Martor într-un proces civil. Tot ce trebuie să ştii despre cum se depune mărturie

Miercuri, 24 Iulie 2013 13:08

# Cititorii întreabă, avocatul răspunde. În cazul în care sunteţi implicat într-un proces civil, una dintre probele pe care le puteţi folosi este cea cu martori, adică puteţi desemna una sau mai multe persoane să depună mărturie. În acelaşi timp, puteţi fi numit ca martor într-un astfel de proces, ceea ce înseamnă că veţi fi citat şi ascultat de către instanţa de judecată. Află astăzi care sunt toate etapele prevăzute de Noul Cod de Procedură Civilă pentru administrarea probei cu martori, de la ascultarea şi înlocuirea martorilor, până la depunerea jurământului şi bănuiala de mărturie mincinoasă.
Proba cu martori, este una din probele prevăzute la art. 250, Capitolul II -
Judecată, Secţiunea a II-a – Cercetarea procesului
"Art. 250. – Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisirea uneia dintre părţi, făcută din proprie iniţiativă sau obţinută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la faţa locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege" – extras din NCPC.
Conform acestui act normativ, proba cu martori este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel, însă niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei. "Cu toate acestea, se poate face dovadă cu martori, contra unui profesionist, a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exerciţiul activităţii sale profesionale, în afară de cazul în care legea specială cere proba scrisă", se precizează la Art. 309 NCPC.
Totodată, în cazul în care legea cere forma scrisă pentru validitatea unui act juridic, acesta nu poate fi dovedit cu martori. De asemenea, este inadmisibilă proba cu martori dacă pentru dovedirea unui act juridic, legea cere forma scrisă, în afară de cazurile în care:
• partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-şi întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic;
• există un început de dovadă scrisă, potrivit prevederilor art. 310;
• partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forţă majoră;
• părţile convin, fie şi tacit, să folosească această probă, însă numai privitor la drepturile de care ele pot să dispună;
• actul juridic este atacat pentru fraudă, eroare, dol, violenţă ori este lovit de nulitate absolută pentru cauza ilicită sau imorală, după caz;
• se cere lămurirea clauzelor actului juridic.
Atenţie! Proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris şi nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv.
Citarea şi înlocuirea
martorilor
Dacă instanţa a încuviinţat dovada cu martori, atunci se va dispune citarea şi ascultarea acestora.
Atenţie! Odată desemnaţi de către părţi, martorii nu mai pot fi înlocuiţi decât în anumite situaţii. Concret, conform NCPC, înlocuirea martorilor nu se va încuviinţa de instanţa de judecată decât în caz de moarte, dispariţie sau motive bine întemeiate, caz în care lista se va depune sub sancţiunea decăderii, în termen de 5 zile de la încuviinţare.
În cazul în care un martor care nu este înscris în listă sau nu este identificat în mod lămurit, fiecare parte va putea să se împotrivească la ascultarea acestuia de către instanţa de judecată.
După ce a fost citat, martorul se va prezenta la instanţa de judecată pentru a depune mărturie.
Atenţie! Dacă martorul va lipsi de la prima citare, instanţa poate emite mandat de aducere. Mai mult decât atât, în pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar de la primul termen.
Dacă şi după emiterea mandatului de aducere, martorul nu se înfăţişează sau nu poate fi găsit, instanţa va putea proceda la judecată.
În schimb, pot exista şi situaţii în care martorul nu poate veni în instanţă din cauza unei boli sau unei împrejurări grave. În aceste cazuri, martorul poate fi ascultat la locul unde se află, cu citarea părţilor.
Cine nu va fi
ascultat ca martor?
NCPC stabileşte că, într-un proces, nu pot fi audiate ca martori următoarele persoane:
• rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv;
• soţul, fostul soţ, logodnicul ori concubinul;
• cei aflaţi în duşmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părţi;
• persoanele puse sub interdicţie judecătorească;
• cei condamnaţi pentru mărturie mincinoasă.
Important! Rudele şi afinii pot participa ca martori în procesele privitoare la filiaţie, divorţ şi alte raporturi de familie.
Dispoziţiile legale prevăd, de asemenea, categoriile de persoane care sunt scutite de la a depune mărturie. Astfel, nu vor fi martori:
• slujitorii cultelor, medicii, farmaciştii, avocaţii, notarii publici, executorii judecătoreşti, mediatorii, moaşele şi asistenţii medicali şi orice alţi profesionişti cărora legea le impune să păstreze secretul de serviciu sau secretul profesional cu privire la faptele de care au luat cunoştinţă în cadrul serviciului ori în exercitarea profesiei lor, chiar şi după încetarea activităţii lor;
• judecătorii, procurorii şi funcţionarii publici, chiar şi după încetarea funcţiei lor, asupra împrejurărilor secrete de care au avut cunoştinţă în această calitate;
• cei care, prin răspunsurile lor, s-ar expune pe ei înşişi sau şi-ar expune rudele, soţul, fostul soţ, logodnicul sau concubinul la o pedeapsă penală sau la dispreţul public.
Totuşi, de la această regulă sunt şi excepţii. Mai precis, medicii, farmaciştii, avocaţii, notarii publici, executorii judecătoreşti, mediatorii, moaşele şi asistenţii medicali vor putea totuşi depune mărturie, însă doar dacă au fost dezlegate de secretul de serviciu ori profesional de partea interesată la păstrarea secretului.
În aceeaşi situaţie se află şi judecătorii, procurorii şi funcţionarii publici, aceştia putând fi martori doar cu condiţia ca autoritatea sau instituţia pe lângă care funcţionează ori au funcţionat le dă încuviinţarea.

