Omagiu lui Vasile Alecsandri la 125 de ani de la trecerea în neființă

Luni, 24 August 2015 14:41

Pe maluri verzi, frumoase, de râuri limpezite,
Stau sufletele blânde, iubinde, fericite,
Gustând în liniștire cerească veselie
Ce-n fiecare clipă cuprinde-o vecinicie
(Legenda lăcrămioarei)
Biblioteca Județeană Dinicu Golescu Argeș organizează, în perioada 21-28 august 2015, evenimentul cultural „Scriitori români în conștiința contemporanilor – Vasile Alecsandri”, expoziție de cărți, dicționare, enciclopedii și publicații periodice din colecțiile de documente ale bibliotecii, dedicată marelui scriitor român la împlinirea a 125 de ani de la trecerea în neființă.
Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821- d. 22 august 1890) a fost poet, dramaturg, folclorist, om politic și diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România.
În articolul “Poeți și critici” publicat în 1886 de Titu Maiorescu, acesta încheia cu o privire sintetică asupra operei lui Vasile Alecandri: “A lui liră multicoloră a răsunat la orice adiere ce s-a putut deștepta din mișcarea poporului nostru în mijlocia lui. În ce stă valoarea unică a lui Alecsandri? În această totalitate a acțiunilor sale literare”.
În anul 1854 apare sub conducerea sa revista România literară, iar în 1881 primește Premiul Academiei pentru Literatură.

Alecsandri a scris peste 50 de piese de teatru

În 1863 ia naștere la Iași, societatea Junimea, al cărei membru onorific a fost până la sfârșitul vieții. În 1867 este ales membru al Societății literare române, devenită Academia Română.
Opera literară a lui Alecsandri este vastă, Operele complete cuprinzând patru volume de poezii, șase de teatru și unul de proză, lăsând în afara seriei încă un volum de teatru, poezii inedite, câteva volume de corespondență, un jurnal.
Vasile Alecsandri a alternat poezia cu teatrul și proza, astfel încât în anul 1852 vine cu un Repertoriu dramatic de 15 piese, în 1853 cu Doine și lăcrămioare, în 1857 cu culegerea de proză Salba literară, iar în 1866 cu volumul Poezii poporale ale românilor.
După anul 1863 apar următoarele 5 cicluri de poezii, publicate mai întâi în Convorbiri literare, apoi publicate în volum în 1875 și 1880 în colecția sa de Opere complete III ( Pasteluri și legende ) și IV ( Legende nouă, Ostașii noștri).
Pastelul este descriere de peisaj, dar și de portret, iar în legende Alecsandri rămâne cel mai bun poet epic român.
Alecsandri a scris peste 50 de piese de teatru, din teatrul comic amintim: Iașii în carnaval, Chirița în Iași, Chirița în provincie. Solidă este drama Despot Vodă (1879), precum și Fântâna Blanduziei (1883), Ovidiu (1885).
Proza are aceleași merite indiscutabile ca poezia și teatrul. Dintre acestea amintim nuvela de debut Buchetiera de la Florența (1840), O plimbare la munți, Istoria unui galbîn.
Lucrări de critică literară dedicate operei și vieții lui Vasile Alecsandri sunt prezente în expoziție, dintre acestea amintim: George Călinescu, Vasile Alecsandri, București, Editura Tineretului, 1965; Alexandru Piru, Introducere în opera lui Vasile Alecsandri, București, Editura Minerva, 1978; Enciclopedia marilor personalități din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului,  București, Editura Geneze, 1999; Alecsandri și literatura pașoptistă: antologie comentată, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2008.
La 125 de ani de la moarte, Biblioteca Județeană Dinicu Golescu Argeș evocă figura lui Vasile Alecsandri, “un tip autohton, de simțire idilică și grațioasă, de lirism senin și ușor, de o anume contemplativitate etnică ” (Pompiliu Constantinescu).
Cristina Baciu