Arc peste timp, în zilele Festivalului ”Enescu”

Luni, 07 Septembrie 2015 12:23

# Interviu acordat de dirijorul Marc Soustrot profesorului Petre  Popa, în urmă cu 36 de ani.

Marc SOUSTROT (Franţa): ”ATUNCI CÂND INTERPRETĂM MUZICĂ SIMFONICĂ ROMÂNEASCĂ, NE RAPORTĂM LA VALOAREA LUI GEORGE ENESCU”
Miercuri, 12 septembrie 1979, Teatrul Alexandru Davila, din Piteşti, a găzduit concertul extraordinar, susţinut de Orchestra Filarmonică Val de Loire (Franţa), eveniment integrat turneului desfăşurat, în mai multe centre urbane româneşti, sub egida Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. După spectacol, cunoscutul dirijor şi compozitor, Marc Soustrot, ne-a acordat, cu generozitate, interviul următor, dedicat iubitorilor de muzică simfonică din Argeş, prezenţi, în număr record, la această reuniune. Translator, ataşat oficial, poliglotul Alexandru Vasile.

”Timpul este, însă, un aliat al viitorului”

Ca reprezentant al forurilor administrative locale, vă rog să primiţi urările noastre de bun venit la Piteşti, precum şi felicitările sincere pentru concertul de înaltă ţinută artistică, dirijat de dumneavoastră.
- Vă mulţumim! Suntem una dintre orchestrele tinere ale Franţei, ca urmare, aprecierile oficialităţilor, specialiştilor, presei, ale spectatorilor, în general, ne optimizează, degajând încrederea pe care orice artist doreşte să o cultive cu minuţiozitate.
# Tinereţea invocată porneşte chiar de la dirijor!
- Aşa pare la prima impresie! În orchestră sunt, totuşi, după cum aţi observat, instrumentişti mult mai tineri, absolvenţi ai instituţiilor superioare de învăţământ profilat din Franţa, Belgia, Olanda, Italia, dar şi câţiva studenţi talentaţi. Fără să exagerăm, Piaţa Commă muzicală funcţionează normal. Selecţia este concurenţială, pe stagiuni, oportunităţi temporale, contractele iniţiale prelungindu-se dacă strategia instituţiei cunoaşte succese existenţialiste.
# Aveţi şi români?
- Nu! Timpul este, însă, un aliat al viitorului. Am colaborat cu câţiva instrumentişti din Est (Iugoslavia, Bulgaria, Polonia), care şi-au făcut datoria pe deplin. Cunoaştem că aveţi conservatoare performante în marile centre urbane din ţară, conlucrarea ulterioară fiind benefică reciproc.
# Cum receptaţi debutul primului dumneavoastră turneu în România?
- Interesant! Ne-am acomodat foarte repede, găsind, aici, vorbitori de limbă franceză, iubitori ai culturii pariziene, turişti care admiră Valea Loarei, dar, cu totul special pentru orchestra noastră, oameni sensibili şi cunoscători ai specificului interpretării muzicii simfonice.

”Suntem mesagerii muzicali şi prietenoşi ai regiunii Val de Loire”

