Codul discordiei

Miercuri, 02 Martie 2011 02:18

Adrian Vasiliu.
Super scandal în ultimele săptămâni,după ce guvernul a anunţat că va promova un nou cod al muncii. Liderii sindicalişti, băieţii ăia deştepţi care au venituri de manageri de multinaţionale, s-au şi repezit să conteste actul, lucru pe care l-au făcut şi reprezentanţii opoziţiei. S-a spus că, prin noul cod al muncii, angajatul devine sclavul patronului său, care îl poate da afară mult mai uşor. S-a mai contestat şi prevederea cu concedierile colective, care nu vor mai respecta criteriile sociale, ci numai pe cele de competenţă. Şi asta ca să nu mai vorbim despre chestiunile legate de contractul pe perioadă determinată, care poate ajunge până la 36 de luni, sau de orele suplimentare, care pot creşte în funcţie de cheful patronului. De altfel, dacă se uită cineva pe proiectul pe care Emil Boc şi guvernul său intenţionează să-şi asume răspunderea, se pot găsi zeci de puncte nevralgice, numai bune de criticat şi de constituit în capete de acuzare contra executivului şi a actualei puteri. Din păcate, poate să-l critice pe onor premierul nostru orice cetăţean al patriei pe care guvernul domniei sale o conduce, că oricum nu va avea niciun sens. Codul Muncii va trece în varianta sa, poate cu vreo câteva amendamente de la partidele care susţin puterea, dintr-un motiv foarte simplu: Pentru că poate! Că doar n-o fi crezut vreo cineva în povestea aia cu combaterea muncii la negru pe care ar face-o viitoarea lege...
Motivul noului cod al muncii nu e legat de munca fără forme, ci de încercarea de a găsi o soluţie la blocajul de pe piaţa muncii. Probabil că guvernanţii, în foamea lor constantă de bani, au ajuns la concluzia că mai au nevoie de contribuabili de la care să ia cât mai mulţi bani. Şi noul cod al muncii li se pare metoda ideală de a creşte numărul de salariaţi care plătesc taxe la stat. Unii spun, pe de altă parte,  că aici e mâna corporaţiilor străine, care au simţit că îşi pot impune punctul de vedere şi pot cere condiţii mai dure pentru angajaţi. Aşa, şi? Până acum era altfel? Până acum, indiferent de drepturile pe care ţi le dădea legea ţie, ca angajat, oricum stăteai la bunul plac al patronului. Pe timpurile de creştere economică, dacă nu-ţi convenea tratamentul, puteai pleca la altul, unde probabil ai fi dat peste ceva asemănător, cu ore suplimentare neplătite, cu salarii întârziate sau cu şicane de tot felul. Dar măcar aveai de ales.
De vreo câţiva ani, de când cu criza, nu mai ai decât opţiunea tăcutului şi înghiţitului. Pentru că rişti să rămâi urgent pe drumuri, fără să mai ai cu ce plăti creditele alea luate pe când România lui Tăriceanu era miracolul economic al Estului. Ca să nu mai vorbim de cheltuielile curente, care au crescut şi cresc într-un ritm ameţitor. Aşa că mai bine suporţi şicane, suporţi reduceri de salariu, ore suplimentare, şi te rogi să ieşim din criză. Iar noul cod al muncii nu te va ajuta, pentru că nu-i făcut pentru tine, ci pentru patronii tăi. Că doar de la ei ia statul grosul din impozite şi alte taxe, nu de la un biet angajat. Iar faza aia cu statul social, cu care ne ameţeau pesediştii, s-a cam terminat, din lipsă de bani, după cum spun actualii guvernanţi. Care, însă, nu vor ezita să arunce cu aceiaşi bani pe care spun acum că nu-i au în stânga şi-n dreapta la anul, în scop de cumpărat de voturi. Şi nu numai ei...Aşadar, degeaba facem scandal despre codul muncii. Chiar dacă avem dreptate, el va fi adoptat, pentru că va aduce bani cui trebuie.