Personalităţi şi mărci înregistrate ale localităţilor din judeţ

Luni, 12 August 2013 00:00

# Istorii argeşene branduite, în serial. Argeşul a fost şi va rămâne un loc de referinţă pe harta culturii româneşti, indiferent că vorbim despre următorii 100 de ani, sau despre viitorii 1000 de ani. Personalităţi politice, culturale şi nu numai, au plecat de pe tărâmul Meşterului Manole şi au promovat Argeşul prin activitatea şi numele lor, în lume. Am folosit ca material documentar, pentru realizarea acestui articol, două volume semnate Grigore Constantinescu: “Argeşul monumental” şi “Argeş-Dicţionar Etno-Cultural”.

Cronicarul Naum Râmniceanu s-a născut la Corbi

Comuna argeşeană Corbi apare în documente în anul 1452, însă două situri arheologice care există încă pe teritoriul acestei localităţi demonstrează că locul exista ca aşezare încă din Neolitic: nişte topoare din piatră cu orificii găsite la Corbi şi Poenărei stau mărturie al acestui lucru. Iar la Cârstieneşti a fost descoperită o aşezare medieval: fortificaţie prevăzută cu turnuri pe colţ. 
În localitate se găseşte Muzeul Istorico-Etnografic Poenărei, organizat în anul 1984 de către profesorul Grigore Constantinescu, în colaborare cu intelectualii din sat. Pe lângă obiectele etnografie expuse, există şi o expoziţie specială de metalo-plastie şi icoane a artistului Constantin Samoilă.
Tot aici se mai găseşte Bordeiul Partizanilor, pe Dealul Toaca, un adăpost al partizanilor din Gruparea de Rezistenţă, între anii 1952-1958. Mai este şi Troiţa Luptătorilor din Rezistenţa Anticomunistă, amplasată în curtea preotului  martir Ioan Constanstinescu. Printre personalităţile cele mai sonore ale locului se numără Naum Râmniceanu, cleric şi cronicar român.

Oraşul Costeşti este bogat în biserici de valoare

Oraşul Costeşti a apărut în documente la 1520, dar un denar imperial roman aruncă istoria locului în perioada împăratului Domiţian. Pe lângă existenţa unor monumente ecleziastice de o inestimabilă valoare, oraşul Costeşti se bucură şi de faptul că există nişte personalităţi importante care-şi lege originile de numele său. Prin urmare, ar fi cazul compozitorului şi dirijorului de fanfară militară, Dumitru Badea, diplomatul şi militantul politic Marin Bădescu, etc.
Localitatea Coşeşti apare în documente în anul 1541, dar trei topoare din piatră descoperite la Leiceşti o aruncă în Epoca Bronzului. Comuna este cunoscută pentru băutura tradiţională românească, ţuica, cea care  a dat şi numele unui festival al locului care se reiterează de peste 10 ediţii. De numele localităţii se leagă cel al economistului Ion Capanu, al artistului plastic Floarea Civitu, al generalului Ioan Constantinescu, al remarcabilului filolog Silviu Constantinescu, al poetului Ion Dăscăliţa, al profesorului universitar Gheorghe Dima şi al învăţătorului Petre Dumitrescu, distins cu “Coroana României” pentru fapte de vitejie în timpul Primului Război Mondial.

Cotmeana, sau ospăţul de seară al lui Mircea cel Bătrân

Cotmeana apare în 1388, dar uneltele din silex descoperite în mai multe sate din zonă atestă existenţa unei aşezări omeneşti încă din Paleoliticul Inferior. Numele localităţii ar avea o semnificaţie absolut interesantă. Potrivit tradiţiei orale, “Cotmeana” ar însemna “ospăţ de seară”; Mircea cel Bătrân obişnuia să ia cina, la ctitoria sa din localitate, amplasată pe itinerariul spre o altă ctitorie a voievodului, Mănăstirea Cozia. Iar numele satului Vârloveni ar face şi o descriere succintă şi la obiect a calităţilor de bază ale locuitorilor: oameni iuţi ca peştele, provenind de la apelativul “vârlugă”.
Două obiective de ordin religios sunt cele pentru care localitatea este cunoscută chiar şi peste hotare. Ne referim aici la Mănăstirea Bascovele şi Mănăstirea Cotmeana. Cea din urmă este considerată cea mai veche biserică de mănăstire care se păstrează. Iar în turnul-clopotniţă amplasat la vest de biserică se află cel mai vechi clopot din Ţara Românească, datat din anul 1385. Numele preotului cărturar Valeriu Drăguşin şi al profesorului universitar Ion Negoescu se leagă de această localitate.

Comuna Cuca figurează în acte din anul 1581 şi se pare că numele ar proveni de la nişte puncte de observaţie aflate pe casele localnicilor. Pe vremuri, se numeau “la cuci“; pentru că erau atât de sus şi de izolate, încât doar aceste păsări aveau acces. Între timp, acestea au dat şi numele localităţii.
Ana Luca