“Fluctuaţia mult prea mare a reglemetărilor în materie a determinat, uneori, şi neîncrederea în această metodă de soluţionare a conflictelor”

Luni, 18 Mai 2015 22:22

# Afirmă Elena Mateescu despre locul mediatorului și perspectivele medierii.

Fost director al AJOFM Argeș, Elena Mateescu - managerul care a preferat să țină instituția departe de treburile politice - actualmente unul dintre cei mai cunoscuți mediatori din județ, vorbește, în interviul acordat săptămânalului Atitudine în Argeș, despre prezentul moment de cotitură al medierii, despre nevoia de armonizare europeană a acestei activități și despre etapele care ar mai fi de parcurs până când instituţia medierii şi ce a mediatorului îşi vor face loc în mentalul colectiv aşa cum s-a întâmplat cu instituţiile consacrate şi recunoscute de sute de ani.
# De unde s-a pornit cu medierea și până la ce nivel de clarificare s-a ajuns în ceea ce privește profesia de mediator, una privită cu oarecare rezerve în urmă cu 5-6 ani, poate și în prezent, într-o oarecare măsură, tocmai din cauza neclarităților sub care a trebuit să funcționeze?
- Primele încercări de a introduce medierea în România datează din 1996, an în care o fundaţie (Fundaţia pentru Schimbări Democratice) a derulat primul proiect în domeniul medierii împreună cu Canadian Internaţional Institute for Applied Negociation. În acest proiect au fost cuprinşi mai mulţi reprezentanţi ai profesiilor juridice şi reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei. În perioada 1999-2000, Ministerul Justiţiei a derulat mai multe programe de formare a mediatorilor, dar şi de promovare a medierii şi aplicare a medierii, la început încadrul unei singure judecătorii. Primul proiect de lege privind medierea a fost propus de Ministerul Justiţiei în 2000, dar a întîmpinat o opoziţie puternică.

“A fi avocat înseamnă să te lupţi pentru o parte cu cealaltă parte, iar a fi mediator însemană să te “lupţi” pentru liniştea, binele şi consensul părţilor”

Principalul argument care a determinat voinţa decidenţilor de a implementa această metodă de soluţionare alternativă a conflictelor l-a reprezentat nevoia de degrevare a instanţelor de judecată şi creşterea calităţii actului de justiţie, acesta reprezentând unul dintre angajamentele de aderare a României la UE, aliniindu-ne la practicilor ţărilor membre.
Datorită colaborării dintre Ministerul Justiţiei şi Ambasada Americană, a fost înfiinţat “Centrul Pilot de Mediere“ din Craiova. Principalii actori ai acelui moment au fost avocaţii, ei fiind şi cei care au beneficiat de primele stagii de pregătire în cadrul proiectelor amintite mai sus. Iniţial, profesia de mediator fusese gândită ca fiind apanajul celor cu pregătire juridică şi a celor cu practică juridică, mai précis al avocaţilor. S-au clarificat însă conceptele şi s-a ajuns la concluzia a fi avocat înseamnă să te lupţi pentru o parte cu cealaltă parte, iar a fi mediator însemană să te “lupţi” pentru liniştea, binele şi consensul părţilor.
În mai 2006 a apărut legea 192 care reglementează medierea şi profesia de mediator. Această lege stabileşte că profesia de mediator este una liberală. Această lege a pornit la drum ca o lege teoretică, încercând în timp să se adapteze la nevoile şi realităţile sociale româneşti, dar şi la cele legislative europene, de aceea şi multitudinea de schimbări.
# La ce nivel de încredere a ajuns astăzi această alternativă de soluționare a conflictelor?
Utilizarea medierii în România înseamnă crearea unui climat social liniştit, mai puţini bani publici cheltuiţi în instanţe (atât cu ajutorul public judiciar, cât şi cu cheltuielile cu instanţa), facilitarea accesului la instanţă prin scurtarea termenelor cauzelor, prin degrevarea instanţelor de speţele pretabile medierii.
Sămânţa medierii a fost sădită. Rezultatele de până acum au depins de mulţi factori. Au depins de legislaţie, de activitatea de promovare a acestui nou concept, dar mai ales de cei ce o practică, de standardele impuse şi respectate de întregul corp profesional şi de calitatea actului de mediere. Din păcate, fluctuaţia mult prea mare a reglemetarilor în materie a determinat, uneori, şi neîncrederea în această metodă de soluţionare a conflictelor şi poate chiar descurajarea cetăţenilor de a apela la o astfel de soluţie. Un lucru este cert: medierea ca alaternativă de rezolvare a diferendelor există, este reglementată şi produce efecte.

