La Institutul Ștefănești, vinul vechi nu se vinde, vinul nou nu se cumpără

Luni, 08 Iunie 2015 00:00

# Cercetătorul Constantin Tănăsescu, directorul general al INCDBH Ștefănești: ”Datoriile… sunt alea care să știe…”
Arătam, într-un material anterior, că la Institutul din Ștefănești nu se mai întâmplă, de ceva vreme, nimic notabil. Ba chiar nimic bun, ar putea spune mulți, din moment ce vinurile care încă sunt îmbuteliate acolo nu mai stârnesc interesul nimănui, în primul rând din cauza calității acestora. Mai exact, a lipsei de calitate. Vinuri care nu mai spun nimic, vinuri nepromovate, fără un sistem de distribuție pus la punct. Vinuri cu etichete tăiate, șterse, mâzgălite cu o cariocă. Pe scurt, vinuri fără nicio șansă de a fi vândute în cantități care să asigure supraviețuirea a ceea ce a mai rămas din fosta glorie a producției de gen, INCDBH.

Directorul general, Constantin Tănăsescu, acuză lipsa de implicare a autorităților, a statului. Uitând  că, într-un stat cu economie capitalistă, trebuie să te descurci, de obicei, singur, iar dacă nu ești în stare, să te duci acasă și să te apuci de altceva. Oare particularii care se apucă, acum, să înființeze o plantație, așteaptă vreun ajutor de la stat? Cum reușesc aceștia să facă profit, luînd-o de la zero, iar Institutul, care are sediu, specialiști, teren, vie, utilaje, etc. nu reușește să se mențină măcar pe linia de plutire? Mai mult, Institutul are, în beciurile sale, vinuri vechi, vinuri de colecție. Nici pe acelea nu le vinde. Probabil că ”specialiștii” INCDBH nu sunt în stare…
Singurul magazin de desfacere rămas, cel de la fosta intrare în Institut, pare abandonat. Gresia treptelor s-a desprins, tencuiala a căzut până la cărămidă. Înăuntru, vinurile care nu mai spun, demult, nimic. Și vinurile vechi, cu prețuri demne de un altfel de magazin, de o altă prezentare. Acum câțiva ani, datoriile de peste 60 miliarde de lei vechi ale INCDBH au fost șterse, contorul dat pe zero. Cu oameni, cu sediu, cu utilaje, cu vie la dispoziție. Acum, din nou, datorii. Nu putem să nu ne întrebăm, noi, cei de la ziar, care am scris zeci de articole de promovare, de susținere, dacă nu cumva e ceva putred. Și nu în Danemarca…

# Am văzut, pe site-ul Institutului, că primiți și turiști, aveți oferte de cazare, masă, degustare…
Director Constantin Tănăsescu: Am avut. Am avut până s-a închis drumul, că acum nu mai putem face nimic. Nu mai putem primi clienți aici. Ultimul grup a fost acum vreo patru-cinci luni de zile, o echipă din Cehia, sau Serbia, ceva de genul acesta.
# OK. Înainte însă de echipa aceasta câți turiști ați mai avut? De exemplu, în ultimii trei ani?
- Au fost. Nu știu să vă spun câți, dar au fost. Organizate prin…nu știu, ONT, sistemul ăsta…Cred că au fost trei-patru sute de persoane… Dacă se face decât o vizită a Complexului, nu se percep neapărat bani. Dacă se face și o degustare, atunci se plătește. E la cererea publicului.
# Ne puteți, totuși, da măcar o cifră referitoare la câștigurile bazate pe turism?
- Nu. Nu am cum. Nu știu, nu am o evidență…
# Pe site-ul dumneavoastră apar și vinurile premiate de-a lungul anilor. Ultimul premiu datează din 2003. Nu ați mai avut vinuri premiate de atunci?
- Nu. Ultimul este din 2011 sau 2012 la Strugurele de Aur de la Alba Iulia
# Păi și de ce nu îl treceți și pe acela?
- Pentru că site-ul nu este actualizat. Site-ul este vechi. Este de pe vremea lu… și n-am avut bani să îl actualizăm. Se lucrează acum la noul site și ușor ușor vom ieși cu el.
# Ne-a mai semnalat cineva că aveți probleme și la magazinul de desfacere, treptele degradate…
- Sunt două plăci de faianță căzute, și care e problema? Le vom renova. Trebuie să refacem acoperișul, zugrăveala, sunt multe de făcut.
# Să înțeleg că aveți un proiect de refacere în vara aceasta?
- Nu există un proiect. Noi facem cu forțe proprii, când avem bani. Nu facem pe proiecte.
# De asemenea, ni s-a semnalat că sticlele de vin scoase la comercializare au etichete tăiate, jupuite, au cuvinte tăiate. E ceva în neregulă cu ele?
- Cu cât eticheta este mai veche, cu cât vinul este mai valoros…
# Știm, de asemenea, că ați avut și aveți procese de fond funciar. Vă sprijină statul…
- Statul nu ne sprijină în nici un fel. Ne luptăm pe forțele proprii în procese de fond funciar și de orice altă natură, pe care stăm să le câștigăm, cu toate problemele care sunt aici.
# Datoriile Institutului care mai sunt?
- Datoriile sunt alea care să știe. Să poate consulta lista datornicilor la Finanțe Publice. Adică nu știu o sumă clară, dar sunt datorii. 60% din datoriile totale sunt penalități, restul sunt datoriile curate.

Cine minte? Memoria directorului pe acesta, sau directorul pe noi?

Verificând, de curiozitate, medaliile obținute în 2011 și 2012 de vinurile de Ștefănești, mare ne-a fost surpriza când… nu am găsit nimic. Ba chiar am găsit publicată și lista participanților, INCDBH fiind, probabil, unul dintre puținii producători autohtoni care nu au participat cu nici un tip de vin la marele concurs.
Oricum, participarea ar fi fost, probabil, cu vinuri vechi, moștenite de prin anii când, la Ștefănești, chiar se mai făcea vin de Ștefănești. Participările anterioare au relevat același aspect. Medalii obținute cu vinurile din beci, vinuri vechi, făcute de alții.
Cât timp, ne întrebăm noi, va mai putea fi invocată greaua moștenire? Acum doi ani această grea moștenire a fost ștearsă cu buretele. Datoriile achitate la zi. În momentul de față, datoriile noi nu mai au nicio treabă cu greaua moștenire. La Institut, cercetare nu prea se mai face din cauza lipsei comenzilor. Producție nu prea se mai face. Se fac, în schimb, datorii. Vinovatul? Statul, din punctul de vedere al directorului Tănăsescu. Statul care nu se implică. Hei, statule, ia treci tu, încoace, și taie via, fă must, trage vinul, vinde-l!
Hai, statule… Domnule director, statul nu poate face chiar totul. Pentru multe, există salariați. Există personal de conducere. Care face restul. Sau nu.
C.S., S.V.