Ce se întâmplă cu copiii în cazul divorţului părinţilor?

Luni, 05 August 2013 00:00

# Cititorii întreabă, avocatul răspunde. Statisticile  arată că, în România, 1 din 4 cupluri căsătorite divorţează, ceea ce corespunde unei rate de 1,5 divorţuri/1.000 de locuitori – una dintre cele mai mari din Europa.
Divorţul este, aşadar, un lucru care face parte din viaţă. Şi dacă, din nefericire, treceţi şi dvs. printr-un asemenea eveniment, e foarte important să va păstraţi capul pe umeri şi să ştiţi exact ce aveţi de făcut, pentru a depăşi momentul cu cât mai puţine pierderi sau traume emoţionale.

Cea mai importantă problemă este, desigur, cea a copiilor

Ce se întâmplă cu copiii dvs. în cazul în care divorţaţi? Decizia aparţine instanţei. Această stabileşte modul de acordare a custodiei copiilor, printr-o procedură care poate fi mai simplă sau mai complexă, în funcţie de fiecare caz în parte.
1.  Odată cu intrarea în vigoare a Codului Civil, regula este că, după divorţ, custodia revine în comun ambilor părinţi. Aceasta presupune, între altele, responsabilităţi în comun ale părinţilor în ceea ce priveşte deciziile importante care se iau cu privire la copii (ex: alegerea grădiniţei, a şcolii, intervenţii medicale şamd.).
Excepţia. Când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa poate hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi (părinte custodian). În această situaţie, celălalt părinte (părinte necustodian) păstrează dreptul de a veghea asupra modului în care copilul este crescut şi educat, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.
2.  Locuinţa copilului după divorţ
Părinţii se pot înţelege asupra locuinţei copilului după divorţ. Dacă părinţii nu se înţeleg şi decid contrar interesului superior al copilului, instanţa stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, ca locuinţa copilului minor să fie la părintele cu care locuieşte în mod statornic (părinte rezident). Dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabileşte locuinţa la unul dintre ei, ţinând seama de interesul sau superior.
3.  Relaţiile personale ale copilului cu părinţii şi cu alte persoane semnificative din viaţa sa
Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. Că urmare, copilul poate intră în contact cu celelalte persoane din familie dar avnd în prealabil acordul reprezentantului legal.
4.  Contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare
Părinţii se pot înţelege cu privire la contribuţia lor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Contribuţia poate fi în egală măsură pentru ambii părinţi sau poate fi diferită în cazul în care aceştia hotărăsc în acest sens.  În caz de neînţelegere, instanţa de tutelă stabileşte contribuţia fiecărui părinte la aceste cheltuieli.
Numai dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani. Pensia de întreţinere poate fi o sumă fixă sau o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere. Pensia de întreţinere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei.

Avocat Gherzan Cătălin
Drept penal. Drept civil. Înregistrare mărci.
Recuperare debite. Recuperare taxa poluare.
Înmatriculare fără plata taxei de poluare.
Litigii comerciale internaționale. Malpraxis.