Serial evocator. Portrete postume pentru prieteni: Valeriu-Florin Dobrinescu

Luni, 18 Aprilie 2016 21:32

Continuăm acest serial, purtând semnătura profesorului universitar dr. Petre Popa, inaugurat, de publicaţia noastră, în săptămâna 11-17 ianuarie 2016, atunci când am oferit cititorilor detalii referitoare la juristul Silvestru D. Voinescu (1935-2005), director emblematic al Bibliotecii Judeţene Dinicu Golescu Argeş (1964-2004). Apoi, folosind paginile etapei 1-7 februarie 2016, autorul s-a oprit asupra cercetătorului ştiinţific şi omului de cultură Radu Stancu (1937-2008), renumit director al Muzeului Judeţean Piteşti (1967-2005), iar, pentru 7-13 martie 2016, informaţiile l-au prezentat pe istoricul Iulian Ilie-Rizea (1934-1996), considerat fondatorul muzeologiei contemporane din Argeş-Muscel.
După cum s-a precizat anterior, reliefarea unor personalităţi, o dată pe lună, prin săptămânalul Atitudine în Argeş, se raportează la trei criterii distincte: ziua lor de naştere; faptele perene, care le definesc activitatea antumă; consemnarea în Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, postată pe: www.atitudineinarges.ro. Rubrica are caracter deschis, nu presupune conotaţii politice, finalizare preconizată, mai 2018 (Piteşti-630).
Pentru aprilie, calendarul anului 2016 listează, convergent acestui areal, nume importante, ale generaţiilor apropiate şi cunoscute, nemijlocit, de semnatarul paragrafelor următoare, precum: Constantin Dejan (ierarh); Dan Horia Mazilu (academician); Gheorghe Petrescu (profesor universitar); Radu Pieleanu (manager); Aurică Simion (istoric). Dar, Petre Popa ne propune evocarea unui alt intelectual de excepţie, cu anvergură continentală, Valeriu-Florin DOBRINESCU (1943-2003).

