Castrul Jidova a supravieţuit minerilor şi ţiganilor, dar cedează sub autorităţile actuale

Luni, 08 Februarie 2016 14:49

# Vestigiile romane, acoperite de gunoaie şi părăsite de turişti

Jidava sau Jidova a fost un castru roman din linia fortificată Limes Transalutanus, ale cărui ruine se află pe teritoriul fostului sat Apa Sărată, în prezent înglobat în orașul Câmpulung, județul Argeș. Deşi se află inclus într-un program de conservare şi promovare, Castrul de la Jidova nu reprezintă o atracţie turistică, unde să oprească cei care merg către Braşov. Se pare că lipsa unei parcări adecvate, dar şi lipsa de interes a autorităţilor, fac ca ceea ce ar fi putut să fie o bijuterie arheologică, să devină un simplu punct înscris pe nişte pliante.

O scurtă istorie a unei mari istorii. Ruinele au fost descoperite în secolul al -IX-lea

Castrul care are formă dreptunghiulară, cu laturile de 132 m și 98 m, este considerat ca fiind cel mai important fort de apărare de pe Limes Transalutanus, având rolul de a controla drumul ce trecea prin Pasul Bran. A fost construit între anii 190-211, în timpul împăraților Commodus și Septimius Severus, fiind singurul castru de piatră de pe Limes Transalutanus.
Castrul a fost mistuit de un incendiu devastator între anii 244-245ca urmare a invaziei carpilor. Această învazie a distrus toate fortificațiile de pe limesul Transalutan.
Vestigiile au fost descoperite în anul 1876 de către arheologul Dimitrie Butculescu care a realizat și o primă cercetare a acestui castru. Cercetările arheologice sistematice au început din anul 1962. S-au descoperit o parte a construcțiilor din interiorul castrului și zidul de incintă. Zidurile au fost consolidate, iar zidul de incintă de pe latura de sud a fost supraînălțat refăcându-se turnul de curtină. De fapt, chiar şi acum, se fac săpături arheologice, în urma cărora s-au descoperit alte urme ale trecerii romanilor prin aceste locuri.

Minerii şi romii au distrus istoria aşezământului roman

Darie Vasile este omul care locuieşte, la propriu, în castru. Acesta se ocupă de întreţinerea şi paza vestigiilor de peste 30 de ani. Este cea mai potrivită persoană care poate spune povestea necosmetizată a Castrului Judova. Administratorul îşi aminteşe că în anii 60 , minerii cantonaţi aici au făcut prăpăd. Una dintre clădirile care încă mai există, şi care a fost acum transformată în muzeu, a fost cantina minerilor. Iată ce povesteşte adimistratotul sit-ul: “ De 30 de ani locuiesc aici, în castru, am o căsuţă la marginea lui. În anii 1960, aici era o prosperă zonă minieră, numai că ortacii, nu ştiau ei, ce este aia istorie. Au făcut prăpăd, stricând multe dintre vestigii. Au turnat betoane, şi-au făcut pistă de popice, un an am spart cu barosul la betonul care acopera curtea. Mai mult, clădirea care acum este muzeu, a fost cantina lor. Dezastru am găsit când ne-am apucat de renovare, şi pereţii erau dărâmaţi. După Revoluţie, am mai salvat ce s-a mai putut.”

“Ţiganii ne băteau cu bolovani şi furau tot ce se găsea.”

După ce s-au închis minele, a apărut altă problemă. Castrul Jidova este încercuit de aşezări ale ţiganilor. La rândul lor, şi aceştia au “atacat” de-a lungul timpului castrul. Aici s-au dat lupte mai ceva ca în perioada războaielor daco-romane. Pe de o parte, ţiganii înarmaţi cu bolovani, pe de altă parte puţinii apărători ai fostei garnizoane, luptau cu singura lor armă: apa. Acelaşi Darie Vasile povesteşte: “Noi suntem încercuţi de ţigani ursari. Ce păţeam…îi puneau pe copii să dea cu bolovani în noi, ca să reacţionăm, ca să aibă motiv să sară cei mari, să ne taie. Dacă nu ţineam piept, ar fi furat tot, nici acoperiş nu mai avem. Singura modalitate să-I mai îmbunăm, le dădeam apă. Ei nu aveau, şi le dădeam prin gard, cu galeţile. Toată ziua căram la apă…acum ne-am împrietenit, s-au mai civilizat şi ei, nu ne mai atacă.” ( râde)

Copiii din sat lucrează cu ziua la săpături arheologice

Cum pacea a fost “semnată” cu apă, specialiştii au putut să înceapă săpăturile arheologice. Chiar anul trecut au mai fost descoperite nişte ruini, dar timpul nu a permis continuarea lor. Acestea vor fi reluate, cel mai probabil, în luna august, pentru că nu este o lună ploioasă. Orice ploaie care ar cădea peste săpături, opreşe procesul din cauza noroaielor care se formează. Alături de arheologi, aici lucrează şi elevii din sat. Aceştia sunt plăţiţi cu 30 de lei pe zi. Dar poate cea mai mare răsplată, este aceea că iau parte la scoaterea la lumină a unei istorii măreţe a cele două popoare din care s-a format neamul românesc.

Parcare lipsă, turişti puţini…

”Nu avem parcare!”, spune supărat administratorul Darie Vasile. Şi continuă: ”Cum să avem turişti, dacă autocarele nu au unde să oprească? Mai rău este că peste drum, s-a făcut un sediu APIA. Toată vara, exact sezonul turistic, şoseaua este ocupată şi pe o parte, şi pe alta de maşinile oamenilor care vin cu dosare aici. Astă-vară, un şofer a oprit chiar în poarta castrului. M-am dus la un poliţist să-l rog să elibereze un pic o porţiune de drum, mi-a zis: Mai ai şi mata răbdare, ce să le fac? Cum să oprească autocarele cu elevi, ce profesor se încumetă să meargă zeci de metri cu cei mici pe drumul plin cu maşini, de la locul unde găsesc o porţiune liberă şi până la noi? De câte ori nu am alergat pe drum, făcând cu mâna la autocare să oprească. Nu mai vine nimeni...înainte aveam 800-1000 de vizitatori pe sezon, acum numărul turiştilor a scăzut...Le-am prezentat problema şi autorităţilor, dar dacă ele au făcut APIA în poarta noastră...”

Porţile romane, adăpostesc gunoie şi păsări moarte

Şi după toate aceste probleme, puţinii vizitatori care se încumetă să le înfrunte şi poposesc în castru, mai dau piept, vizual, şi cu gunoiul. Poate lipsa de personal, poate ignoranţa celor responsabili cu istoria şi cultura judeţeană, aduc Castrului Jidova şi alte incoveniente, cum ar fi gunoiul. În zi de duminică, atunci când se presupune că turiştii ar putea pleca în drumeţii, sub porţile romane domnea gunoiul. Pet-uri, spumă folosită la izolaţii şi chiar porumbei morţi, toate formau un tablou deplorabil. Aşa cum vedem pe malurile râurilor de la ţară. Gunoaie aruncate oriunde se găseşte, în acest caz, peste istorie. Peste o istorie care ar putea aduce turişi, şi implicit bani. Peste o istorie demnă de mândria de a fi argeşeană, tratată însă nedemn, aprope dispreţuitor. Castrul Jidova a rezistat mii de ani în faţa naturii, dar stă să se dărâme sub indiferenţa oamenilor.
Material  realizat de Carmen Buliga