Istorii argeșene branduite, în serial. Personalități și mărci înregistrate ale localităților din județ

Luni, 10 Februarie 2014 14:37

Argeșul a fost și va rămâne un loc de referință pe harta culturii românești, indiferent că vorbim despre următorii 100 de ani, sau despre viitorii 1000 de ani. Personalități politice, culturale și nu numai au plecat de pe tărâmul Meșterului Manole și au promovat Argeșul, prin activitatea și numele lor, în lume. Despre niciuna dintre localitățile noastre nu se poate spune că n-a dat istoriei vreo personalitate de al cărei nume să se lege și cel al localității. Am folosit ca material documentar două volume scrise de Grigore Constantinescu: „Argeșul monumental” și ”Argeș-Dicționar Etnocultural”.

Inventatorul lacătului cu cifre s-a născut la Țițești

Comuna Țițești are o istorie veche care datează încă din Epoca Bronzului, date fiind necropolele tumulare descoperite pe teritoriul localității. Însă, în documente apare consemnată abia în 1506. Ca și elemente de interes pe terotoriul comunei, găsim Muzeul  Sătesc, amenajat în incinta căminului cultural, de către institutorul Ion Duțulescu. Printre elementele expuse aici se numără ciocanele din piatră, o rășniță celtică, documente medievale și moderne, precum și piese de etnografie. Însă, ceea ce este cu adevărat interesant, este faptul că aici s-a născut Dumitru Popescu, pionier în arta aeronauticii mondiale; acesta este inventatorul unui   „lacăt cu cifre” și a „cârmei de balon și zeppelin”, însușită de contele care a dat numele dirijabilului.
Comuna Uda a apărut ca localitate tot în Epoca Bronzului, însă dovezile despre ea, în acte, au apărut ceva mai târziu decât la Țițești; abia în 1563. De numele acestei localități se leagă cel al lui Ion Șendrulescu, cercetător al perioadei istoriei moderne a României și autorul volumului „Istoria Universității București”.
Comuna Ungheni a apărut ca localitate tot în Epoca Bronzului, iar consemnările istorice despre ea au apărut abia în 1518. Despre localitatea respectivă circulă o legendă care a dat și numele satului Goia. Pe vremuri, lângă biserica schitului de călugări greci din Goia a avut loc o dramă. Haiducii lui Ene Mișu l-au omorât pe cârciumarul de la crâșma din luncă. Urmăriți de poteră, nelegiuiții au ucis toți călugării din schit, i-au îngropat în pământul din luncă, s-au îmbrăcat cu hainele lor. Când a sosit potera, criminalii au dat niznai din umeri referitor la haiducii fugari. Rămasă văduvă, soția cârciumarului ucis, i-a picat cu tronc unui boier din zonă, pe nume Ban. Acesta a făcut biserica de azi din sat, din dragoste pentru  Goia.
Comuna Valea Danului a apărut ca așezare în Neolitic; lucru demonstrat de către monedele geto-dacice descoperite aici, dar în documente, abia în 1523. Printre lucrurile care atrag atenția se numără o inscripție excizată pe o piatră din biserica satului cu același nume, Valea Danului. În studiul său despre lăcașul respectiv, Nicolae Iorga scria: “Un interesant monument al vechii noastre arte, interesantă în ceea ce privește stilul și normele de purtare ale enoriașilor față de dânsa, interzicând îngroparea în tindă, în pridvor, în fața și în jurul bisericii, joaca în curte, mâncatul, băutul, precum și înjurăturile și bătăile cu prilejul judecăților relative la holde și fânețe. “
Comuna Valea Iașului apare în Epoca Bronzului, însă în 1475 apar niște documente care atestă că Basarab cel Bătrân împroprietărește un jupân cu trei sate și jumătate aici. Satul Bădila a devenit unul dintre cele mai cunoscute prin faptul că nu mai are decât un singur locuitor. Este atât de izolat și fără vreo perspectivă pentru cei tineri, încât aceștia au plecatpre alte meleaguri ca să-și găsească mijloace de trai. În comuna Valea Iașului se află Sanatoriul TBC, construit în 1940, după proiectul lui Petre Antonescu, membru al Academiei Române. Și tot aici, s-a născut Chiril Popescu, autor al unor cunoscute cântări bisericești.

La Valea Mare Pravăț s–au tipărit manifestele Revoluției de la 1848

La Valea Mare Pravăț s-a descoperit una dintre cele mai însemnate comori de importanță istorică. Este vorba despre un sarcofag din piatră, descoperit pe Muntele Mateiaș, în care se afla un tezaur compus din monede macedonene de argint, de tip Filip al II-lea. Dovezile arheologice găsite arată că localitatea a  apărut în Epoca Bronzului. Numele localității are o semnificație pastoral, “pravăț” semnificând direcția în care urma să coboare turmele de oi, evitând satele și locurile arate. În localitate se află cunocuta Mănăstire Nămăești, de origine rupestră, amenajată într-o păeșteră, care datează din jurul anului 1547. Și tot aici, se află Monumentul Eroilor Mateiaș, dedicate soldaților căzuți în luptele din zona Bran-Rucăr-Câmpulung. Picturile murale au realizate de către Olga Greceanu, o cunoscută pictoriță decoratoare, localnică. Aici e află Casa Memorială “George Topârceanu”, în care s-a amenajat o expoziție cu câteva obiecte personale ale poetului. Tot aici, mai găsim Conacul Alimănișteanu, devenit sediul Stațiunii de Cercetări Pomicole din Bilcești. Constantin Alimănișteanu a fost ginerele lui Dumitru Bilcescu; cel în casa căruia a stat ascunsă tipografia care a tipărit manifestele care au dus la izbucnirea Revoluției de la 1848.  Dumitru Alimănișteanu a fost politician liberal, fost ministru de Finanțe, initiator al pomiculturii moderne intensive, ulterior, deținut politic. Sarmiza Alimănișteanu Bilcescu, născută tot la Valea Mare Pravăț, a fost prima femeie din lume care și-a susținut doctoratul în Drept la Sorbona, precum și poetul George Topârceanu.
Comuna Vedea apare în documente în 1528 și a devenit cunoscută în istorie în calitate de gazdă a sanatoriului pentru persoanele cu boli psihice sau pentru tratarea alcoolicilor. Comuna Vlădești este consemnată în documente în 1437. Aici a trait Pârvu Vlădescu, marele vistier implicat în conflictul armat dinbtre Mihnea al III-lea, domnul Țării Românești în perioada 1654-1658, și fostul domn, Constantin Șerban. Acesta este ucis la Gura Telejenului, tăindu-se capul. Biserica din localitate este ctitoria marelui vistier. Aici s-a născut atașatul României la Roma, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, șef de stat major și general de divizie, Mihai Corbuleanu, precum și colecționarul Eugeniu Pătrașcu.
Trei roți din ceramică spun că Vulturești a venit pe lume în Epoca Bronzului, iar alte 31 de monede din argint emise de regii Ungariei și Poloniei mai spun despre această comună că ete mult mai veche decât data găsită în acte: 1512. Se pare că numele localității ar fi fost dat de către Vultur, un căpitan din oastea lui Mihai Viteazul, însă este infirmată de atestarea istorică a satului. Aici s-a născut doctoral în Științe Economice Constantin Bichi, inițiatorul cercului de picture, Ion Mărgescu, și istoricul Ion Popescu Argeșel.
Ana Luca