Serial evocator. Portrete postume pentru prieteni - Iulian Ilie Rizea

Luni, 07 Martie 2016 22:24

Continuăm acest serial, purtând semnătura profesorului universitar dr. Petre Popa, inaugurat, de publicaţia noastră, în săptămâna 11-17 ianuarie 2016, atunci când am oferit cititorilor detalii referitoare la juristul Silvestru D. Voinescu (1935-2005), director emblematic al Bibliotecii Judeţene Dinicu Golescu Argeş (1964-2004). Apoi, folosind pagini din sâptămâna 1-7 februarie 2016, autorul s-a referit la cercetătorul ştiinţific şi omul de cultură Radu Stancu (1937-2008), renumit director al Muzeului Judeţean Argeş (1967-2005). După cum s-a convenit iniţial, prezentarea unor personalităţi, o dată pe lună, prin Atitudine în Argeş, se raportează la trei criterii distincte: ziua lor de naştere, faptele perene, care le definesc activitatea antumă, consemnarea în Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, postată pe: www.atitudineinarges.ro. Rubrica are caracter deschis, nu exprimă conotaţii politice, finalizare preconizată, mai 2018 (Piteşti - 630).
Pentru martie, calendarul anului 2016 listează, convergent zonei Argeş-Muscel, nume importante, aparţinând generaţiilor postbelice, apropiate şi cunoscute nemijlocit de semnatarul paragrafelor următoare, precum: Dan Aciobăniţei (actor), Eugenia Andrei (profesoară), Florin Anghel (literat), Marin Branişte (teolog), Ion Hurdubeţiu (istoric), Constantin Fulgeanu (profesor), Maria Mulţescu (arhitectă). Dar, universitarul Petre Popa ne propune, special, portretul consacrat fondatorului muzeologiei contemporane din acest areal, Iulian ILIE-RIZEA  (1934-1996).

PROTECTOR AL VALORILOR ESENŢIALE

Vineri, 4 martie 2016, prietenul Iulian Ilie-Rizea a fost readus, simbolic, în mijlocul familiei, la împlinirea celor 82 de ani! Este plecat spre Veşnicie, însă, din 28 iulie 1996. Ne-am cunoscut pe timpul studenţiei (1953-1958), fiind coleg de an, la Facultatea de Istorie, Universitatea Constantin I. Parhon Bucureşti, militând, ulterior, pentru realizarea unor proiecte comunitare şi naţionale.
Acum un deceniu şi jumătate, în contextul sesiunii Muzeului Judeţean Argeş (10-11 noiembrie 2000), aveam posibilitatea să-i evocăm, pentru prima oară, personalitatea, momentul reprezentând, ca esenţă, sorgintea acestui serial. Comunicarea, denumită simplu, În memoriam. Iulian Ilie-Rizea, s-a publicat în culegerea Argessis, Seria Istorie, Tomul X (2001), dar şi în volumul de autor, Studii culturale, Editura Universităţii din Piteşti (2003). Actualizarea preceptelor sale, juxtapuse etapelor de început ale Mileniului III, a fost inspirată de ideea că Iulian Ilie-Rizea este, după opinia noastră, fondatorul muzeologiei contemporane din Argeş-Muscel, agreată generalist. Pasiunea pentru atare domeniu, exprimată, în ultima jumătate a secolului XX, aparţine, veridic, geografiei noastre spirituale, demonstrează rigoare, moralitate, trăinicie, calităţi subsumate unei relevante paradigme, favorabilă diversificării preocupărilor de profil.
Iulian Ilie Rizea s-a născut, aşadar, la 4 martie 1934, în localitatea Broşteni, integrată (1968) topografiei oraşului Costeşti (Argeş). Părinţii săi, Marin şi Floarea, lucrători ai pământului, apreciaţi de consăteni, au dorit ca toţi cei patru urmaşi ai lor să se realizeze, onorabil, în diverse domenii. Iulică s-a dovedit pasionat pentru cunoaşterea, mai ales, a tradiţiilor neamului românesc! După absolvirea cursurilor gimnaziale, din satul natal, a frecventat Şcoala Medie Nr. 1/Colegiul Ion C. Brătianu Piteşti, devenind, apoi, student al Facultăţii de Istorie, cursuri de zi, cinci ani, Universitatea Constantin I. Parhon Bucureşti, finalizată în 1958.