Prezentarea martorului la proces

Jurământul
Conform NCPC, înainte de a face declaraţii, martorul va trebui să arate următoarele:
• numele, prenumele, profesia, domiciliul şi vârsta;
• dacă este rudă sau afin cu una dintre părţi şi în ce grad;
• dacă se află în serviciul uneia dintre părţi.
De asemenea, înainte de a fi ascultat, martorul va depune următorul jurământ (în acest timp, va ţine mâna pe cruce sau pe Biblie): "Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"
* Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă în funcţie de credinţa religioasă a martorului.
Martorul fără confesiune va depune următorul jurământ: "Jur pe onoare şi conştiinţă că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu".
Martorii care, din motive de conştiinţă sau confesiune, nu depun jurământul vor rosti în faţa instanţei următoarea formulă: "Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu".
Persoanele mute şi surdo-mute ştiutoare de carte vor depune jurământul transcriind formula acestuia şi semnând-o. Persoanele hipoacuzice vor rosti jurământul, iar cele care nu ştiu să scrie vor jura prin semne, cu ajutorul unui interpret.
După depunerea jurământului, preşedintele va pune în vedere martorului că, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Important! Copiii care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi cei care sunt lipsiţi de discernământ în momentul audierii, fără a fi puşi sub interdicţie, pot fi ascultaţi, fără jurământ, însă instanţa le va atrage atenţia să spună adevărul şi va ţine seama, la aprecierea depoziţiei lor, de situaţia lor specială.
Ascultarea şi reascultarea martorilor
Fiecare martor va fi ascultat separat, iar ordinea ascultării martorilor va fi fixată de preşedinte, ţinând seama şi de cererea părţilor, după cum se precizează în NCPC.
Martorul va răspunde mai întâi la întrebările puse de preşedinte, iar apoi şi la întrebările puse de către partea care l-a propus, precum şi de către partea adversă. După ce a fost ascultat, martorul rămâne în sala de şedinţă până la şfârşitul cercetării, în cazul în care instanţa nu dispune altceva.
Cu ocazia audierii, martorul va fi lăsat să-şi facă liber depoziţia, fără să aibă voie să citească un raspuns scris mai înainte. "El se poate servi, însă, de însemnări, cu încuviinţarea preşedintelui, dar numai pentru a preciza cifre sau denumiri", se arată în actul normativ.
Dacă instanţa consideră necesar, martorii pot fi din nou întrebaţi, iar dacă declaraţiile nu se potrivesc, martorii pot fi confruntaţi.
De asemenea, dacă instanţa găseşte că întrebarea pusă de parte nu poate să ducă la dezlegarea procesului, este jignitoare sau tinde a proba un fapt a cărui dovedire e oprită de lege, nu o va încuviinţa. "Instanţa, la cererea părţii, va trece în încheierea de şedinţă atât întrebarea formulată, cât şi motivul pentru care nu a fost încuviinţată", se arată la art. 322 NCPC.
Consemnarea declaraţiei martorului
Mărturia martorului se va scrie de grefier, după dictarea preşedintelui sau a judecătorului delegat, şi va fi semnată pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei de judecător, grefier şi martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprins.
Martorul are şi posibilitatea de a refuza să semneze. Astfel, dacă martorul refuză sau nu poate să semneze, NCPC stabileşte că se va face menţiune despre aceasta în încheierea de şedinţă.
Orice adăugiri, ştersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviinţate şi semnate de judecător, de grefier şi martor, sub sancţiunea de a nu fi luate în considerare.
Atenţie! Locurile nescrise din declaraţie trebuie barate cu linii, astfel încât să nu se poată face adăugiri.
În aprecierea declaraţiilor martorilor, instanţa va ţine seama de sinceritatea acestora şi de împrejurările în care au luat cunoştinţă de faptele ce fac obiectul declaraţiei respective.
Dacă, din cercetare, reies bănuieli de mărturie mincinoasă sau de mituire a martorului, instanţa va încheia un proces-verbal şi va sesiza organul de urmărire penală competent.
Drepturile baneşti
ale martorului
Martorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport, cazare şi masă, însă doar dacă este din altă localitate.
Totodată, martorul are dreptul şi la despăgubiri pentru acoperirea veniturilor pe care le-ar fi obţinut dacă şi-ar fi exercitat profesia pe durata lipsei de la locul de muncă, prilejuită de chemarea sa în vederea ascultării ca martor. Cuantumul despăgubirilor vor fi stabilite în raport cu starea sau profesia pe care o exercită, precum şi cu timpul efectiv pierdut.
Drepturile baneşti se asigură de partea care a propus martorul şi se stabilesc, la cerere, de către instanţă, prin încheiere executorie.
Avocat Gherzan Cătălin
Drept penal. Drept civil. Înregistrare mărci.
Recuperare debite. Recuperare taxa poluare.
Înmatriculare fără plata taxei de poluare.
Litigii comerciale internaționale. Malpraxis.