Actorul Andrei Dan: “Îmi place suferinţa provocată de teatru, o ador!”

Luni, 20 Ianuarie 2014 00:00

# A făcut senzaţie cu “Jurnalul unui nebun” şi ne va uimi, cu siguranţă, şi în rolul lui Romeo din piesa lui Shakespeare. Este absolvent al Departamentului de Teatru din cadrul Facultăţii de Litere – Universitatea din Craiova, clasa Prof. Univ. Dr. Remus Mărginean şi Prof. Univ. Dr. Smaragda Olteanu – promoţia 2007 , iar scena este, pentru el, locul în care îşi găseşte identitatea. Între două dintre cele mai frumoase roluri ale sale, Andrei Dan a acordat un interviu  ziarului Atitudine în Argeş.
# De ce ai ales să faci teatru, ce te-a inspirat şi ce modele ai avut (ai)?
- Poate deloc întâmplător, n-am modele! Nu eu am ales să fac teatru, ci o persoana dragă sufletului meu (care, din păcate, nu mai este printre noi), doamna Cristina Tacoi. Dânsa m-a îndrumat să fac ceea ce se numeşte teatru sau, altfel spus, minunea lumii! Am terminat sau, mai bine spus, ea m-a terminat, Facultatea de Teatru şi Film - Craiova. A fost puţin greu până m-am infestat cu acest microb, dar nu mi-am dorit niciodată un antidot, pentru că nu vreau să mă vindec, îmi place suferinţa provocată de el, o ador.
# Cum a fost prima dată pe scenă, în ce piesă ai jucat şi unde? Povesteşte-ne despre emoţiile şi speranţele pe care le-ai trăit, cine te-a încurajat şi care au fost cele mai mari temeri ale tale!
- Debutul meu a fost pe scena TEATRULUI AL. DAVILA, în 2007, la vârsta de 26 de ani, în piesa Nunta lui Puiu, cu rolul Puiu, în regia domnului Matei Varodi. Emoţia de pe scenă este una deosebită. Simţi că pluteşti şi îţi hrăneşte sufletul. Dacă sunt bolnav şi mă urc pe scenă, îmi trece tot. Scena, pentru mine, este un loc unde mă purific, unde mă regăsesc şi unde simt că trăiesc.
Oamenii ce m-au încurajat sunt foarte mulţi şi cred că fără ei nu aş fi ajuns până aici, este nevoie de ei, altfel clachezi. În ordinea apariţiei lor în viaţă mea aş enumera câteva persoane: doamna Cristina Tacoi, domnul Remus Mărgineanu (profesorul meu de actorie), doamna Mirela Cioabă, domnul Emilian Cortea, domnul Sevastian Tudor şi persoana care are foarte mare încredere în mine şi căreia îi mulţumesc din suflet, doamna Luminiţa Borta. Fără dumneaei, cred că nu ajungeam să dau acest interviu, dânsa este “vinovată” pentru tot ce mi se întâmplă în ultima vreme. Trebuie să-i mulţumesc şi domnului Matei Varodi care m-a distribuit şi a avut încredere în mine şi, nu în ultimul rând, colegului meu, Florin Dumitru, care a renunţat la un rol foarte frumos, Hamlet, în favoarea mea. Astfel că acum se montează Romeo şi Julieta, unde eu voi interpreta Romeo.
# Cât trebuie să muncească un actor pentru un rol, de câte repetiţii şi de câtă tenacitate e nevoie pentru a se transpune în personaj?
- Nu există o reţetă sau un timp anume. Este nevoie de foarte multă documentare despre personaj, despre perioada în care se petrece acţiunea piesei. La aceasta se adaugă discuţiile cu regizorul şi cu partenerii de scenă, pentru a înţelege “cheia” personajului. Abia apoi începe adevărata muncă: repetiţii de text, repetiţii la scenă. Chiar şi după premieră, actorul încă mai caută elemente care să definească personajul mai bine şi să-l facă mai credibil.
De exemplu, acum, la piesa “Jurnalul unui nebun”, pe care o joc la Teatrul Davila de un an, încă mai găsesc nuanţe personajului meu. Nu există un termen în care se poate realiza un personaj sau o piesă.
# Ţi s-a întâmplat vreodată să uiţi vreo replică? Cum depăşeşti astfel de momente?
- Nu îmi place să depind de sufleor, îmi place să depind doar de partener, să îl ajut şi să mă ajute să creăm împreună. Dar sunt momente în care nu îţi aduci aminte un singur cuvânt ca să poţi să duci replică la bun sfârşit, iar atunci improvizezi. Face parte din meserie. Fără improvizaţie, această meserie nu ar avea farmec, improvizaţia îi da prospeţime.
# Care a fost cel mai greu rol pe care l-ai interpretat şi care ţi-e cel mai drag?
- Popriscin din ”Jurnalul unui nebun” este cel mai greu rol de până acum, dar totodată îl iubesc foarte mult, este “copilul meu”. Şi Romeo este un rol foarte greu, fiind prima dată când joc într-o piesă de Shakespeare.
# Ce planuri, proiecte ai pentru 2014 şi pentru anii următori?
- Aşa cum am spus, pregătim Romeo şi Julieta, în rest, îmi doresc să joc şi în filme, nu doar la teatru, dar mai ales să fac roluri pentru care publicul să mă iubească.

Pentru interpretarea excepţională din “Jurnalul unui nebun” de Nikolai Vasilievich Gogol, Andrei Dan a fost nominalizat pentru mai bun actor la Festivalul Internaţional al Teatrului de Studio Interfest 2013.
Cristina Stancu