Asociația Culturală Rovine revendică, din nou, pentru Țuțulești-Argeș, celebra bătălie pe care istoricii n-au reușit s-o localizeze în spațiu

Luni, 27 Aprilie 2015 00:00

# Secretele și controversele Rovinelor

Informaţia confuză aflată la dispoziţia cercetătorilor încă lasă loc de interpretări în ceea ce privește bătălia de la Rovine. Localnicii din Țuțulești (fostă comună, actualmente sat al localității Stolnici) se jură însă că sunt urmașii  unor strămoși temerari, ce au luptat chiar în cătunul lor, fiindcă, potrivit asociației culturale ce poartă  numele bătăliei, Rovine, luptele s-ar fi dat tocmai la ei în sat. Nu sunt doar vorbe-n vânt, căci mărturii le stau și câteva însemnări ale unor cronicari din vremuri demult apuse. Ce-i drept, nu toate consemnările referitoare la celebra luptă  le sprijină afirmațiile!  Duminică,  26 aprilie 2015, la Țuțulești a fost organizată o nouă ședință a Asociației Culturale Rovine, eveniment la care localnicii au fost invitați, încă o dată, să conștientizeze că pe acele locuri  s-a scris o filă importantă din istoria neamului nostru.
“Rememorăm  bătăliile victorioase  ale oastei române conduse nemijlocit de domnitorul Mircea cel Bătrân  (1386- 1418), purtate cu invadatorii turci sub comanda  Sultanului Baiazid Fulgerătorul. Aceste lupte s-au desfîșurat pe câmpul Rovine, al comunei Țuțulești, între anii  1394 și 1395”, explică profesorul Ion Alexandru, localnic al fostei commune Țuțulești, acum pensionar, care, împreună cu Gheorghe Pană și Constantin Anton, cel din urmă general, fii ai satului Țuțulești, și ei pensionari, au avut ideea de a înființa, acum câțiva ani, în localitatea lor natală,  Asociația Culturală Rovine. Și nu ca un moft, ci ca un crez!

Ce ne spune istoria despre Rovine

Dacă ne întoarcem în timp,  undeva pe la  jumătatea secolului al XIV lea, datele istorice ne arată că Ţările Române se aflau în plin proces de constituire statală şi de afirmare a neatârnării. Asigurându-şi, spre sfârşitul aceluiași secol, şi ieşirea la mare, statele medievale româneşti au provocat  tendinţe expansioniste marilor puteri de prin împrejurimi - Polonia, Ungaria şi Imperiul Otoman - însă voievozii care au luptat pentru apărarea independenţei ţărilor lor au reușit să ne asigure continuitatea de neam şi neatârnarea. Printre cele mai puternice personalităţi ale istoriei acestui popor se remarcă Mircea cel Bătrân (1386-1418), primul voievod care s-a confruntat cu Imperiul Otoman, cel care, pe plan intern, a întărit instituţiile statului, a organizat Oastea cea mare, s-a opus tendinţelor anarhice ale marii boierimi şi a luat sub ocrotirea sa ţărănimea și care, pe plan extern, s-a preocupat de apărarea independenţei ţării. Tratatul încheiat  cu Polonia, preluarea Dobrogei în 1388 şi participarea voievodului muntean la bătălia de la Kossovopolje au determinat Imperiul Otoman să atace Ţara Românească. Expediţia otomană urmărea întărirea hotarului dunărean, îndepărtarea influenţei maghiare şi supunerea Ţării Româneşti. Oştile lui Baiazid Ilderim au pornit, în 1394, să cucerească Ţara Românească.  Mult mai puţin numeroasă, oastea românească de sub conducerea lui Mircea a fost nevoită să se retragă, pustiind totul în cale și atrăgând pe duşman într-un loc avantajos pentru desfăşurarea luptei.
Astfel, la 10 octombrie 1394, armata turcească ajunge slăbită şi înfometată la Rovine. Din cumplita bătălie, Mircea iese învingător,  dovedind că puternicele armate turceşti pot fi înfrânte.
“Această bătălie a fost în atenţia istoriografiei româneşti, care i-a consacrat o bogată literatură. Informaţia confuză aflată la dispoziţia cercetătorilor a făcut însă, foarte anevoioasă reconstituirea corectă a împrejurărilor în care s-a desfăşurat marea înfruntare dintre Mircea şi Baiazid. Nici locul, nici data bătăliei nu au putut fi stabilite cu corectitudine, astfel că în decursul timpului au fost formulate, mai multe puncte de vedere “ explică prof. Mihaela Voloc

