Istorii argeșene branduite, în serial. Personalități și mărci înregistrate ale localităților din județ

Luni, 09 Decembrie 2013 00:00

Argeșul a fost și va rămâne un loc de referință pe harta culturii românești, indiferent că vorbim despre următorii 100 de ani, sau despre viitorii 1000 de ani. Personalități politice, culturale și nu numai au plecat de pe tărâmul Meșterului Manole și au promovat Argeșul, prin activitatea și numele lor, în lume. Despre niciuna dintre localitățile noastre nu se poate spune că n-a dat istoriei vreo personalitate de al cărei nume să se lege și cel al localității. Am folosit ca material documentar două volume scrise de Grigore Constantinescu: „Argeșul monumental” și ”Argeș-Dicționar Etnocultural”.

Numele de Pitești vine de la un om bun ca pâinea caldă

Orașul Pitești își leagă numele de cel al domnitorului Mircea cel Bătrân, fiind atestat documentar încă din anul 1388. Ulterior, domnitori precum Neagoe Basarab, Matei Basarab, Constantin Șerban sau Constantin Brâncoveanu au construit și au consolidat curți domnești, au înălțat ctitorii laice și religioase. La Pitești, în zona ștrandului, a existat un castru roman, distrus din cauza excavărilor impuse pentru efectuarea unor lucrări hidrotehnice de regularizare, efectuate între anii 1976-1984. Se pare că numele orașului ar veni de la poziționarea sa geografică; pitit între dealuri, păduri, etc. Pe de altă parte, ar mai proveni de la un anume Pitea, unul dintre căpitanii voievodului întemeietor al Țării Românești, Negru Vodă. Și ar mai fi și o a treia variantă, cum că Pitești ar proveni de la “pita, pitea sau pitu”, cu semnificația “om bun ca pâinea”.
18 biserici, printre care și o sinagogă, cu o importanță religioasă și istorică  semnificativă, pot fi regăsite în orașul zilelor noastre. Pe lângă acestea, se alătură Monumentul Independenței, Poarta Eroilor, Monumentul Eroilor Prundu, Monumentul Eroilor Găvana, Cimitirul Eroilor Români, Cimitirul Ostașilor Sovietici, precum și Troița Bisericii Mavrodolu sau Troița Japonezilor; aceasta din urmă fiind donația unor creștini ortodocși japonezi.
În ceea ce privește casele de patrimoniu, acestea adăpostesc astăzi, în majoritate, sedii de instituții. Este vorba despre Muzeul Județean Argeș, fost sediul Prefecturii Argeș  între anii 1898-1899; ridicat pe locul fostului schit Buliga, demolat în 1897. Urmează Galeria de Artă, fost sediu al Primăriei comunei urbane Pitești. Construcția s-a ridicat la sugestia și cu contribuția ministrului Mihail Kogălniceanu. Teatrul „Al. Davila” a fost inaugurat în 1914, iar aici a concertat George Enescu și a susținut spectacole de revistă Constantin Tănase. Liceul “I.C. Brătianu”, Liceul “Zinca Golescu”, Primăria Municipiului Pitești, Casa Armatei, Cinematograful “Modern” a fost sediul Băncii Populare Pitești, Curtea de Apel Pitești, Casa A. Baiulescu, Casa Balotă, Casa Bobancu, Casa Coandă, Casa Dima, Casa A. Dumitrescu, Casa Nae Dumitrescu, Casa Fostiropol, Foișorul de Foc, Hanul Gabroveni, Restaurantul Argeș sunt câteva dintre documentele arhitectonice care mai pot fi regăsite în contemporaneitate.  Orașul mai însumează și 30 de statui, amplasate pe toată suprafața. Nu trebuie să uităm de parcul Trivale, rezervație naturală, considerat “plămânul natural” inegalabil al municipiului. Se întinde pe o suprafață de circa 45 ha. În timpul Primului Război Mondial, 1916, nemții au devastat parcul, aducând stricăciuni pavilionului-bufet, distrugând o parte din pădurea care îl înconjoară. Tot aici, a fost amenjată o rezervație zoologică. Parcul Trivale este inclus pe lista Rezervațiilor, Pădurilor și Monumentelor  Naturii  și ale altor Arii Strict protejate.

Mareșalul Antonescu s-a născut la Pitești și a înființat un sat la Corbeni

De aici au plecat multe nume ale culturii, politicii, artei, precum: poetul și publicistul George Adrian; muzicianul Constantin Albu; publicistul și medicul Roland Anceanu, mareșalul Ion Antonescu, printre altele și ctitor incontestabil al satului Antonești-Corbeni; generalul și șef de stat major Petre Antonescu, istoricul Nicolae Apostolescu, inginerul cibernetician și pictor Stelian Bajureanu, folcloristul Anton Balotă, artistul plastic Dan Băjenaru, pictorul Ioan Belizarie, poetul Toma Biolan, publicist Tatiana Bobancu, publicistul și criticul Alexandru Bogdan-Pitești, publicistul Alexandru Boiu, profesorul Nicolae Brânzeu, pictorul Aurel Calotă, omul politic Armand Călinescu, teatrologul Dumitru Căpitanu, economistul și istoricul Ștefan Chicoș, generalul Gheorghe Contantinescu, artistul plastic Romulus Constantinescu, păoetul Miron Cordun, diplomatul Dimitrie Dima, arheologul Paul Dicu, istoricul literar Ion Dinu, fotbalistul Nicolae Dobrin, istoricul Valeriu Dobrinescu, istoricul și muzeograful Constantin Dumitrescu, istoricul Ion Constantin  Fulgeanu, poetul și folcloristul Ioan Fundescu, profesorul universitar Iosif Gabrea, scriitoarea Ludmila Ghițescu, operatorul de imagine Nicolae Girardi, publicistul și redactorul Dan Emilian Giurea, critical literar Mihail Ilovici, publicistul și istoricul George Ionescu-Gion, dramaturgul și publicistul Alexandru Kirițescu, muzicologul și compozitorul Emil Lerescu, dramaturgul și avocatul Ioan Lerescu, lutierul Remus Macarie, prozatorul și folcloristul Vasile Gheorghe Madan, matematicianul Gheorghe Marinescu, istoricul literar Dan Horia Mazilu, prozatorul Dan Mușatescu, folcloristul Dimitrie Nanu, critical literar George Nițu, poetul și istoricul literar Constantin Papastate, fostul ministru de Interne, în Guvernul Stătescu, Nicolae Penescu; constructorul de căi ferate Nicolae Petculescu, pictorul Costin Petrescu, scriitoarea Marta Rădulescu, bibliograful Nicolae Rizescu, pictorul Rudolf-Schweitzer Cumpăna, generalul Ioan Alecu Sion, traducătorul Ion Steriopol, lăutarul cunoscut sub numele de Zavaidoc-Marin Teodorescu; critical și istoricul literar Ion trivale, pseudonimul lui Iosif Netzler, preotul cărturar Grigorie Urițescu, composiztorul Vasile Veselovski, pictorul Gheorghe Vrăneanțu, actorul Sorin Zavulovici; actorul și regizorul Constantin Zărnescu, etc.
Ana Luca