Erau atunci, în plină afirmare ştiinţifică şi didactică, mentorii noştri: Dumitru Almaş, Dumitru Berciu, Eliza Campus, Emil Condurachi (academician), Valeria Costăchel, Gheorghe Georgescu-Buzău, Ion Ionaşcu, Mauriciu Kandel, Vasile Maciu, Ion Nestor, Andrei Oţetea (academician), Aron Petric, Dionisie Pippidi, Aurel Sacerdoţeanu, Gheorghe Ştefan, Dumitru Tudor, Emil Vârtosu, care au contribuit la formarea sa ca viitor intelectual. Colegi de promoţie cu Iulian Ilie-Rizea au fost, printre alţii: Ionel Batalli, Lucian Chiţescu, Ioana Constantinescu, Gheorghe Dragoş, Grigore Dominte, Mircea Dumitriu, Niculina Florea, Anastasie Iordache, Gabriel Mihăescu, Mircea Muşat, Petre Popa, Petre Roman, Mioara Turcu, Corneliu Tamaş, Veronica Tamaş, Constantin Vlăduţ, remarcaţi public în cercetare, didactică, muzeologie, arhivistică.
Devine familist prin căsătoria cu Marioara Avram (18 februarie 1962), originară din Căldăraru (Argeş), născută la 30 august 1939, multă vreme (1962-1995), specialistă a Bibliotecii Institutului Pedagogic/Institutului de Învăţământ Superior/Universităţii din Piteşti. Copiii lor, Carmen-Roxana, economistă la Banca Naţională a României, Sucursala/Agenţia Argeş, şi Aurelian Iulian, jurist în Capitală, asemănător părinţilor, se exprimă, elocvent, prin succese profesionale. Cu toţii au relevat, de-a lungul anilor, tenacitate, pasiune, civism, traduse cotidian.
Traiectoria polivalentă a lui Iulian Ilie-Rizea începe la 1 septembrie 1958: dascăl în aşezarea Broşteni, raionul Costeşti, regiunea Argeş. L-am vizitat de câteva ori, venind de la Bogaţi (Argeş), unde efectuam stagiatura. Colegii din cancelarie îi apreciau standardul cunoştinţelor, transmise elevilor, iar spiritul său de iniţiativă a fost receptat de cetăţeni şi diriguitorii învăţământului acelor timpuri. În consecinţă, peste doi ani (1 septembrie 1960), ara preferat ca director al Şcolii Elementare din Broşteni, responsabilitate îndeplinită, cu succes, până la 15 ianuarie 1963. Pe vremea directoratului său, exersând calităţi manageriale evidente, a reuşit să construiască, în timp record, cu ajutorul administraţiei şi al obştii, un nou local de şcoală, având zece săli de clasă şi laboratoare. Permanent, s-a mândrit cu această realizare! În urma examenului, susţinut împreună, Institutul de Perfecţionare a Cadrelor Didactice Bucureşti ne-a acordat titlul de profesor cu definitivat (31 iulie 1963).
Ulterior deceniului şapte al secolului XX, zona Argeş-Muscel devine, treptat, pol de interes economic şi cultural, susţinerea comandamentelor determinând promovarea tinerilor! Printre aceştia s-a aflat şi Iulian Ilie-Rizea, care, după stagiul probatoriu, ca referent la Comisia pentru Răspândirea Cunoştinţelor Ştiinţifice Piteşti (ianuarie-septembrie 1963), a fost numit director al Muzeului Regional Argeş. Avea aproape 30 de ani! Contractul spiritual cu acest segment se va prelungi, prin rezultate concludente, până spre sfârşitul vieţii.
Definirea prestaţiilor sale impune câteva ierarhizări. Prima suprapune perioada 1 septembrie 1963 – 25 aprilie 1967, când a relevat pasiunea, devenită vocaţie, privind descoperirea, protejarea şi valorificarea muzeistică, la Piteşti, a tradiţiilor istorice, ori specificului natural, proprii arealelor dintre Carpaţi, Dunăre, Olt, Dâmboviţa. Conlucrarea cu ceilalţi specialişti ai instituţiei, amintim special, numele profesoarei Eugenia Popescu, va conferi acestui muzeu un rol sporit în spiritualitatea Munteniei. Determină, pe baza portofoliului depozitar şi criteriilor metodologice de atunci, structurarea expoziţiilor permanente (Istorie, Ştiinţe Naturale), derularea primelor campanii de săpături arheologice sistematizate din Argeş, organizarea unor reuniuni tematice. Prin urmare, prestigiul Muzeului Regional, cu autoritate instituţională pentru fostele judeţe Argeş; Muscel, Olt, Vâlcea, folosind judicios spaţiile din Casa Fostiropol, unde funcţionează, acum, Şcoala Populară de Arte şi Meserii Piteşti, creşte permanent, iar numele directorului Iulian Ilie-Rizea se vehicula, constant, în viaţa Cetăţii.