Ce este... rovina

Așadar, câteva semne de întrebare există, iar localizarea  poate fi interpretată. Să zăbovim un pic pe denumire:
“Prin rovină se înţelege groapă, adâncitură mocirloasă, loc mlăştinos, ceea ce înseamnă că nu e vorba de o localitate, ci de un teren mlăştinos. Conform unei teorii larg răspândite în lucrările de specialitate, lupta de la Rovine a avut loc la 10 octombrie 1394; victorios într-o confruntare de proporţii, Mircea nu a dispus de forţele necesare exploatării biruinţei sale, şi a fost silit să se refugieze în Transilvania. Aici s-a întâlnit cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, cu care a încheiat tratatul de la Braşov (7 martie 1395). În această perioadă, domnia Ţării Româneşti a fost luată de Vlad Uzurpatorul, Mircea revenind pe tron mai târziu.
B.P. Haşdeu susţine că bătălia a avut loc la Rovine, pe 17 mai 1395. În funcţie de datarea bătăliei se ordonează şi evenimentele politice, diplomatice şi militare din anii 1394-1395. Dacă lupta de la Rovine, a avut loc la 10 octombrie 1394, atunci tratatul de la Braşov este semnat de un domn fugar, victorios, dar incapabil să-şi fructifice izbânda; dacă bătălia s-a desfăşurat la 17 mai 1395, atunci tratatul de la Braşov o precede iar Mircea era un domn stăpân în ţara lui.”, explică argumentat, prof. Mihaela Voloc.

„Făcutu-s-au acel război pe apa Ialomiţei”

Georgios Sphrantzes, un renumit cronicar bizantin, arată că „au avut două  războaie Mircea Vodă cu Baiazid, împăratul turcesc, unul cătră Nicopolea, altul pă apa Ialomiţii…”.
Un alt cronicar, otoman de data aceasta, Enveri, relatează: că „sultanul, adunând oaste a plecat în Ţara Românească” și că în apropiere de Argeş (Arkîş), s-ar  fi dat o luptă crâncenă.
Și tot pe Argeş fixează bătălia şi cronicarul Mehmed Neşri, iar un fragment dintr-o istorie a Imperiului Otoman relatează un itinerariu al lui Baiazid, precizând că sultanul pustieşte mai întâi Banatul, iar apoi, ajungând în părţile Ţării Româneşti, ar fi fost înfruntat de Mircea, beiul român, şi armata sa, care nu l-a lăsat să treacă, iar lupta s-ar fi dat pe malurile Argeşului.
Alți cronicari spun însă că locul bătăliei n-ar fi fost aici, ci lângă Craiova. Cert este că nimeni nu poate preciza cu exactitate perimetrul de desfășurare al Bătăliei de la Rovine.
“Confruntaţi cu alte date atât de contradictorii şi imprecise, istoricii s-au aflat în dificultate, când a fost vorba de localizarea bătăliei. Ei au propus fie un loc în vecinătatea Craiovei, fie undeva între Turnu Măgurele şi Argeş, unii cercetători mergând până la a preciza că locul bătăliei se află în regiunea de pădure de la Rovine Ţuţuleşti, adică în apropiere de Piteşti, mai spune prof. Mihaela Voloc.
Cristina Stancu