# Privilegiul vizionării, la Piteşti, ipostază absolută, a unei orchestre externe, de prestigiu european, aşa cum sunteţi dumneavoastră, impune, fără echivoc, cunoaşterea locurilor din care veniţi.
- Răspundem cu mare plăcere sugestiei dumneavoastră! Înaintea creionării acestor informaţii, dorim să ne exprimăm bucuria pentru faptul că suntem în arealul unde se produce, după licenţă Renault, autoturismul Dacia. Pe străzile din Bucureşti, am intuit, fără mari eforturi psihologice, mândria naţională a celor aflaţi la volanul vehiculelor fabricate, dacă am reţinut bine, într-o aşezare suburbană a municipiului Piteşti, începând cu 1968. Este un sentiment aparte, reţinut, voluntar, ca vizitatori ai României. Persoanele care ne însoţesc ne-au relatat, de asemenea, că, în urmă cu aproximativ un deceniu, generalul Charles de Gaulle, fostul preşedinte al Franţei, a vizitat judeţul Argeş, unde i s-a făcut o primire triumfală. Dar, să revenim la întrebarea cardinală! Suntem mesagerii muzicali şi prietenoşi ai regiunii Val de Loire, zonă riverană, prin 130 de kilometri costieri, cu oceanul spre America de Nord, condiţie naturală ce impune, frecvent, expresia Loire Atlantique. Suprafaţa terestră însumează aproape 7 000 de km², iar statisticile demografice vorbesc despre 935 000 de locuitori stabili, aproximativ jumătate rezidând în epicentrul urban Nantes. Alte oraşe importante sunt: Angers (est), Saint Nazaire (vest), Chateaubriant (nord), Legé (sud). Vă aşteptăm, aşadar, pe Valea Loarei, Pays des châteaux! Invitaţia este adresată, special, de reprezentanţii primăriilor Nantes şi Angers, aflaţi alături de noi în acest turneu. Asigură, împreună cu celelalte municipalităţi ale regiunii, dar şi prin contribuţia sindicatelor oficiale, ori ale iniţiativelor turistice locale, parţial, suportul financiar pentru activitatea Filarmonicii. Am primit informaţia că în România există 18 orchestre simfonice ale statului! Este un efort guvernamental considerabil, regăsit, însă, multiplicat intelectual, prin atitudinea rafinată a spectatorilor ce participă la prestaţiile specifice muzicii culte, făcând săli pline. Oraşul dumneavoastră nu are, deci, Filarmonică. Este bine să cunoaşteţi: asemenea instituţie se întreţine foarte greu! Melomanii se pot deplasa uşor la Bucureşti, circulaţia pe autostradă este o adevărată promenadă!
# Programul încheiat acum câteva minute, răsplătit, pe bună dreptate, prin aplauze prelungite şi multe flori, a cuprins creaţii din portofoliul unor compozitori francezi de renume, selectaţi, fără îndoială, după preferinţele chef d´orchestre.
- Cutumian, filarmonicile franceze conservă anumite priorităţi, exersate, spunem noi, dirijorii, până la perfecţiune. Este, dacă vreţi, galeria componisticii, suportul fiecărei orchestre, asigurându-se, astfel, la nivelul Hexagonului, echilibrul tematic preconizat. Luăm în calcul posibilitatea citirii superioare a ştimelor instrumentale, dar şi dificultatea partiturilor pentru solişti. Rezolvarea ecuaţiei ne-a preocupat, distinct, în condiţiile turneului din România. După cum relevă programul difuzat, ca succesiune scenică amintesc, prevalent, apetenţa pentru Albert Charles Paul Roussel (Tourcoing, 5 aprilie 1869 - Royan, 23 august 1937), navalist convins, explorator împătimit al zonelor orientale, pasionat de cunoaşterea mediului marin. Se încadrează, datorită motivelor transpuse pe portativ, grupului compozitorilor peisagişti universali, sensuri şi concepte infuzate, didactic, multor elevi din celebra Schola Cantorum. Ceea ce am interpretat în spectacolul de astăzi constituie simbolistica muzicii baletului Bacchus et Ariane, translând, nuanţat şi comportamental, subsidiaritatea legendei spre actualitate. Al doilea titan, oferit, simbolic, spectatorilor din Piteşti, este Charles Camile Saint-Saëns (Paris, 9 octombrie 1835 - Alger, 16 decembrie 1921), personalitate polivalentă (pianist, compozitor, organist, dirijor, critic imparţial, militant pentru fundarea Societăţii Naţionale de Muzică din Franţa). Se integrează grupului renascentiştilor simfonismului autohton. Foarte cunoscute rămân cele 13 opere ale sale, mai ales Samson et Dalila, personaje fabuloase, extrase din Vechiul testament ebraic, reinventate, inconfundabil, prin creaţia sa de excepţie. Premiera, petrecută pe scena Teatrului Curţii Germane din Weimar (2 decembrie 1877), a fost o deplină reuşită, la care a contribuit inclusiv Franz Liszt, apropiat geografiei dumneavoastră.