O nouă exprimare personalizată contopeşte etapa când a condus, tot ca director, Muzeul Goleşti (25 aprilie 1967 - 1 februarie 1969). Este vremea organizării secţiei în aer liber, profilată pe etalarea tradiţiilor din viticultura şi pomicultura României, unitatea devenind, astfel, etalon etnografic, apropiat celor din Bucureşti, Constanţa, Sibiu. Beneficiind de sprijinul profesorului emerit, Nicolae Mihăilescu, vicepreşedintele Sfatului Popular Regional Argeş, şi al inspectorului-şef pentru Învăţământ – Cultură, profesorul Ion Radu, aduce, la Goleşti, după cercetări de teren, gospodării complete, ori construcţii solitare, ce dovedesc specificul activităţilor productive enunţate. Amintim, distinct, transferarea bisericii din lemn de la Drăguţeşti, comuna Cotmeana (Argeş), relocată, noutate pentru această perioadă, într-un muzeu cu asemenea profil. Continuând demersurile predecesorului, Constantin Iliescu (1935-2016), la Goleşti a colaborat fructuos cu: Paul Capşa, Gheorghe Chirilă, Grigore Constantinescu, Dumitru Maican, Gheorghe Mihăilă, Aurelian Motomancea, Radu Oprea, Valentina Popa, Filoftei Vochin. Privind retrospectiv, pionieratul s-a concretizat în extensia permanentă a Muzeului Goleşti, pentru care a exprimat afinităţi deosebite. Strategia era declarată public şi demonstrată veridic, multiplicându-se obiectivele finalizate în etapa 1967-1969.
Preocupările diversificate cuantifică perioada 1 februarie 1969 - 4 martie 1990, când Iulian Ilie-Rizea a fost inspector principal (muzee, monumente, artă) în cadrul Comitetului Judeţean pentru Cultură şi Educaţie Socialistă Argeş, condus, temporar, de cel care vă relatează (1979-1990). Din atare perspectivă, contribuţiile sale rămân incontestabile, echilibrate, convingătoare. Aşa, de exemplu, tematica şi amenajarea secţiilor actuale, din muzeele Piteşti, Câmpulung, Goleşti, Curtea de Argeş subsumează, gradual, şi opiniile sau acţiunile lui pragmatice. Reliefăm, totodată, disponibilitatea privind organizarea caselor memoriale şi a expoziţiilor permanente de la: Valea Mare (Liviu Rebreanu); Teiu (Vladimir Streinu); Priboieni (Constantin Rădulescu-Codin); Leordeni (Dinu Lipatti); Muşăteşti (Constantin Dobrescu-Argeş); Curtea de Argeş (Dumitru Norocea); Aref (George Stephănescu); Domneşti (Pictură sacră); Brăduleţ (Artă populară). Unul dintre proiectele importante, gândit în 1983-1984, nu s-a realizat: amenajarea muzeistică a Castelului Perticari, de la Izvoru (Argeş), unde s-a intenţionat prezentarea caracteristicilor zonei de sud a judeţului Argeş. În etapa invocată (1969-1990), consensul unor asemenea preocupări s-a finalizat împreună cu directorii instituţiilor muzeale nominalizate: Radu Stancu (Piteşti); Vasile Novac (Goleşti); Ştefan Trâmbaciu (Câmpulung); Nicolae Moisescu (Curtea de Argeş), şi apropiaţii acestora.
Iulian Ilie-Rizea s-a implicat, sistematic, în salvarea monumentelor istorice. Alăturându-se unor foruri civile şi religioase, precum Institutul de Proiectare Argeş, Oficiul pentru Patrimoniu Cultural Naţional, Episcopia Argeşului şi Muscelului, contribuie la valorizarea mănăstirilor Aninoasa, Câmpulung, Cotmeana, Glavacioc, Tutana; bisericilor din lemn, aflate, acum, în incinta reşedinţei Arhiepiscopiei Curtea de Argeş, obeliscurilor dedicate eroilor. Faptele lui Iulian Ilie-Rizea sunt asociate, într-o măsură considerabilă, cu: efortul reabilitării şi extinderii Memorialului de Război Mateiaş (Valea Mare-Pravăţ); montarea statuii Nicolae Bălcescu (Piteşti); realizarea statuii Basarab I (Curtea de Argeş); amenajarea Rotondei personalităţilor (parcul Muzeului Goleşti); aducerea, temporară, pe acelaşi amplasament, a statuii Ion I. C. Brătianu; fixarea unor plăci memoriale; sărbătorirea figurilor marcante, originare din Argeş-Muscel; amenajarea de expoziţii naţionale sau internaţionale.
