Muzeul Goleşti, o Românie într-un sat! 35 de gospodării din toate zonele țării așteaptă să le fie trecut pragul

Luni, 11 Aprilie 2016 13:39

Al treilea muzeu din țară, Muzeul Golești, este o istorie în sine. O istorie a unei familii de excepție, care a contribuit covărșitor la dezvoltarea socială, economică și culturală a zonei și chiar a țării. Familia Golescu, căci despre ea este vorba, a participat ideologic și chiar financiar la înfăptuirea Unirii Principatelor Române, prin marii bărbați de stat care s-au ridicat din acest neam. Mai târziu, în 1939, un alt bărbat de stat, Carol al-II-lea, avea să recunoască importanța domeniului și a actelor săvârşite aici întru iluminarea neamului, semnând decretul de înființare a Muzeului Dinicu Golescu. Acum, după 77 de ani, muzeul se află într-o continuă renovare, păstrându-și însă unicitatea rurală dar și pe cea nobiliară. Muzeul Golești este singurul muzeu de Viniticultură și Pomicultură din Europa, în aer liber.

Goleşti, prima şcoală cu dascăli de elită şi învăţăcei în opinci

Prima Şcoală Superioară din mediul rural, din Ţara Românească, deschisă de Dinicu Golescu, la 1 mai 1826, a fost înfăptuită pe domeniul de la Argeş. Scoala s-a caracterizat  prin idei democratice şi umaniste: acces gratuit şi neîngrădit pentru toţi copiii, inclusiv fetele, indiferent de originea lor socială, promovare prin examinare publică, aplicarea practică a cunoştintelor. Aici au predat marii cărturari Aron Florian şi Ion Heliade Rădulescu, programa şcolară fiind comparabilă cu cea occidentală, de la începutul secolului al XIX-lea.
„Membrii familiei Golescu şi-au investit energiile nu pentru gloria lor, ca să-şi ridice vile de prea mărire, ci pentru a ajuta la propăşirea unui neam atât de copleşit de vitregiile vremurilor pe care ei le observau. Au făcut totul pentru popor, ca şi când nu ar fi aparţinut acestei elite aristrocratice. În orice stat, şi-ar fi însuşit ca fireşti, privilegiile. Nu şi-au dorit aceste privilegii. Nimeni nu plătea manualele şcolare, elevii locuiau în şcoală, aveau camere unde locuiau în instituţie împreună cu profesorii...şi ce profesori! Marele cărturar Ion Heliade Rădulescu! Vă puteţi imaginea o asemenea realitate sufletească care coagula suflete venite din zone sociale atât de diferite, şi care se armonizau în cel mai firesc rol al vieţii comune, dorinţa de progres. Nu se poate progres fără învăţătură,asta era crezul Goleştilor! Nu se poate un neam deştept, fără carte. Ori, lucrurile acestea au reprezentat o constantă în familia Golescu, toţi s-au pus în slujba educaţiei.”, povesteşte directorul muzeului, Filofteia Pally.

Carol Davila, părintele medicinii  moderne şi al Crucii Roşii

Carol Davila, membru al familiei prin căsătorie, întemeitorul sistemului sanitar din Ţara Românească, a studiat în Germania, la Frankfurt pe Main şi la Hamburg, apoi a urmat liceul din Limoges şi universităţile din Angers şi Paris. În 1852, a devenit doctor în Medicină, susţinându-şi teza la Paris, cu lucrarea de medicină socială: „La prophylaxie du syphilis“. În anul 1853, la doar 25 de ani, Carol Davila a sosit în Ţara Românească, unde a organizat Sistemul Sanitar Civil şi Militar, şi a pus bazele învăţămîntului medical, înfiinţînd, în 1857, Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie, actuala Universitate de Medicină din Bucureşti, care îi poartă numele. În 1860, a fost numit Inspector General al Serviciului Sanitar Militar, cu gradul de medic general, iar în anul  1861, împreună cu soţia sa, Anica Racoviţă Golescu (nepoata cărturarului Dinicu Golescu), a înfiinţat Azilul de Băieţi de la Pantelimon şi a Azilul de Fete “Elena Doamna” de la Cotroceni. A fost părintele hidrologiei şi al balneologiei, punând şi bazele Societăţii de hidrologie. În 1868, dr Carol Davila, împreună cu Bernath Lonway, au făcut analiza chimică a apelor de la Olăneşti, evidenţiind 40 de izvoare, unde s-au ridicat primele stabilimente de tratament. În timpul Războiului de Independenţă (1877 - 1878), a organizat sistemul de ambulanţe şi spitalul pentru răniţi de la Cotroceni. Carol Davila este întemeietorul Societăţii de Cruce Roşie din România şi al Serviciului de Ambulanţe Ro¬mânesc, putând fi considerat părintele fondator al medicinei din Ţara Românească. Medicul francez, Carol, presupus fiu al Contesei d'Agoult si al lui Franz Liszt, a intrat in familia Golescu prin căsatoria cu Ana, nepoata lui Dinicu Golescu, la 1861.

Singura Baie Turcească păstrată intactă din România, se află în Argeş

Tot muzeul de la Goleşti păstează o mostră de civilizaţie a secolului al- XIX-lea, baia turcească. Construită în 1800, baia turcească este integral conservată în imaginea ei arhitecturală de la cupolă până la pereţi şi până șa şanţurile de scurgere a apei. Este, practic singura care a fost conservată în utilitate şi arhitectură. Cu dimensiuni cuprinse între 8 si 6 metri, are pereţii groşi de 80 de cm., străbătuţi de coloane de ceramică prin care circulă aburul. Cupola are orificii pentru aerisire, iar mortarul folosit are o culoare roşiatică, efect produs de prezenţa în compoziţie a prafului de caramidă.