PERMANENŢA MODELULUI

Luni, 25 aprilie 2016, unul dintre cei mai cunoscuţi şi respectaţi istorici contemporani, profesorul universitar dr. Valeriu-Florin Dobrinescu, ar fi împlinit 73 de ani! Existenţa sa, pe această Lume, se finaliza, surprinzător, însă, duminică, 28 decembrie 2003, având, atunci, prin urmare, vârsta maturizării polivalente, respectiv şase decenii. Am avut privilegiul să-i cunosc multiple realizări şi proiecte, intersectându-ne, benefic, în diverse activităţi comunitare, ştiinţifice, editoriale, didactice.
Aşa cum atestă Certificatul de naştere Nr. 21, din 27 aprilie 1943, viitorul istoric s-a născut la 25 aprilie 1943 în localitatea Ianca – Sat, raionul Filimon Sârbu, regiunea Galaţi, fiind unul dintre cei trei copii ai familiei Florea şi Maria Dobrinescu. Părinţii, originari din Argeş, se aflau, acolo, ca slujbaşi ai statului, tatăl fiind angajat în armată, mama, dedicându-se creşterii şi formării celor ce vor deveni: Gabriela Dobrinescu – Melnic; Valeriu-Florin Dobrinescu; Mihaela Dobrinescu.
Pentru etapa 1950-1957, Valeriu-Florin este elev al şcolilor generale Nr. 2, respectiv Nr. 3, numită, acum, Ion Pillat, devenind unul dintre preferaţii învăţătorilor şi profesorilor, care i-au îndrumat paşii spre învăţătură. Frecventează, apoi (1957-1961), Liceul Nicolae Bălcescu Piteşti, astăzi, Colegiul Naţional Ion C. Brătianu, obţinând, la absolvire, laurii unei generaţii de excepţie, renumită în analele instituţiei. Pasiunea nativă pentru istorie i-a fost stimulată, în anii liceului, mai ales, de profesorul Ovidiu Dumitrescu, lider recunoscut al Catedrei de profil.
După satisfacerea stagiului militar (24 octombrie 1961 – 2 octombrie 1963), Valeriu-Florin Dobrinescu ajunge, în toamna anului 1963, student la Facultatea de Istorie – Filosofie, Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iaşi, finalizată prin Diploma Nr. 253 002/9032, datată, 14 februarie 1968, obţinând, aşadar, calitatea de profesor de istorie.
Revenit la Piteşti, lucrează, pentru început (10 septembrie 1968 – 16 ianuarie 1969), în cadrul Organizaţiei Judeţene de Tineret Argeş, colaborând, prevalent, cu Constantin Voineag, admirator al istoriei naţionale, care i-a facilitat, apoi, respectându-i dorinţa, transferul într-o instituţie de învăţământ. Ca urmare, trei semestre didactice (17 ianuarie 1969 – 31 august 1970), Valeriu-Florin Dobrinescu a predat Istoria, la Şcoala Generală Nr. 1 Piteşti, numită, astăzi, Nicolae Simonide, conlucrând, mai ales, cu directorul Marin Ghindescu, profesor gradul I, cunoscut manager şi pedagog.
Următorul exerciţiu didactic (1 septembrie 1970 – 1 septembrie 1971), Valeriu-Florin Dobrinescu îl prestează în cadrul Liceului Industrial Construcţii de Maşini din Ştefăneşti, localitate suburbană municipiului Piteşti (1968-1990). Sub îndrumarea directorului, Gheorghe Niţică (inginer), obţine definitivatul, procesul-verbal elaborat de Comisia specială prezentându-l la superlativ.
Pentru puţină vreme (1 septembrie 1971 – 28 octombrie 1971), este profesorul Liceului/Colegiului Zinca Golescu Piteşti, stârnind admiraţia colegilor şi elevilor pentru temeinica sa documentare în domeniul ştiinţelor umaniste. Cuvintele de apreciere din partea directoarei, profesoara Cecilia Petrescu (Istorie), pentru tânărul dascăl, Valeriu-Florin Dobrinescu, au reverberat multe decenii după aceea. Aşa cum a mărturisit deseori, ucenicia argeşeană l-a marcat favorabil pentru toată viaţa! Au fost anii când şi-a regăsit copilăria şi adolescenţa, a cunoscut colegi din alte timpuri, a făcut primii paşi în descifrarea unor documente muzeale sau arhivistice.
Din octombrie 1971, până în octombrie 1995, traiectoria ştiinţifică a istoricului Valeriu-Florin Dobrinescu se contopeşte climatului emulativ, propriu Institutului de Istorie şi Arheologie Alexandru D. Xenopol Iaşi, aparţinând, succesiv: Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice din Bucureşti (28 octombrie 1971 – 1 iulie 1975); Universităţii Alexandru Ioan Cuza Iaşi (1 iulie 1975 – 1 aprilie 1990); Centrului de Istorie şi Civilizaţie Europeană al Academiei Române, Filiala Iaşi (1 aprilie 1990 – 2 octombrie 1995). Printre cei care l-au consiliat, cu generozitate, s-au aflat, constant, academicienii Petru Jitariu şi Cristofor Simionescu, iar universitarii Gheorghe Buzatu, Vasile Cristian, Gheorghe Platon, Ilie Grămadă, alături de mulţi alţii, îi vor deveni colaboratori.
În atare context reprezentativ pentru cultura română, Valeriu-Florin Dobrinescu a urcat treptele consacrării naţionale, atât prin obţinerea claselor ştiinţifice, acordate gradual, cât, mai ales, în direcţia recunoaşterii potenţialului său intelectual, competenţei emiterii concluziilor definitorii asupra unor perioade cardinale din istoria autohtonă, ori universală, editării de volume, studii, articole cu sensuri bibliografice perene.
Perseverând asupra cercetării anumitor segmente tematice, realizează studii doctorale, la Iaşi, 4 iulie 1977 (Diploma Nr. 1428). Teza prezentată s-a referit la Studenţimea ieşeană în viaţa social-politică a României (1914-1947), conducător ştiinţific, profesorul universitar dr. Aurel Loghin. Debutase publicistic (1973) cu un studiu amplu, intitulat Probleme ale revoluţiei democrat-populare din România în unele lucrări străine, tipografiere Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Alexandru D. Xenopol Iaşi (în colaborare). Primul succes valoros este volumul, Relaţii româno-engleze. 1914-1933, Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza Iaşi (1986), pentru care a obţinut Premiul Nicolae Iorga al Academiei Române, Bucureşti (1990).
La Iaşi, Valeriu-Florin Dobrinescu a publicat, singur sau în colaborare, peste 130 de studii şi articole, bazate pe documentări exhaustive privind istoria modernă şi contemporană a României, abordând, cu predilecţie, relaţiile internaţionale interbelice (1918-1939). Concomitent, alte 11 volume propulsează numele autorului în neuitare, dintre acestea, anumite conotaţii având tomurile referitoare la Basarabia. Din 1990, până în 1996, a fost, paralel cu activitatea de cercetare, cadru didactic asociat la Facultatea de Economie a Universităţii Petre Andrei Iaşi.

