Şi-a mai rămas doar Dacia...

Miercuri, 06 Aprilie 2011 00:46

Adrian Vasiliu.
Încetul cu încetul, fala Argeşului, de judeţ aflat printre primele în ţară la capitolul dezvoltare economică, se stinge. Deja de pe la finalul anului trecut, statisticile ne dădeau în scădere la mai toate capitolele, iar 2011 nu părea să aducă prea multe veşti bune în acest sens. Aduce însă o veste extrem de proastă, pe care însă mulţi dintre noi, mai prăpăstioşi din fire, o anticipam. Arpechim se închide. Pur şi simplu. Pentru că aşa vrea patronul său, austriacul de la OMV. Ce poţi să spui? E economie de piaţă, omul are voie să facă ce vrea pe moşia lui. Dacă are chef să urce preţul benzinei cât vor muşchii lui, poate să o facă fără vreo problemă. Dacă s-a plictisit de ţinut rafinăria de la Piteşti, poate să o vândă sau, aşa cum a şi decis până la urmă, să o închidă. Rămân câteva sute de oameni pe drumuri? Nicio problemă, s-a gândit patronul din ţara lui Johann Strauss. Le dăm nişte salarii compensatorii acolo, şi-i trimitem acasă, că poate până le consumă se termină criza şi îşi găsesc de lucru în altă parte. Cu restul vedem noi ce facem: la fiare vechi şi vindem terenul, că doar e o zonă pentru care ar fi plătit multe milioane de euro dezvoltatorii imobiliari pe vremurile în care răsăreau cartierele rezidenţiale ca ciupercile după ploaie. Simplu, nu?
Aşa o gândi austriacul care a primit aproape cadou cea mai tare companie românească, acum vreo câţiva ani...Şi zău dacă nu poţi să-l înţelegi, cu mentalitatea lui de capitalist veros. Ceea ce nu se poate înţelege este însă impasibilitatea factorilor de decizie, care nu par nici acum, în ceasul al 12-lea, capabili să găsească o soluţie. Unii spun că s-ar face acţionari minoritari, dacă vinde cineva Arpechim-ul cu un euro sau pe acolo. Alţii au aflat de problemă între o sesiune de internet pe iPad şi una de shopping la pantofi. Ca să nu mai vorbim despre cei care nu mai prididesc să atace actuala putere pentru că nu face nimic să oprească firma străină OMV să facă ce vrea cu proprietatea ei, în loc să se întrebe cine i-a făcut pe austrieci proprietari la Petrom şi de ce acum tace chitic. Nu dau nume, pentru că de data asta nu e o chestiune politică. Este una de afaceri, aşa cum au fost multe în Argeşul care a pierdut, rând pe rând, tot ce-a avut mai bun la capitolul societăţi comerciale, de la Aro şi Grulen la Argeşana şi Rolast, de la Fabrica de Bere la cea de conserve de la Băiculeşti, ca să dau doar câteva exemple. Şi tot cu oameni de afaceri trebuie rezolvată, că de politicieni care doar promit am tot avut parte. Până atunci, însă, marea industrie argeşeană mai înseamnă doar Dacia. În rest, firme mici, lovite de criză, şi hypermarketuri.