Mănăstirea Tutana, o perlă a Moldovei aruncată pe meleagurile argeşene

Luni, 20 Iulie 2015 13:48

# Pe urmele tatălui lui Mircea cel Bătrân și ale Anei lui Manole
În Nord-Vestul judeţului Argeş, în apropierea vechii cetăţi de scaun a Ţării Româneşti, Curtea de Argeş, la 6 km pe un drum lateral care pleacă din Băiculeşti, se află Mănăstirea Tutana. Biserica ansamblului mânăstiresc este considerată o perlă a Moldovei ajunsă printr-o minune  pe meleagurile noastre, iar prin sacralitatea ei şi prin frumuseţea împrejurimilor,  o vatră de spiritualitale, potrivită pentru închinare şi linişte sufletească.

Sfântul lăcaş al ansamblului mănăstiresc Tutana este construit pe temelia unei biserici rnai vechi,  ctitorie a tatălui lui Mircea cel Bătrîn (1386-1418), potrivit hrisovului din aprilie 1497, emis de Cancelaria Domnitorului Radu cel Mare încă de pe vremea lui Basarab cel Tînăr, domnul Ţării Româneşti între 1477 şi 1482. Edificarea acestui ansamblu este, se pare, anterioară perioadei menţionate, după cum Mihnea cel Rău spunea: ”Tatăl răposatului Mircea voievod, străbunicul domniei mele care a făcut Mănăstirea Tutana mai sus scrisă din temelie”

Localnicii leagă numele bisericii de legendara Ana lui Manole

“Un bogătaş englez, Cvadock, încuraja cercetările unui arheolog german ce era preocupat de toponiniul TOTII-TUT-ANA pe care îl caută în toată lumea. De aici numele de Tutana şi legenda cu Ana lui Manole. Mănăstirea Tutana apare în secolul XIV, ea fiind cunoscută că cea dintâi aşezare românească în tradiţia atonita ale cărei baze fuseseră puse pe vremea lui Vlaicu Vodă (1364-1377) de sihaştrii români de la Mănăstirea Cotmeana reveniţi de la Athos. Înainte de anul 1377, sihăstria Tutana este transformată din modul de viaţă idioritmic în modul de viaţă de obşte, cu o importanță religioasă cu totul deosebită pentru ţară noastră, ţinînd seama şi de calitatea ridicată a practicilor isihaste dobîndite nu oriunde, ci la Athos” explică preotul Gheorghe Băranescu.

Pisania lui Mihnea Turcitul

În apropierea bisericii au fost construite turnul-clopotniţă, turnul Domnesc, casa domnească a lui Mihnea Turcitul, precum şi chiliile din incinta ce formau un ansamblu perfect, numărîndu-se printre cele mai importante din ţară.
Iată ce scrie în pisania pusă de Mihnea Turcitul în sfântul lăcaş: "Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvîrşirea Sf. Duh, Amin. Iată dar Eu robul stăpînului meu Iisus Hristos, Io Mihnea Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn a toată Ţară Romînească, fiul marelui şi prea bunului Alexandru Voievod, am binevoit domnia mea la această faptă să fac bine acestei cinstite Mănăstiri numită Tutana, unde se află Hramul preacuviosului şi purtătorului de Dumnezeu, părintele nostru Atanasie din Athos. Şi s-a început din luna iulie 9 zile, luni şi s-a sfârşit în luna septembrie 10 zile, luni în anul 7091 (1582) şi temelia 17 epactă 7 crugul soarelui 7, (crugul) luni 4, numărul de aur 6 indicsion 11 şi eu robul şi ispravnicul jupânul Mihai Ban."
Specialiştii care au efectuat săpăturile arheologice susţin că actuală biserică a fost construită în anul 1582, iar chiliile şi zidul de incinta au fost refăcute în anii 1620-1621.
Biserica a fost reparată din nou între 1774-1777 şi, ulterior, consolidată  între anii 1838- 1840, când a modificat esenţial aspectul Bisericii. Turlele au fost reconstitute din lemn, a fost înlăturat zidul despărțitor dintre naos şi pronaos, şi tâmplăria de zid a lost înlocuită cu una de lemn, adăugîndu-se pridvorul şi reparându-se celelalte clădiri ale ansamblului.
Biserica a mai fost consolidată între anii 1883 - 1885, perioada când s-a executat, pentru prima dată, pictura, de către Costin Petrescu. Ulterior, aceasta a fost restaurată în anul 1942 de către marele pictor Theodor Petrescu, fiu al comunei Tutana. 
”Biserica poate fi considerată o perlă a Moldovei aruncată pe meleagurile Argeşene, despre care se poate spune că reprezintă un obiectiv misterios al Ţării, mai ales că aici avem o cărămidă pe care se află incizat, înainte de a fi arsă, un cosmonaut prezentînd cască mare dreptunghiulară cu vizor, mâini scurte, probabil mecanice, costum cu fermoar circular, cizme şi un aparat de zbor individual amplasat între picioare”, mai spune preotul Gheorghe Baranescu