PROFESOR LA TREI UNIVERSITĂŢI: IAŞI, CRAIOVA, PITEŞTI

Considerente de ordin personal, mai ales, datorită apropierii de mama sa, Maria, pe care a respectat-o iconografic, având domiciliul permanent în Piteşti, l-au determinat să se transfere la Universitatea din Craiova, Facultatea de Istorie, Filozofie, Geografie (2 octombrie 1995). I se acordă, prin Ordinul Ministerului Învăţământului Nr. 3 640 din 1996, titlul de profesor universitar, asimilat, ca activitate prodigioasă, domeniului cercetării ştiinţifice. Aşadar, Valeriu-Florin Dobrinescu îşi restabileşte statul major la Piteşti (1997). De aici, va continua să susţină cursuri universitare, pentru un timp, la Iaşi, dar, în mod constant, ca titular, la Craiova.
Aprobarea specializării Istorie-Muzeologie la Universitatea din Piteşti (1997) îl dertermină să se alăture iniţiatorilor acestui demers. Beneficiul a fost concludent: profesorul Valeriu-Florin Dobrinescu era o personalitate notorie, publicase numeroase volume şi studii sub sigla unor editurii consacrate naţional şi continental, la care se adăuga experienţa catedrelor academice de la Iaşi şi Craiova. Acceptând noua provocare, de la 1 octombrie 1997, până spre finalul anului 2003, celor ce am pregătit, la Piteşti, viitoarele generaţii de istorici, Valeriu-Florin Dobrinescu ne-a fost, cu adevărat, model spiritual, bucurându-se de aprecierile unanime ale cadrelor didactice, studenţilor, cercetătorilor din instituţiile specializate ale Argeşului. Iniţial, a fost singurul profesor universitar implicat în derularea acestui proiect didactic de la Piteşti. Revenea, prin urmare, la obârşie, întrucât, ori de câte ori s-a aflat pe aceste locuri, Valeriu-Florin Dobrinescu se considera, la propriu şi la figurat, acasă. Iar aici, alături de evocările familiale, avea numeroşi prieteni, vcu deosebire familia profesorilor Gheorghe şi Lenuţa Nicolescu.
Domiciliat, prin urmare, la Piteşti, conduce doctorate şi masterate la Craiova, unde iniţiază, directoral, cu ajutorul rectorului, inginer dr., Mircea Ivănescu, piteştean de origine, Centrul de Studii ale Relaţiilor Internaţionale (1997). Colaborează, sistematic, cu istoricii Gheorghe Buzatu, ajuns, de asemenea, universitar în Bănie, şi Ion Pătroi, originar din Ciofrângeni, Argeş, şeful Catedrei de Istorie de la Universitatea din Craiova, semnează, după 1996, alte 12 volume cu tematică actuală, comunică aproximativ 80 de studii şi articole către cititorii diferitelor anale, reviste, anuare din ţară şi străinătate, recomandă colegi din Piteşti pentru a obţine titlurile de conferenţiar sau profesor universitar, oferă serviciile, ca editor, unor instituţii de profil din Iaşi şi Focşani, organizează reuniuni ştiinţifice sub patronajul Primăriei Piteşti (1 Decembrie 1998), pune la dispoziţia multor studenţi şi doctoranzi cărţi, fişe, extrase sau comentarii, existente în biblioteca proprie, considerată una dintre cele mai mari şi valoroase ale municipiului nostru.
S-a bucurat de atenţia specială a unor importante oficialităţi, precum: Ştefan Andrei şi Mircea Maliţa, foşti miniştri de externe ai României; Adrian Năstase, fost prim-ministru al României; Ioan Scurtu, fost consilier prezidenţial şi director al Institutului de Istorie Nicolae Iorga Bucureşti; Dan Berindei; Florin Constantiniu; Răzvan Theodorescu (academicieni); Gheorghe Barbu; Nicolae Bocşan; Constantin Buşe; Nicolae Ciachir; Gheorghe Ioniţă; Marcel Popa; Gheorghe Secară; Radu Stancu; Ştefan Trâmbaciu (universitari din Bucureşti, Cluj, Piteşti); Jipa Rotaru, Alexandru Oşca (cercetători militari).
Istoricul Valeriu-Florin Dobrinescu este consemnat în Dicţionar enciclopedic român, II, Bucureşti (1996), ceea ce îl consacra, încă din timpul vieţii, ca fiind unul dintre marii analişti contemporani. Bilanţul demersurilor sale ştiinţifice şi editoriale se degajă, totodată, din mai multe tomuri sau monografii, semnate de cunoscuţi publicişti şi oameni de cultură, precum: Scriitori ieşeni contemporani (1997); Şcoala Nr. 3 Ion Pillat din Piteşti (1998); Personalităţi din Oltenia (1999); Interferenţe spirituale oltene (1999); Figuri de dascăli argeşeni (2001); Permanenţe istoriografice româneşti (2002); Piteşti. Medalioane universitare (2002); Argeş. Dicţionar de istorici (2003); Monografia Universităţii din Piteşti (2004); Piteşti 620. Memento (2008); Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, II, Piteşti (2010). Toate titlurile elaborate de prolificul autor sunt listate în Bibliografia istorică a României, editată, la Cluj Napoca, sub egida Academiei Române. Selectăm: Relaţii româno-engleze. 1914-1933, Iaşi, 1986; România şi organizarea postbelică a Lumii. 1945-1947, Bucureşti, 1988; Diplomaţia României. Nicolae Titulescu şi Marea Britanie, Iaşi, 1991; Ultimele luni de pace. Martie-August, 1939, Iaşi, 1992; Anglia şi România între 1939-1947, Bucureşti, 1992; România şi sistemul tratatelor de pace de la Paris. 1919-1923, Iaşi, 1993; Emigraţia română din lumea anglo-saxonă în anii celui de-al doilea război mondial, Iaşi, 1993; Plata şi răsplata istoriei. Titulescu, Antonescu şi relaţiile anglo-române în anii '20, Focşani, 1995; România şi Ungaria de la Trianon la Paris (1920-1947). Bătălia diplomatică pentru Transilvania, Bucureşti, 1996; The Diplomatic Struggle over Bessarabia, Iaşi, 1996; Relaţii politico-diplomatice şi militare româno-italiene. 1914-1947, Bucureşti, 1999 (în colaborare); Şefii Statului Major General Român. 1859-2000, Bucureşti, 2001 (în colaborare).

