Culmea culmilor ignoranței! Cu ministrul agriculturii deputat de Argeș, la Institutul din Ștefănești, un particular a pus lacătul pe poartă!

Luni, 22 Decembrie 2014 23:28

Mulți au uitat amănuntul cu pricina, însă, acum doi ani, la alegerile parlamentare, un tânăr sosit de la București a venit să bată la porțile județului natal. Pentru un loc în Parlamentul României. Tânărul se numea Daniel Constantin, devenit ministru al agriculturii, după ce argeșenii i-au acordat voturile lor și demnitatea de parlamentar. Ei bine, tânărul venit de la București a dispărut în aceeași direcție, cu viteză mai mare, și nimeni nu prea l-a mai văzut prin județ. Are un cabinet în centru, pe Armand Călinescu, lângă Muzeul Județean, însă numai pentru că așa permite legea. Cine l-a mai văzut, prin Argeș, pe domnul deputat Constantin? Cât pe-aici să spun ”dracu”, însă nu se cuvine, că suntem în post. Între timp, ca și când ar funcționa într-un alt timp și loc, institutele de cercetare din județ, obosite de hărțuială, trag obloanele. Domnul ministru Constantin participă, nestingherit și volubil, la sute de emisiuni televizate, la care demonstrează creșterile spectaculoase ale producției agricole în mandatul dânsului.

La INCDBH Ștefănești, astăzi, se poate ajunge numai prin vârful dealului

Un cetățean a venit, cu puțin timp în urmă, cu o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, să își ia în posesie terenul. Numai că… terenul pus în posesie ocupă toată zona de acces în curtea Institutului, de la poarta situată la Șoseaua Națională și până sub zidurile acestuia.
Constantin Tănăsescu, director general INCDBH Ștefănești: ”Avem, așa cum ați remarcat, probleme grave. Nu putem, în momentul de față, nici să ne alimentăm magazinul propriu, cel situat în fața intrării. Nu dispunem de mașini autorizate, care să ne permită ocolul și ieșirea pe șoseaua națională. Nu mai vorbesc despre costurile care aproape ne scot din competiție. Accesul este unul dificil, probabil că la iarnă, în urma unei zăpezi mai serioase, vom fi nevoiți să închidem de tot. Uitați-vă la situația de acum: porțile închise, un gard plantat în jumătatea proprietății. Nu mai vorbesc despre autorizațiile necesare, care, în mod cert, nu vor mai putea fi obținute în condițiile de față.”

Constantin Tănăsescu: ”Doamne ferește să apară vreun incendiu, ar putea fi o catastrofă

Accesul în institut se face, în momentul de față, pe o stradă situată la câteva sute de metri distanță. Strada se termină într-un deal, după care drumul continuă, în pantă, fără amenajări, fără marcaje, destul de îngust, până undeva deasupra instituției. O cale de acces improprie, greu de găsit și de utilizat de către partenerii de afaceri, o cale de acces aducătoare de pierderi din punct de vedere economic, dar și de riscuri din punct de vedere al securității. Constantin Tănăsescu, director general: ”Suntem instituție publică de stat. Ca unitatea să poată funcționa, trebuie să avem autorizație sanitar-veterinară, autărizație de medie, de la pompieri. Doamne ferește să se întâmple ceva aici, un incendiu, să ia foc ceva. Pe unde să intre pompierii? Ar putea să nu poată intra, ceea ce ar duce la o potențială catastrofă. O să încerc să găsesc ajutor și la Minister, noi nu ne putem permite să satisfacem cerințele actualului proprietar. Acesta a cerut o chirie, pentru a ne lăsa folosința drumului, de 11 milioane lei vechi pe lună. Numai pentru bucățica aceasta de drum. Este vorba de peste 130 milioane pe an, sumă destul de mare pentru noi.”

Proprietarii au refuzat un schimb cu teren echivalent ca valoare

Conducerea Institutului a încercat toate posibilitățile de a evita ceea ce s-a întâmplat. Inclusiv prin oferirea, către actualul proprietar al terenului de la intrarea în curte, un teren valoros, la schimb. Terenul oferit este situat tot la strada principală, cu o deschidere generoasă. Nimic însă, nici un rezultat, refuzul persoanei împroprietărite a dus la situația actuală. Mai mult, la un moment dat, terenul a fost oferit, spre vânzare, pe un site specializat în  anunțuri imobiliare, semn că terenul nu le este nicidecum indispensabil în locația cu pricina, ci refuzul lor de a face un schimb reciproc avantajos are la bază alte motivații.
Încheiem cu o rugăminte, atât către mai marii județului cât și către ministrul agriculturii, ca, măcar acum, să încerce găsirea unei soluții. Este vorba de un brand al județului, unul din puținele rămase în picioare. Care picioare nu sunt nici acelea într-o stare prea bună…
S.V.