Istorii argeșene branduite, în serial. Personalități și mărci înregistrate ale localităților din județ

Luni, 02 Decembrie 2013 13:57

Argeșul a fost și va rămâne un loc de referință pe harta culturii românești, indiferent că vorbim despre următorii 100 de ani, sau despre viitorii 1000 de ani. Personalități politice, culturale și nu numai au plecat de pe tărâmul Meșterului Manole și au promovat Argeșul, prin activitatea și numele lor, în lume. Despre niciuna dintre localitățile noastre nu se poate spune că n-a dat istoriei vreo personalitate de al cărei nume să se lege și cel al localității. Am folosit ca material documentar două volume scrise de Grigore Constantinescu: „Argeșul monumental” și ”Argeș-Dicționar Etnocultural”.

Lacul din ghips e la Nucșoara

Comuna Nucșoara a apărut anterior înscrisurilor oficiale din istorie, adică anului 1532, prin existența unor amenajări subterane-bordeie destinate adăpostirii produselor agricole și a unor bunuri materiale deținute de către săteni. Acestea mai erau folosite și ca loc de refugiu pentru oamenii de câmpie în timpul atacurilor popoarelor migratoare.  În localitate se află Casa Memorială Elisabeta și Gheorghe Rizea ; două figuri emblematice ale Rezistenței Anticomuniste în Munții Făgăraș. Tot aici se află și Rezervația Naturală Iezer, care se întinde pe o suprafață de 300 ha și este situată în maivul Iezer-Păpușa, în S-E-ul Munților Făgăraș. Rezervația include și lacul glaciar Iezer, pe o suprafață de 0,60 ha, precum și Pădurea Iedu-Cernat, pădure seculară de conifere, rezervație forestieră. Lacul Învârtita este un alt punct de atracție al zonei, de natură carstică, situat în zona centrală a satului Nucșoara. Are o suprafață de 2,2 ha și o adâncime de 5 m și este format integral din ghips. Fotografiat de sus, acesta are forma unei inimi.
De numele acestei localități se leagă, în special, cel al  martirilor din grupul Arnăuțoiu, participanți la Rezistența Anticomunistă din Munții Făgăraș.
Prima atestare documentară a comunei Oarja are loc în anul 1692, pentru ca ulterior să fie descoperit un topor din piatră, în zonă. Denumirea satului Ceaușești a luat naștere de la „ceauș”, care are sensul de „curier, emisar oficial la turci, mai marele surugiilor de poștă, om de serviciu la cancelaria unei închisori”, iar denumirea comunei vine de la cuvântul „oarje” care era un viteaz în armata lui Mircea cel Bătrân, pe care voievodul l-a răplătit cu o moșie în acest loc, pentru curajul său, în timpul bătăliei de la Rovine. Aici s-au născut publicistul Radu Albu precum și medicul și publicistul Gheorghe Zicu Ionescu.

General, absolvent al Școlii de Război din Paris, născut la Retevoiești

Comuna Pietroșani este una dintre cele mai vechi, atestate documentar, ea apărând în înscrisurile oficiale în anul 1351. Niște dovezi arheologice datate din Paleolitic, niște obiecte din Epoca Bronzului, precum și o așezare din Neolitic arată că localitatea este mult mai veche, în realitate. În comună, există un ansamblu medieval de curți boierești, situate în incinta bisericii din Retevoiești, iar din mormintele ctitorilor a rezultat un inventar impresionant de cercei și inele. În zonă se află Cula Drugănescu, construită în 1822, de către căminarul Gheorghe Drugănescu, ispravnic al județului Muscel. În localitate, s-au născut, pe lângă obișnuiții participanți în Rezistența Anticomunistă, și un general, absolvent al Școlii de Război de la Paris, Ioan Bungescu, precum și câțiva oameni de cultură care s-au remarcat la nivel local.
Comuna Poiana Lacului apare semnalată în documente în anul 1621. De aici au plecat istoricul și arhivistul Constantin Florea, muzeograful și istoriograful Florian Georgescu, precum și preotul-martir Nicolae Rădulescu.
Încă din 1575, localitatea Poienarii de Argeș există ca și comunitate de sine stătătoare, după ce dovezile arheologice proprii Paleoliticului Inferior au demonstrat că originile comunei sunt mult mai vechi. 
În 1452, a apărut și Poienarii de Muscel.  Comuna Popești a apărut cam în aceeași perioadă, în documente; anul 1532. O așezare neolitică  descoperită pe Vârful Măgura, la cota 130, arată  că originile sale sunt mult mai vechi. De aici, arheologii au recuperat unelte din silex, os și corn de cerb, dar și ceramică, figurine antropomorfe și zoomorfe realizate din lut sau os.  Aici se află Conacul Belu, un ansamblu arhitectural reprezentativ al zonei, edificat în jurul anului 1900. Comuna Priboieni, deși a apărut în 1515, în documente, din dovezile arheologice reiese că a apărut în perioada daco-romană. Cu toate acestea,  nu s-a bucurat de o istorie culturală de mare anvergură în zonă. Totuși, s-a înființat aici un Muzeu al Satului Priboieni, de interes istorico-etnografic. De numele localității se leagă cel al poetului-țăran Constantin Pârcălabu, autor al volumului de versuri: “Mi-aud inima cum cântă”. Istoricul locului mai consemnează că aici și-a dat obștescul sfârșit  cunoscutul folclorist Constantin Rădulescu-Codin. Comuna Rătești s-a născut în anul 1579, iar de numele său se leagă existența în zonă a conacului Armand Călinescu, precum și cel al lui Gheorghe Brătianu. Ana Luca