Argintex - raiul kitsch-ului şi al evaziunii

Luni, 26 Mai 2014 00:00

Atmosferă de talcioc în complexul comercial Argintex din Nord. Noul magazin, care s-a vrut  unul modern, nu se deosebeşte de vechea hală Argintex decât la capitolul design exterior, pentru că, în interior, te izbeşte imaginea tarabelor kitschoase pe care le vezi în pieţe şi târguri. Chiar la intrare te-ntâmpină un manechin de plastic, ponosit, decolorat  şi prăfuit, despre care realizezi că se vrea mascota complexului, pentru că, pe măsură ce înaintezi, descoperi că întreg parterul e în aceeaşi notă. Nu faci doi paşi, şi calci în străchini. La propriu, mai ales că, aflându-ne în preajma  Moşilor de Vară, vasele se vând ca pâinea caldă. Standurile par trase la indigo: aceeaşi marfă colorată pe toate rafturile. Diferă doar stilul de prezentare, felul în care ligheanele roz-ciclam  alternează cu  bolurile de tablă gri-ionx şi capacele de WC bleu-ciel, asortate cu periile pentru closet din aceeaşi gamă. Unitate în diversitate: muşamale de toate felurile, care mai îmbulinate, care mai   brodate în plastic, gen mileu de macrame, stau de-a valma printre coşuri de gunoi, grătare, bibelouri şi pahare. Printre  tigăi,  capace  şi  polonice, găseşti  ojă, tămâie şi chibrituri, ori, după caz, săpun şi biscuiţi.
“Avem de toate!”… iţi explică  una dintre vânzătore! Şi nu se laudă: într-o mână ţine două pampoane de nuntă, în alta, o cremă de ghete, maro! Nu mai are suficiente degete libere, ca să poată opera şi plăţile la casa de marcat. Ia bancnotele, le pune în sertar cu–n aer voit amețit, pus pe seama puhoiului de  lume ce se perindă  printre stivele de marfă. Poc! Pocneşte o farfurie! Clientul cel mai apropiat e taxat pe loc - 2,5 lei porţelanul sau ce-o fi fost el înainte să devină  cioburi! Ar fi o aroganţă ca omul să mai pretindă  şi bon fiscal după ce a săvârşit fapta! Oricum, nu se deranjează nimeni să i-l elibereze! Clientul vinovat parcă ar zice merci că n-a primit şi mustrări, dar se uită mai bine la cum sunt aşezate castroanele, şi parcă îi vine să creadă incidentul a fost o capcană. Mormăie ceva în gând şi iese….  La un  astfel de spectacol, încep să te intereseze detaliile. Pe noi, ca ziarişti, cele fiscale! Din cinci produse vândute, doar două sunt marcate la casă! Nu la toate standurile, ce-i drept, dar pare un obicei! Şi la fel de adevărat e că cei care cumpără de aici, o fac pentru preţurile ceva mai mici decât în hipermarketuri,  fără să le pese de legalitatea  operaţiunilor. Aşa că treaba merge ca pe roate: preţul aduce clienţi, rulajul e mare, iar evaziunea e… în floare.  Cristina Stancu