria pe care şi-a ales-o: “Nicio meserie din lume nu oferă oamenilor timp. Medicina este singura care poate face acest lucru prin prelunguirea vieții. Este o meserie care necesită pregătire continuă, atenție mărită la detalii, muncă de detectiv, uneori,  iar cuvintele de mulțumire ale pacienților reprezintă cea mai bună răsplată”.
În paralel cu anii de pregătire profesională, au existat perioade în care șahul, cealată mare pasiune a sa, a  trecut în primul plan,   în pregătirea de șahist, Ovidiu Stancu fiind autodidact.  De precizat că, în prezent,  cunoscutul medic piteştean se ocupă cu drag de pregătirea unor tineri, la clubul de șah Alfil din Pitești, club pe care-l conduce de câţiva ani. Nici medicina şi nici şahul nu i-au deturnat însă impulsurile de a scrie versuri.
“Nietzche spunea că este cu neputință să fii artist fără să fii bolnav. Oare n-aș putea să trec  de cealaltă parte a baricadei, să fiu și eu puțin bolnav pentru a putea fi poet?”, s-a întrebat , retoric, Ovidiu Stancu.
Poeziile pe care le-a scris de-a lungul anilor le-a arătat altora, mult mai târziu,  abia după  moartea tatălui său - avocatul Nicu Stancu - atunci când a descoperit că și părintele său împărtășea aceeași dragoste  ascunsă pentru poezie. Impresionat de versurile omului pe care l-a admirat cel mai mult, lui Ovidiu Stancu  i-a venit ideea să publice poeziile tatălui într-un volum postum. “Nu știam dacă tatălui meu i-ar fi surâs publcarea,  dar am considerat  că așa putem să ne aducem aminte de omul Nicu Stancu, să-l avem printre noi, să-i mențin amintirea vie. Tatăl meu se dorea a fi un fel de cavaler teuton combinat cu  un șerif al vestului sălbatic, amândoi în slujba legii. Funcția îl obliga să dea dovadă de asprime, să apară ca un dur, dar, în realitate, era un suflet mare, capabil  să-și dea viața pentru un ideal. Îngrădit în toate din cauza  restricțiilor epocii comuniste a trăit multiple drame. S-a îmbolnăvit grav și,  conștient de apropierea ultimelor clipe, s-a refugiat în poezie, căutând febril răspunsuri la întrebări care ne chinuie pe toți: Cine suntem ? Ce este viața?  Ce este moartea? Unde dispărem, după? Oare dispărem cu totul?”, povestește medicul  Ovidiu Stancu.
La insistențele uni prieten, a decis să-şi publice poeziile alături de versurile tatălui, iar creaţiile celor doi - gânduri despre iubire şi natură, picături de revoltă socială, puţină filosofie şi câteva trăiri interioare - au fost strânse în  volumele  comune, „Hotar” și” Prigonit în noapte” .
“Nu mi-am imaginat că voi avea vreodată  cititori ai versurilor mele, așa cum și tatăl meu a făcut versuri  pentru sufletul său și numai atât. Mi-a fost ușor să scriu,  dar mi-este greu să le dau la citit. Mă simt dezgolit în fața cititorului pentru că sufletul meu este pus pe tavă. Nu mă consider un poet în adevăratul sens al cuvântului  și sunt mirat că versurile mele au stârnit interes”, mărturisește medicul.
Cristina Stancu