Cea mai veche ctitorie voievodală din Țara Românească se află la Curtea de Argeș

Luni, 25 Mai 2015 22:04

# Biserica Domnească - unul din cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii românești medievale – pe lista Indicativă UNESCO. # Celebrul mormânt 10 și ipotezele avansate în timp
Începută de Basarab I Întemeietorul la jumătatea secolului al XIV-lea și continuată de urmașii săi Nicolae Alexandru și Vladislav I Vlaicu, Biserica Domnească de la Curtea de Argeș reprezintă unul din monumentele cele mai de preț ale arhitecturii românești, realizată fiind după modelul clasic bizantin al bisericilor de tip "Cruce greacă înscrisă". Lăcașul adăpostește, pe lângă cele câteva morminte domnești, picturi valoroase, de o rară frumusețe, biserica fiind inclusă în noua listă a monumentelor istorice și în Lista Indicativă UNESCO.

Biserica Domnească de la Curtea de Argeș considerată ctitorie a lui Basarab I (1310 - 1352),  dar finalizată de urmașii săi, este un monument în cruce greacă înscrisă, de tip complex, fiind considerat unul dintre cele mai reprezentative edificii ale arhitecturii românești medievale. Naosul, încăperea principală și reprezentativă pentru biserică, cuprinde în mijloc 4 stâlpi dispuși în plan pe o formă pătrată. Interiorul este împărțit în 3 compartimente lungi, prelungite spre răsărit cu câte o absidă.
Lăcașul nu se laudă doar cu titlul de cea mai veche ctitorie voievodală din Țara Românească, ci și cu picturile murale interioare, deosebit de valoroase, realizate în vremea lui Vlaicu Vodă.

Mormintul 10 și misteriosul său personaj domnesc

Celebrul mormântul princiar din Biserica Domnească a fost descoperit neprofanat în 1920 în naosul bisericii. Descoperirea aparține istoricului Virgil Drăghiceanu, sub supravegherea căruia s-au efectuat  atunci săpăturile. Resturile umane ale personajului domnesc - datat în a doua jumătate a secolului al XIV-lea -  au fost atribuite  în funcție de divesele ipoteze avansate în timp, lui  Basarab I, Vladislav Vlaicu sau Radu I, însă potrivit unor cercetări recente  (inclusiv datarea cu C14 a osemintelor) s-a  dovedit că moartea personajului a survenit cel mai târziu în 1370, prin urmare au fost excluse variantele porivit cărora osemintele ar fi aparținut lui Vladislav Vlaicu sau Radu I.
Personajul domnesc a fost găsit, la deschiderea mormântului, acoperit cu un giulgiu de mătase deteriorat, îmbrăcat cu o tunică purpurie  cambrată și lungă până la jumătatea femurului,  cusută cu fir și decorată cu mărgăritare, în special pe mâneci, închisă în față cu 30 de nasturi de aur smălțuiți cu verde, astfel încât pe bumb să înfățișeze stema dinastiei Basarabilor.
Alți 20 de nasturi similari înfrumusețau mânecile. O centură de piele căptușită cu catifea, ornată cu fir și mărgăritare dispuse în romburi, având steluțe de aur la colțuri, centură care se închide printr-o pafta din aur atent lucrată, încingea mijlocul.
Pe cap, personajul purta o diademă de fir decorată cu mărgăritare, iar mâinile erau prinse pe piept cu o legătură ornată cu mărgăritare care formau crucea patriarhală și erau acoperite cu mănuși decorate cu aceleași pietre prețioase. Pe degete au fost găsite patru inele din aur și pietre prețioase, purtând mai multe inscripții săpate pe verigă. Prima dintre acestea este „Ave, Maria, gracia plena Dominus te[cum]” ( „te salut, Marie, cea plină de har, Domnul e cu tine”), iar cea de-a doua reprezenta versetul 4:30 din Evanghelia lui Luca.

Tot fastul și strălucirea unei societăți de nobili

Asupra inventarului acestui mormânt, istoricul Constantin C. Giurescu a concluzionat  că „voievodul de la Argeș, așa cum ni-l arată veșmintele și podoabele sale, putea sta alături de cei mai străluciți monarhi ai Europei contemporane. N-a fost atunci, în veacul al XIV-lea, la curtea voievozilor noștri, o viață umilă, modestă, de țărani păstori și plugari, așa cum s-a crezut, plecându-se de la idei preconcepute, atâta vreme, ci tot fastul și strălucirea unei societăți de nobili, de boieri cu proprietăți întinse și cu legături puternice atât cu feudalii dinastiei angevine, cât și cu Bizanțul și imitatorii acestuia din urmă, cu «țarii» sârbi și bulgari”.

Pe lista Indicativă UNESCO

Biserica este inclusă pe noua listă a monumentelor istorice: cod LMI AG-II-m-A-13647.01 și în Lista Indicativă UNESCO. Și datorită faptului că lăcașul conservă pictura inițială din secolul al XIV-lea, precum și fragmente de frescă din secolul al XVIII-lea și secolul al XIX-lea.

O altă descoperire

Cu prilejul lucrărilor de restaurare din 1992, aici s-a descoperit un Grafit care precizează că în 6860 (adică la 1352) la Câmpulung a murit marele Basarab Voievod (Basarab I), care a domnit între anii 1310-1352 și a întemeiat statul feudal independent Țara Romanească.