Împrumut fără dobândă între persoane afiliate

Luni, 15 Iulie 2013 14:15

# Cititorii întreabă, avocatul răspunde. Acordarea unui împrumut fără dobândă de către o persoană juridică unei persoane afiliate constituie încălcare a vreunei prevederi a Codului fiscal? Află din articol ce răspuns a oferit Agenția Națională de Administrare Fiscală, speța fiind publicată pe pagina de internet a instituției, la 1 aprilie 2013.
Răspunsul oferit de departamentul de asistență al ANAF
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea societăților comerciale, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și pot constitui societăți comerciale în vederea efectuării

de acte de comerț. Astfel, din punctul de vedere al scopului generic al unei societăți comerciale, rezultă în mod cert că aceasta nu are aptitudinea de a acorda împrumuturi fără dobândă, deoarece acest tip de operațiune nu poate fi calificată ca fiind un act de comerț. În cazul încheierii unui contract de împrumut cu dobândă, caz în care acest tip de contract poate fi calificat ca un act de comerț, trebuie luate în considerare circumstanțele încheierii acestui contract.
Astfel, din punct de vedere al scopului concret al fiecărei persoane juridice (scop stabilit prin actul constitutiv), o societate comercială poate acorda împrumuturi numai dacă are trecut în obiectul de activitate și efectuarea de activități de creditare. Inserarea în obiectul de activitate și desfășurarea unor astfel de activități presupun îndeplinirea tuturor condițiilor restrictive reglementate de unele acte normative cu aplicabilitate în domeniul activităților financiar-bancare emise de Banca Națională a României. Prin urmare, inserarea în actul constitutiv a unor obiecte de activitate de acest gen poate fi realizată numai în cazul instituțiilor de credit, respectiv bănci, organizații cooperatiste de credit, bănci de economisire și creditare în domeniul locativ etc.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 12/1990, republicată, constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, actele sau faptele de comerț de natura celor prevăzute în Codul Comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea conditiilor stabilite prin lege.
Conform dispozițiilor art. 6 din actul normativ mai sus menționat, mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1, dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum și sumele de bani și lucrurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă și se valorifică în condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale. Veniturile obținute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitățile prevăzute la art. 1, precum și încasările în întregime din  vânzarea mărfurilor a căror proveniență nu este dovedită, se confiscă și se fac venit la bugetul administrației publice centrale.
În concluzie, din punct de vedere juridic, societatea care acordă împrumutul va trebui să facă dovada necesității, oportunității și eficienței acestei operațiuni de creditare pentru a nu intra sub incidența celor prevăzute în paragrafele anterioare. De regulă, toate acestea se pot demonstra cu mai multă ușurință dacă împrumutul este acordat de o societate „mamă” societății „fiică”.
Din punct de vedere contabil, definiția imobilizărilor financiare din Ordinul nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu Directivele Europene, menționează că în cadrul imobilizărilor financiare se cuprind acțiunile deținute la entitățile afiliate, împrumuturile acordate entităților afiliate, interesele de participare, împrumuturile acordate entităților de care compania este legată în virtutea intereselor de participare, alte investiții deținute ca imobilizări, alte împrumuturi.
De asemenea, Ordinul prevede că în conturile de creanțe imobilizate, reprezentând împrumuturi acordate, se înregistrează sumele acordate terților în baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobânzi, potrivit legii.
Mai mult, planul de conturi aplicabil societăților comerciale include contul 267 “Creanțe imobilizate” cu ajutorul căruia se ține evidența creanțelor imobilizate sub forma împrumuturilor acordate pe termen lung altor entități, precum și a altor creanțe imobilizate, cum sunt depozite, garanții și cauțiuni depuse de entitate la terți. De asemenea, același plan contabil include și contul 451 “Decontări între entitățile afiliate” cu ajutorul căruia se ține evidența operațiilor între entitățile afiliate. În debitul contului se înregistrează, printre altele, și:
- sumele virate altor entități afiliate (512);
- dobânzile cuvenite aferente împrumuturilor acordate entităților afiliate (766);
Prin urmare, reglementările contabile aplicabile societăților comerciale prevăd modul de recunoaștere și contabilizare a tranzacțiilor de tipul celor analizate, respectiv acordarea de către o societate comercială a unui împrumut fie unei persoane din grup, fie unei terțe persoane.
Precizăm că OMFP 3055/2008 se aplică societăților comerciale, insituțiilor financiare bancare, precum și instituțiilor financiare nebancare, aplicându-se alte reglementări contabile.
În concluzie, din punct de vedere contabil nu există nici o restricție pentru acordarea de împrumuturi.
Din punct de vedere fiscal, acordarea de împrumuturi fără dobândă nu va putea fi calificată ca un act juridic cu titlu gratuit, întrucât Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările ulterioare, prevede, la art. 11 alin. 1, ca „la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției.”
Codul Fiscal prevede ca în cazul împrumuturilor obținute de la alte entități, cu excepția împrumuturilor obținute direct sau indirect de la bănci internaționale de dezvoltare și organizații similare, și cele care sunt garantate de stat, cele aferente împrumuturilor obținute de la instituțiile de credit române sau străine, instituțiile financiare nebancare, de la persoanele juridice care acordă credite potrivit legii, precum și cele obținute în baza obligațiunilor admise la tranzacționare pe o piață reglementată, dobânzile deductibile sunt limitate la:
- nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, corespunzătoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei și
- nivelul ratei dobânzii anuale de 9%, pentru împrumuturile în valută. Acest nivel al ratei dobânzii se aplică la determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2004. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
Din punct de vedere al B.N.R., în măsura în care operațiunea are caracter ocazional și nu are ca sursă fonduri rambursabile atrase de la public, ea poate fi realizată în mod liber, nefiind supusă niciunor prevederi speciale. Împrumutul în afara creditului bancar are ca temei prevederile art. 100 din Titlul VI – Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare din Legea nr. 99/1999 (Atenție! Acest titlu VI a fost abrogat prin Legea de punere în aplicare a Noului Cod Civil - n.red.). Astfel, orice persoană poate vinde pe credit sau poate acorda împrumuturi dacă nu primește depozite.
Având în vedere că asociatul nu constituie depozite cu scopul acordării de împrumuturi, operațiunea este admisă implicit și de legea bancară. Aceasta, de altfel, nu instituie restricții exprese în acest sens, ci interzice activitatea de atragere de depozite.
Baza legală: Legea nr. 571/2003 articolul 11 alin. (2).

Avocat Gherzan Cătălin

Drept penal. Drept civil. Înregistrare mărci.
Recuperare debite. Recuperare taxa poluare.
Înmatriculare fără plata taxei de poluare.
Litigii comerciale internaționale. Malpraxis.