“Mai sunt multe etape de parcurs până când instituţia medierii şi ce a mediatorului îşi vor face loc în mentalul colectiv”

Poate sunt paşi mici, îi consider însă extrem de importanţi pentru o ţară în care cultura dialogului începe să dispară, în care nevoia de înţelegere începe să fie din ce în ce mai mare şi în care prezenţa negociatorului este una determinantă în găsirea de soluţii. Mai sunt multe etape de parcurs până când instituţia medierii şi ce a mediatorului îşi vor face loc, acel loc meritat în mentalul colectiv, aşa cum s-a întâmplat cu instituţiile consacrate şi recunoscute de sute de ani. Mă refer la instituţia notarului sau la cea a avocatului. Instituţiile acestea nu sunt în competiţie, ele se completează fiind complementare.

“Poţi face mediere dacă ai vocaţie”

Când vom înţelege, noi ca societate, aceste lucruri, cu siguranţă vom fi dat testul de maturitate şi îl vom fi şi trecut, dar asta depinde de noi, de cei ce alcătuim corpul profesional. Oamenii sunt în centrul preocupărilor noastre profesionale, ei şi nevoile lor de a-şi rezolva problemele de zi cu zi. Cetăţenii care au avut încredere în noi sunt cei ce ne dau note de trecere, important este ca noi să nu-i fi dezamăgit, nici ca prestaţie profesională, nici că oameni. Poţi face mediere dacă ai vocaţie, cu atât mai mult cu cât medierea este o activitate publică.
# Ce evoluții se întrevăd în privinţa medierii?
- Corpul profesional se reorganizează şi este un proces ce a început la finele anului 2014 şi sperăm să se tremine în perioada următoare. Ne vom structura organizaţiile pe un model similar al altor profesii liberale, existând o singură reprezentare judeţeană şi reprezentant pe lângă fiecare curte de apel din ţară. Există propuneri de modificare a legislaţiei specifice, care pot aduce abordări diferite faţă de legislaţia prezentă, cu proceduri care să fluidizeze actul medierii de la început şi până la a da înscrisurilor rezultate mai multă putere juridică şi în timp mai scurt, cu costuri reduse. Sunt câteva iniţiative depuse deja în parlament. Aşteptăm să fie luate în discuţie. Există şi o iniţiativa cetateaneasca, în acest sens, depusă la sfârşitul lunii aprilie.
Medierea este un organism viu. Reprezintă, în parte, o altenativă la justiţia clasică şi are avantajul de a aduce soluţia aproape de oameni. Ea trăieşte prin încrederea oamenilor în mediatori şi prin profesionalismul mediatorilor, dar mai ales prin colaborare şi dialog eficient.

“Este un moment de cotitură în care medierea îşi face bilanţul“

# De cine depinde această încredere?
- Încrederea însă se câştigă, nu se impune. De noi, de fiecare mediator în parte, şi de întregul corp profesional depinde să convingem. Asta înseamnă formare continuă, perfecţionare, cunoaştere şi exercitarea unei profesii cu convingere şi cu dăruire.  Dacă vom reuşi, rămâne să răspundem peste ceva timp. Cert este că acum este un moment de cotitură în care medierea îşi face bilanţul şi în baza analizei şi realităţii economice şi sociale, dar şi a celei legislative, coroborat cu nevoia de armonizare europeană. Va hotărî pe ce cale o va apuca, iar noi, mediatorii, cum ne vom reforma odată cu societatea căreia îi suntem datori şi alturi, împreună cu celalţi profesionişti. Seminţele au fost sădite, ele au fost îngrijite şi udate, s-au înmulţit, au prins rădăcini şi au reuşit să iasă la suprafaţă. Acum, medierea trebuie să crească frumos. Noi toţi, împreună, trebuie să avem grijă de ea pentru a ne folosi de ceea ce ea produce, de...înţelegere.
Interviu realizat de Cristina Stancu