Sfîntul lăcaș, azi

La 1987, din vechiul ansamblu se mai păstrau: Biserica reconstruită în anul 1582, turnul clopotniţă de pe latura de est, construit în anul 1774 şi 1777, turnul clopotniţă de pe latura de vest, datând din secolul XVI şi o parte din zidul de incintă, toate ruinate. Biserica nu a mai putut fi utilizată ca lăcaş de cult, deoarece pereţii erau fisuraţi din fundație până în zona cornișei, iar prin turlele şi bolţile din lemn se infiltrau apele pluviale.
“În prezent, din ansamblul mânăstiresc nu se mai păstrează decât Turnul Domnesc, (expus prăbuşirii), fragmente din zidul de incintă şi Biserica ce a fost salvată ca prin minune de seismele din anii 1977 şi 1986 care au accentuat degradarea ei. Astfel, a necesitat o reparaţie capitală care s-a executat în anii 1987-1988, constând din subzidire, prin înlocuirea temeliei vechii biserici, prin refacerea zidului despărţitor dintre pronaos şi naos, a catapetesmei din zid, a arcelor, a bolţilor şi, în final, a celor 3 turle, toate din cărămidă şi beton armat, iar între anii 1990 - 2000, s-a executat şi pictură în tehnică Fresco, de către marele zugrav Savu Ion din Săpată”, mai spune preotul Gheorghe Baranescu.
Mănăstirea Tutana face parte din cărţile de vizită ale României. Prin sacralitatea ei şi prin frumuseţea împrejurimilor reprezintă o vatra de spiritualitale, potrivită pentru închinare şi linişte sufletească.
“Aici, fiecare poate să se cerceteze pe sine, coborând la adîncime în fiinţă să şi să-şi facă întocmai ca sihaştrii cei de demult,  un examen de conştiinţa prin spovedania gândurilor, mai ales a celor ascunse, pline de zădărnicii şi ură, care rod atât de mult. Rămîne ca Prea Sfântul Calinic, Episcopul Argeşului şi Muscelului, care este principalul ctitor al salvării de la pieire a acestei podoabe să se implice şi mai mult ca să reuşească, alături de clerici şi monahi, să menţină aprinsă flacăra învăţăturii creştine, să ducă la îndeplinire permanent angajamentele impuse de înalta calitate ce o deţine ca ambasador al frumuseţii, culturii şi religiei ortodoxe, aşa cum îl ştim hotărât să străbată vremea, indiferent de greutăţile întîmpinate pentru păstrarea neştirbită a valorilor neamului şi a trecerii lor în cartea valorilor autentice, impulsionînd pe toţi cu suflete curate, iubitori de bine, frumuseţe şi de Ţară, jertfindu-se toţi ca Ana lui Manole. Aşa să ne ajute Dumnezeu”, scrie preotul Baranescu Gheorghe în scurtul istoric al lăcaşului postat  pe site-ul CJ Argeş.