Nicolae Onu, artistul popular care reuşeşte să realizeze obiecte de artă chiar şi din rămăşiţele animalelor

Luni, 08 Februarie 2016 14:52

Multă lume nu îl cunoaşte pe Nicolae Onu, aşa cum de pildă îl cunoaşte pe fratele său, părintele Onu de la Biserica Mavrodolu din Piteşti. Povestea de viaţă a lui Nicolae Onu este una deosebită, pentru că poate reprezenta o sursă de inspiraţie pentru multe persoane care, la un moment dat în viaţa lor, s-au aflat în dificultate.  Aşadar să începem cu începutul: Nicolae Onu s-a născut pe 28.04.1960, în Piteşti. A absolvit Şcoala Generală nr. 8; doi ani a studiat la Liceul Industrial nr. 1, Şcoala Profesională Ştefăneşti. A lucrat la fabrica de micromotoare CPL Regotrans. În anul 1999 a vrut să se înscrie la Liceul de Arte ”Dinu Lipatti” din Piteşti, însă, după cum spune el, „a renunţat la idee, pentru că altfel nu ar mai fi fost original.”

Nicolae Onu realizează mici opere de artă aproape din orice material: oase, piatră, lemn, marmură. Tematica lucrărilor sale este una profund religioasă.

Nicolae Onu realizează mici opere de artă aproape din orice material: oase, piatră, lemn, marmură. Tematica lucrărilor sale este una profund religioasă. „Laboratorul artistic” al lui Nicolae Onu este propriul său atelier din localitatea Măniceşti, judeţul Argeş. Sursa de inspiraţie a lucrărilor sale este de origine divină. Fiecare material pe care omul îl prelucrează are o simbolistică aparte pentru artistul Nicolae Onu. «Muzeul» personal al artistului este însufleţit de cele mai frumoase poveşti spuse de obiectele de artă realizate de Nicolae Onu. Ca să vă daţi seama cât talent şi ingeniozitate stau în mâinile sale, o să enumăr câteva din obiectele de artă inedite realizate de Nicolae Onu de-a lungul timpului: salba din oase de animale; brelocuri din coarnele unei vaci; cruci din femurul unul cal; obiecte din piele peste care a turna leşie de cenuşă; oase de animale prelucrate cu cele mai vechi tehnici.
Astfel, artistul reuşeşte să realizeze obiecte de artă chiar şi din rămăşiţele animalelor. Natura îi furnizează lui Nicole Onu materia primă pe care o prelucrează în forme şi mărimi diferite până ce obţine un obiect de artă demn de admiraţie. Una dintre cele mai dragi lucrări fiinţei sale este „Reprezentarea Sfintei Treimi”.

Artistul reuşeşte să realizeze obiecte de artă chiar şi din rămăşiţele animalelor

„Prima cruce am realizat-o acum mulţi ani, folosind ca model o cruce realizată de bunicul meu. Ca să pot să fac o troiţă trebuie să aştept mai mulţi ani, în funcţie de grosimea lemnului, cam câte un 1 cm pe fiecare an. Trebuie sculptată progresiv, pentru că altfel lemnul crapă. În principiul, eu nu tai copaci pentru a face rost de lemn pentru lucrările mele, sau, de pildă, eu nu cumpăr piatra, ci o găsesc pur şi simplu pe râu.  Mă folosesc foarte mult de simetria materialului, de desenul lui.”

Multe lucrări realizate de Nicolae Onu au fost achiziţionate de George Becali, despre care artistul crede că nu respectă „decalogul tăcerii”

Ceea ce nu se ştie despre Nicolae Onu este că a fost invitat chiar de Majestatea Sa, Regele Mihai I al României, la Palatul Elisabeta, dar nu a onorat invitaţia pentru că nu se pricepea la protocolul Casei Regale. De asemenea, multe lucrări realizate de Nicolae Onu au fost achiziţionate de George Becali, despre care artistul crede că nu respectă „decalogul tăcerii”. Acest „decalog al tăcerii” este inscripţionat pe una din lucrările sale. El sună astfel: 1. Dacă nu ştii să taci, nu ştii nici să vorbeşti; 2. Taci să vorbească faptele tale; 3. Taci să ai timp să gândeşti; 4. Taci când eşti ispitit; 5. Taci când eşti nervos; 6. Taci când eşti provocat; 7. Taci când ai vorbit destul; 8. Taci până când îţi vine rândul; 9.Taci când intri în Biserică pentru ca Dumnezeu să-ţi poată vorbi; 10. Taci când pleci de la Biserică pentru ca Duhul Sfânt să poată imprima în mintea ta ceea ce ai auzit.

Până şi la Muntele Athos au ajuns lucrări realizate de acesta.

Un alt aspect inedit al lucrărilor sale este faptul că, în afară de plăcerea estetică, acestea furnizează ochiului privitorului şi o plăcere spirituală dată de mesajele pline de profunzime şi înţelepciune care sunt inscripţionate pe multe din obiectele de artă realizate de Nicolae Onu: „Învăţătură, muncă, cinste şi perseverenţă – cheia succesului”;; „Sileşte-te cât poţi să iubeşti pe tot omul sau dacă nu poţi, cel puţin să nu urăşti pe nimeni”; „Din orice «naufragiu» al vieţii poţi ieşi la liman prin credinţă”.

Recunoştinţa faţă de credinţă l-a determinat pe artistul Onu să creeze opere de artă cu tematică religioasă

Din cel mai cumplit «naufragiu» al vieţii sale, Nicolae Onu a ieşit tot prin intermediul credinţei. Recunoştinţa faţă de credinţă l-a determinat pe artistul Onu să creeze opere de artă cu tematică religioasă. „Motivul pentru care m-am apucat să lucrez a fost faptul că am fost alcoolic. Am urmat de trei ori tratament de dezalcoolizare, până la urmă am reuşit să renunţ la consumul de alcool. În vara anului 1999 am terminat ultimul tratament de dezalcoolizare, nereuşit. În toamna acelui an, am mers la un preot şi i-am cerut suma de 1000 de lei pe motiv că o să-i ridic calupii la casă. Preotul a crezut că-l mint, că nu o să-i fac nicio treabă, dar că îmi dă banii dacă îl las să mă ajute să nu mai beau. Normal că am fost de acord, cu gândul să beau banii la ”Zimbru”, un restaurant din apropiere. A reuşit, de 2-3 ani nu mai beau.”

Nicolae Onu deţine una dintre cele mai importante colecţii particulare din judeţul Argeş

Despre Nicolae Onu se mai poate spune că este colecţionar de obiecte rare şi mare patriot. Contul său de Facebook reprezintă un adevărat „depozitar” al operei sale artistice, dar şi al obiectelor pe care le colecţionează. Nicolae Onu deţine una dintre cele mai importante colecţii particulare din judeţul Argeş. Astfel, în colecţia sa se regăsesc foarte multe obiecte inedite: colţii unui elefant pitic care a trăit în zona Argeşului acum mulţi ani; o cheie folosită la strângerea şuruburilor de pe Titanic, pe care a primit-o de la un prieten de-al său, acesta, la rândul său, moştenind-o de la un străbunic care a lucrat la construirea faimosului transatlantic pe şantierul din Belfast; un drapel de la Revoluţie şi una din pietrele cu care s-au spart geamurile Prefecturii la Revoluţia din '89.
Material realizat de
Sabina DIACENCO