Politica luptei contra corupţiei

Miercuri, 16 Februarie 2011 03:23

Adrian Vasiliu.
Mai nou, în România, nu se mai poartă doctrinele politice. Dreapta autoproclamată guvernează cu centru-stânga, iar altă dreaptă, istorică, tocmai a bătut palma cu stânga şi cu social-liberalii, ca să-i dea jos pe actualii deţinători ai puterii politice. Iar pe margine fac galerie diverse partide mai mici, creştin-democrate, ecologiste, naţionaliste, populiste şi alte asemenea formaţiuni. Aşa că le este greu celor care predau doctrine politice pe la facultăţi să ştie cine cu cine se aseamnănă şi cine nu, darămite bieţilor electori care, momentan, au treburi mai importante decât să înţeleagă războiul doctrinelor dintre putere sau opoziţie. Şi aş fi gata să pun pariu că una dintre aceste treburi pe care le are alegătorul român, acela care încă nu s-a scârbit de tot de politichie, este să stea cu ochii ţintă la televizor, ca să vadă cum se luptă onor guvernul cu corupţia.
Bine, că nu numai guvernul se luptă, ci şi preşedintele care venea acum destui ani cu sloganul, pe atunci simpatic „Arde-i pe corupţi!”. Numai că singurii corupţi arşi au fost cei care n-au fost atenţi la scrumul de la ţigară sau la cafeaua prea fierbinte. Pentru că nu s-au văzut decât ceva arestări, de faţadă, şi nicio condamnare. Aşa cum se întâmplă şi acum, de când s-a pornit jihadul vamal, completat de cruciada contra traficanţilor de ţigări, în urmă cu câteva zile. Pentru că aceste operaţiuni de anvergură nu mai sunt demult credibile pentru omul de pe stradă. Sunt mulţi cei care şi-ar dori să aibă atâţia lei vechi de câte ori au auzit cum se luptă actualii guvernanţi cu corupţia, cu cei care nu plătesc taxe la stat şi cu cei care muncesc sau dau de muncă la negru. Şi s-au tot luptat, şi se luptă şi acum, când vedem zeci de oameni băgaţi la mititica, în baza sentinţei de arest preventiv care oricum a înlocuit condamnarea aia de modă veche, prin care îl puneai pe infractorul dovedit să stea câţiva anişori pe după gratii. Dar câţi oare dintre noi mai credem în finalitatea normală a acestor adevărate procese televizate, în care diverşi oameni sunt plimbaţi prin faţa camerelor, cu eticheta de corupţi pe ei, fără ca vreo cineva să demonstreze această acuzaţie implicită printr-o condamnare?
Avem mulţi arestaţi preventiv, dar la capitolul sentinţe definitive stăm prost. Şi atunci nu este lupta împotriva corupţiei doar o simplă politică de stat, cu nimic mai brează decât orice altă politică de partid? Şi asta pentru că inclusiv ceea ce se petrece zilele astea în domeniul vamal nu este de natură să restabilească încrederea plătitorului de taxe şi impozite în statul care a permis şpăgi de sute de mii de euro pe zi într-un singur punct de trecere a frontierei, care nu poate să-l facă pe un deputat oarecare să ajungă în faţa procurorilor, care nu este în stare să condamne nici măcar un singur fost sau actual demnitar, dintre sutele care se tot plimbă pe la DNA sau pe la diferite parchete. Şi-atunci pe cine păcălim cu sutele de arestari, cu miile de declaratii de lupta contra corupţiei, de la Cotroceni, Victoria, Modrogan, Kiseleff şi chiar Aviatorilor? Nici măcar pe cei de la UE, care tot caută scuze să ne ţină la poarta spaţiului Schengen. Este doar politică, fără vreo finalitate clară. Şi se mai miră guvernanţii, foşti sau actuali, sau viitori, de ce nu-i mai crede lumea...