Carmen Ștefănescu, medic veterinar: “Un animal de companie ajută copilul să socializeze şi-l responsabilizează”

Marţi, 24 Decembrie 2013 19:29

Medicul veterinar Carmen Ştefănescu povesteşte cum şi-a urmat instinctul pentru a-şi alege meseria. Iubește animalele și se bucură când și alții o fac, însă crede că un cățel, o pisicuță, un hamster sau orice altă vietate n-ar trebui incredințată unei persoane decât după ce aceasta din urmă trece un test psihologic.
Iubeşte animalele de când se ştie şi îşi aminteşte cu drag de primul  patruped pe care l-a adus acasă: cățelușa Pamela:  “Eram copil când am găsit la tomberon o pungă legată la gură în care părea că mișcă ceva. Înăuntru, şapte pui de Dog german! Din păcate însă, numai doi dintre ei mai erau în viață. Am simțit atunci o repulsie față de gestul celui care nu le-a dat acelor ființe nevinovate nicio șansă la viață. M-a copleșit un sentiment de milă față de bietele animale și împreună cu vecinul meu de bloc, și el impresionat de scena din tomberon, am decis să adoptăm puii. Eu am luat acasă cățelușa, el, cățelul. Din fericire am găsit înțelegere din partea alor mei, pentru că sunt mulți părinți care le interzic copiilor să țină animale în casă. Mama însă adora animalele, ea însăși având grijă la acea vreme de vreo şase pisicuțe”, povestește Carmen.
De-atunci, a tot salvat animale în suferință, iar în profesia pe care avea să şi-o aleagă a pus toată dragostea sa pentru necuvântătoare. A urmat un liceu cu profil de medicină veterinară, iar mai târziu, Facultatea de Medicină Veterinară București.
Cei care o cunosc pe Carmen Ștefănescu ştiu că este omul care niciodată nu se dă bătut. “Mi-amintesc cum, într-o zi,  m-am trezit într-o zi la cabiet cu o franțuzoaică. Găsise pe stradă pisică fără stăpân, o tigrată grav bolnavă, cu o ocluzie intestinală urâtă, cu peritonită. A adus-o la cabinet cu speranța că mai are o șansă. Am operat-o și, imediat după, părea să se simtă bine. La două săptămâni, însă, noua sa stăpână a adus-o din nou la cabinet. A fost nevoie de o altă intervenție. Când problemele au apărut din nou, disperată, doamna mi-a cerut să curm cumva viața bietului animal și să-l eutanasiez. Am insistat atât de mult să nu facă asta, mi-am dorit atât de mult s-o pot salva încât i-am  explicat că nu e nevoie nici măcar să plătescă următoarea intevenție ci doar să-mi ofere șansa de a o vindeca.  M-a privit cu scepticism și, în cele din urmă, a acceptat o nouă operație. Și bine a făcut. Tigrata trăiește și acum, după atâta timp, iar stăpâna ei s-a întors special din Franța  să-mi mulțumească pentru încăpățânarea mea. N-a venit singură ci cu  o ziaristă iar toată întâmplarea m-a făcut să am și mai mare încredere în instinctul meu.” spune medicul veterinar.
În urmă cu 13 ani s-a stabilit în Pitești și se bucură să constate că mentalitatea oamenilor față de animale se schimbă în sens bun, însă, din păcate a întâlnit destul de multe situaţii care i-au confirmat faptul că nu oricine  îşi permite un animal de companie  e în stare să-l şi îngrijească responsabil.
Mă doare să văd oameni care îşi iau animale și își bat joc de ele. Mi-a fost dat să văd, în plină vară, un  ciobănesc german legat fix în mijlocul curţii unei vile uriașe. N-avea, sărmanul, nici măcar un copac sub care să se adăpostească, pe o vreme caniculară. Îl priponiseră acolo  ca să nu le distrugă răsadurile din stânga și gazonul din dreapta. I-am explicat proprietarului că rasa este una de munte, care trăiește în cu totul alte condiții  N-a contat! Pentru el animalul era important doar prin faptul că se asorta cu vila în care locuia! Ar trebui, zic eu,  ca oamenii care adoptă animale să facă mai întâi un test psihologic!”, spune Carmen Ștefănscu.  Inimosul  medic veterinar recomandă animalele de companie familiilor care au copii, dar numai dacă există responsabilitate şi faţă de micuţi, şi faţă de necuvântătoare. Cei mai mulţi părinţi consideră că animalele sunt periculoase pentru copii. Într-adevăr, sunt, atâta vreme cât n-au fost deparazitate și vaccinate. Dar cu un minim de atenție și responsabilitate din partea adulților, micuții sunt în siguranță, iar un animal în preajma unui copil nu poate fi decât benefic, pentru că îl ajută să socializeze  și-l  responsabilizează.”, mai spune Carmen Ştefănescu. Cristina Stancu