Iulian Ilie-Rizea a susţinut numeroase studii şi comunicări la reuniuni din Capitală, instituţii culturale judeţene şi orăşeneşti, ori acolo unde a călătorit (Belgia, Franţa, Germania, Polonia, Ungaria). Bunăoară, la 25 octombrie 1984, în cadrul Zilelor cultural ştiinţifice ale Muzeului Judeţean Argeş, a prezentat evoluţia domeniului, pentru zona noastră, după 1948, iar la Castrul Roman Jidova (24 octombrie 1986), reliefa dinamica restaurării sitului arheologic Poarta pretoria şi latura de sud a rezervaţiei, elemente integrate Muzeului Limes Transalutanus, amenajat aici. Deseori, îl găsim în grupurile care au gestionat darea în circuit, la Muzeul Goleşti, a caselor de viticultori sau pomicultori: Dobridor (23 noiembrie 1986); Teleorman (27 noiembrie 1988); Sarmizegetusa (3 decembrie 1989). Editorial, completează Colegiul redacţional pentru volumele de referinţă: Localităţile judeţului Argeş (1971), Monografia judeţului Argeş (1980), Argeş. Cartea eroilor (1984). Se află printre fondatorii Asociaţiei Folcloriştilor Argeşeni Constantin Rădulescu-Codin, sau altor iniţiative civice ori religioase. Pensionarea, survenită în ziua de 5 martie 1990, nu a presupus renunţarea la preocupările precedente, continuă să conlucreze cu factori decizionali din Argeş, Dâmboviţa, Vâlcea.
Ultima sa acţiune rămâne coordonarea demontării bisericii de lemn din Fâlfani, comuna Stolnici (Argeş), datată, începutul secolului XVIII, apoi reînălţarea monumentului în perimetrul Facultăţii de Teologie, Universitatea din Piteşti, Campusul Gheorghe Doja, Nr. 41. Aşezământul, având hramurile Cuvioasa Paraschiva şi Sfânta Muceniţă Filofteia, s-a sfinţit, joi, 5 decembrie 1996, când a fost evocată, distinct, contribuţia profesorului Iulian Ilie-Rizea la salvarea acestui obiectiv, devenit paraclis pentru studenţii teologi, dar şi locaş de cult ortodox. Dintre participanţii la eveniment lipsea cel lăudat! Iulian Ilie-Rizea plecase spre Lumea Umbrelor cu puţin timp înainte (28 iulie 1996). Avea 62 de ani! Era într-o duminică ce se anunţa tihnită, dorea să o savureze, împreună cu familia, la casa lor din Broşteni. Viaţa fondatorului muzeologiei contemporane din Argeş-Muscel se finaliza, însă, fulgerător, aşa cum i-au fost, uneori, intuiţiile, deciziile şi dinamismul responsabilităţilor, însumând aproape patru decenii. L-am privegheat câteva ore, împreună cu soţia mea, profesoara Livia Popa (1936-2001), aducând cu noi, la Piteşti, chipul său împietrit! Familiile noastre s-au respectat nedisimulat.
Personal, i-am recunoscut meritele antume, transferate postum, prin citarea în: Istoria municipiului Piteşti (1988); Piteşti 600. Memento (1983, 2008); Piteşti. Ghid de oraş (1985); Piteşti. Pagini de istorie (1986); Mausoleul de la Mateiaş (1984, 1988, 2009); Studii istorice (2000); Piteşti. Tradiţie şi contemporaneitate (2008); Interviuri nonconformiste de pe patru continente (2015). La rândul lor, Spiridon Cristocea îl prezintă, cu detalii, în Argeş. Dicţionar de istorici (2003), respectiv Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, II (2010), iar Teodor Mavrodin (coordonator) aminteşte despre Iulian Ilie-Rizea în Argeşul şi Muşcelul. Spaţii istorice ale românismului, II (2013).
Pentru a-i onora memoria, cred că s-a făcut, totuşi, prea puţin, ca de altfel şi în cazul altor promotori ai intelectualismului argeşean! Spunem aceasta, întrucât Iulian Ilie-Rizea nu a fost un simplu funcţionar cultural, ci un veritabil creator şi protector de valori esenţiale, într-o perioadă când erau necesare dăruirea, riscul, finalitatea. Ca urmare, apreciem iniţiativa actualului manager general al Muzeului Judeţean Argeş, lector universitar dr. Cornel Popescu, privind fixarea plăcii de marmură cu inscripţionarea tuturor directorilor instituţiei, unde regăsim, în succesiunea normală, numele Iulian Ilie-Rizea. Permanentizarea amintirii realizărilor etapelor consemnate presupune, la Piteşti, după modelul altor muzee, acordarea eponimiei pentru un spaţiu din Expoziţia de Istorie, unde să i se expună lucrările, fotografia, Curriculum vitae. Totodată, la Muzeul Goleşti, o alee poate să reamintească numele său, având consemnaţi anii 1934-1996. Ne vom racorda, astfel, celebrei expresii, veche de când Lumea: „Adevărul este o stea care răsare după ce omul apune!“.
Piteşti, 15 februarie 2016
PETRE POPA
Pentru aprilie 2016:
Valeriu-Florin DOBRINESCU

Click AICI pentru vizualizare