”Reacţia favorabilă a publicului validează opţiunea repertorială, premeditată cu mai multă vreme în urmă”

Din respect pentru Saint-Saëns, dar şi pentru public, am inclus, în programul turneului românesc, special, Concertul Nr. 3 pentru vioară şi orchestră, unde se contopesc valoroase subtilităţi stilistice, proprii convingerilor estetice ale compozitorului, descifrate, după opinia noastră, remarcabil, de solistul Pierre Amoyal. Reacţia favorabilă a publicului validează opţiunea repertorială, premeditată cu mai multă vreme în urmă. Despre cel de al treilea compozitor, valorificat scenic în spectacol, Auguste Jean Guillaume Hubert César Franck (Liège, 10 decembrie 1822 - Paris, 8 noiembrie 1890), analiştii francezi îl titrează ca fiind maestru al dezvoltării variaţiilor muzicale. Profesor de orgă, din 1872, al Conservatorului parizian, interpret sacru şi profan, s-a impus autoritar, în epocă, prin lucrări echilibrate de anvergură. Aşa este, pentru concertul de astăzi, Simfonia în re minor, catalogată una dintre cele mai literaturizate creaţii ale perioadei ascensiunii stilului modernist, calităţi intuite, vizibil, de spectatorii piteşteni.

”În cercurile muzicale din care fac parte, atunci când se decide, periodic, abordarea creaţiei simfonice româneşti, ne raportăm, fără rezerve, la cotele valorice ale lui George Enescu”

# Influenţa covârşitoare a Şcolii franceze, asupra spiritualităţii româneşti, se suprapune exprimării robuste a lui George Enescu (Liveni, 19 august 1881 - Paris, 4 mai 1955). Vă rog să realizaţi amănuntul că pe scena din faţa noastră s-a aflat, în zilele de 9 şi 10 noiembrie 1915, ulterior, 20 februarie şi 29 noiembrie 1923, marele compozitor, dirijor, interpret George Enescu. Momentele entuziasmante vor determina pe iubitorii muzicii din Piteşti, în frunte cu primarul, să gândească o adevărată trinitate a culturii naţionale: Mihai Eminescu (poezie), Nicolae Grigorescu (artă plastică), George Enescu (muzică), nume asociate valenţelor formative ale panopliei Oraşului Lumină. Prin Piteşti au trecut Franz Liszt (1846), amintit de dumneavoastră, apoi, în anul următor, Johann Strauss-Fiul, iar, din 1972, organizăm Festivalul Darclée. Fiinţează, de ani buni, Orchestra de Cameră a Palatului Culturii.
- Sunt impresionat de aceste destăinuiri, măgulitoare pentru un centru urban atât de industrializat. Vom relata colaboratorilor despre asemenea preocupări, favorabile cultivării şi îmbogăţirii tradiţiei scenei Teatrului Alexandru Davila. În cercurile muzicale din care fac parte, atunci când se decide, periodic, abordarea creaţiei simfonice româneşti, ne raportăm, fără rezerve, la cotele valorice ale lui George Enescu. Lexicoanele specializate suprapun personalitatea sa prezentării, la Paris, a Poemei Române (1898), premierei operei Oedip (1936), opţiunii de a se stabili definitiv în Franţa (1946), acordării titlului de membru corespondent al Academiei din partea ţării noastre. Sunt lăudabile, pentru România, înfiinţarea Filarmonicii Enescu, iniţierea Festivalului Enescu (prima ediţie, 1958), amenajarea muzeelor Enescu, deschiderea Centrului de Studii Enescu (Bucureşti), valorificarea unor documente muzicale, recuperate din arhiva Enescu. Cu ocazia viitoarei noastre vizite la Paris, vom aşeza, fiţi sigur, o floare pe mormântul marelui român, George Enescu!
# Vă mulţumim, domnule Marc Soustrot! Cartea Cetăţii s-a completat, astăzi, cu evenimentul muzical finalizat prin acest interviu, consemnând, pentru istorie, protagoniştii concertului Orchestrei Filarmonică Val de Loire.
* * *
Textul se publică în premieră. Acum (2015), conducerea Filarmonicii din Piteşti, instituţie care nu exista în 1979 (concert inaugural, 25 mai 2007, director fondator, Jean Dumitraşcu), intenţionează perfectarea unei colaborări cu Marc Soustrot, succesul viitorului eveniment fiind, deja, garantat.
Publicat în volumul ”Interviuri nonconformiste de pe patru continente”, autor prof. univ. dr. Petre Popa, disponibil GRATUIT online, pe www.atitudineinarges.ro. Intertitlurile aparțin redacției.