Curtea Medievală de la Goleşti, singura fortificaţie medievală din România

Conacul Goleştilor a fost construit în anul 1640, de Stroe Leurdeanu, cu ajutorul meşterului Stoica, aceasta fiind singura construcţie laică medievală fortificată din ţară. Ştiind cât de schimbătoare erau vremurile, Stroe înconjoară conacul cu ziduri înalte de cărămidă, iar în turnurile de apărare instalează turnuri. Zidurile groase, etajul din faianţă, monumentalitatea, dar şi eleganţa conacului prefigurează apariţia construcţiilor din perioada brâncovenească. În 1646, Stroe Leurdeanu ridică biserica din vecinătatea conacului, care îmbină cu fineţe influenţele munteneşti cu cele din Moldova, din Armenia şi din Orientul apropiat. Sistemul de fortificaţii ale conacului cuprinde zidurile cu contraforturi şi metereze şi are forma unui patrulater, ce prezintă în colţuri câte un turn rotund din cărămidă, în interiorul căruia, pe o platformă din lemn, puteau sta soldaţii în poziţie de tragere. Tot aici se află Foişorul lui Tudor Vladimirescu, folosit pentru supravegherea împrejurimilor. În Argeş, şi-a trăit ultimele zile de libertate Tudor Vladimirescu, între 18 şi 21 mai 1821. Retrăgându-se dinspre Bucureşti spre munţii Olteniei, Tudor şi-a instalat tabăra la Goleşti, fiind în bune relaţii cu boierii Goleşti. Din nefericire, aici a căzut victimă unui complot pus la cale de către membrii Eteriei şi de către unii dintre pandurii săi, nemulţumiţi de atitudinea foarte severă pe care acesta o avea faţă de orice act de indisciplină. Capturat de oamenii lui Alexandru Ipsilanti, a fost dus spre Târgovişte pentru a fi judecat, însă pe drum a fost asasinat, trupul fiindu-i aruncat într-o fântână. Lângă turn se află Bolniţa (în prezent, folosită ca sală de expoziţii temporare), aşezământ destinat celor bătrâni, bolnavi şi săraci. A fost înfiinţată de marele ban Radu Golescu şi întreţinută pe cheltuiala sa. În apropierea conacului se află parcul Goleştilor, unde exista, în vechime, un eleşteu traversat de un pod din lemn de mesteacăn, un foişor şi statui din piatră, după moda vremii.

Peste 60.000 de vizitatori trec pragul moşiei Goleştilor

Directorul muzeului, Filofteia Pally, cea care a reuşit obţinerea unei finanţări de renovare necesare acestui colţ idilic, unde istoria respiră prin fiecare fir de iarbă, se declară o privilegiată a sorţii. Pentru că a avut prilejul de a-şi aduce contribuţia la păstrarea şi perpetuarea unei istorii de care trebuie, suntem obligaţi, să ne facem demni. Aşa, că prin taberele de creaţie desfăşurate aici, copiii societăţii on-line, descoperă încondeiatul ouălelor, cusutul sau înşeuarea armăsarilor.
Sute de copii sunt aşteptaţi în această vară, să participle la activităţile deja tradiţionale ale instituţiei. Adică ale unei şcoli moderne dar cu învăţătură tradiţională, unde sunt primiţi toţi  copiii românilor, de la vlădică până la opincă, întocmai ca pe vremea Goleştilor. Goleştii cei iluminaţi care au aprins lumina cunoaşterii, în întunericul bordeelor, ochiul care a văzut dincolo de barierele sociale. Pe scurt, un muzeu, o istorie care încă se scrie, concret o instituţie căreia îi trec pragul anual peste 60 000 de turişti, în viitor o amprentă palpabilă a trecutului.

Legăturile familei Goleşti cu Masoneria

În anul 1827 tânărul şi entuziastul Ion Heliade Rădulescu a adoptat învăţăturile înţeleptului Constantin - Dinicu Golescu. Împreună au format o societate secretă naţională de caracter masonic. Mai târziu, Heliade Rădulescu avea să devină profesor la şcoala înfiinţată pe moşia de la Goleşti. Scopul acestei uniuni,  era ridicarea românilor prin acţiuni culturale, în primul rând prin şcoală. In vederea atingerii acestui ţel 1-au atras şi pe tânărul profesor Stanciul Căpăţineanul. După ce Ion Heliade Rădulescu, Dinicu Golescu şi Stanciul Căpăţineanul, în toamna anului 1827, au jurat credinţă în biserica de la Goleşti, societăţii lor masonice, care a fost acoperită (mascată), de „Societatea Filarmonica”. Aceasta avea un caracter legal. Astfel a putut să se publice programul cultural al societăţii secrete premergătoare, în „Curierul Românesc” nr. 77/1835. Fondatorii societăţii secrete masonice aflaţi în spatele „Societăţii Filarmonica” şi-au văzut numele publicate în „Curierul Român” nr. 78/1835. Între ei se afla, din anul 1834 şi urmaşul în idei al lui Dinicu Golescu, Nicolae Golescu. Numele membrilor ei a fost dezvăluit de Ion Heliade Rădulescu în mică măsură.
Material realizat de Carmen Buliga