UN POTENŢIAL MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE

Deseori, Valeriu-Florin Dobrinescu a reprezentat cercetarea autohtonă la congrese internaţionale organizate în Anglia, Finlanda, Franţa, Germania, Italia, România, Statele Unite ale Americii, obţinând, pe lângă Premiul Nicolae Iorga, amintit mai sus, alte gratulări din partea anumitor foruri prestigioase. De asemenea, a realizat cercetări în importante arhive din: Londra, Palo Alto, Paris, Rio de Janeiro, Roma, Washington. Era, pentru acest început de Mileniu, un potenţial membru al Academiei Române. Una dintre calităţile sale a fost arta dialogului constructiv, comunicarea deschisă cu semenii, arătându-se, constant, partizan al creşterii prestigiului românesc prin reliefarea consecventă a istoriei, cu plusurile şi minusurile inerente, la nivel continental. Prevestea, în discuţiile noastre colegiale, oportunitatea amplificării cercetărilor pentru domeniile social-umane, având distincţii teritoriale şi cronologice, prin comparaţie cu segmentele tehnice, favorizante globalizării.
Decesul lui Valeriu-Florin Dobrinescu ne-a convins, o dată în plus, că veşnicia nu poate să existe decât în sensul perenităţii operei, ca expresie a vieţii consacrate binelui şi prosperităţii spirituale. Atunci când se confesa, era convins de rigoarea acestui principiu. Nu s-a înşelat! Scrierile sale sunt, în continuare, un summum pentru istoria naţională. Muzeul Judeţean Argeş acordă, anual, Premiul de excelenţă Valeriu-Florin Dobrinescu, pentru cercetări în domeniul istoriei contemporane.
În ceea ce ne priveşte, am încercat să contribuim la perpetuarea memoriei sale, permanentizându-i modelul. Ca decan al Facultăţii de Istorie, Filosofie, Jurnalism, de la Universitatea din Piteşti (2002-2004) notificam public, prin presa acelor zile, din decembrie 2003, inclusiv în revista Argeş, ianuarie 2004, câteva intenţii nedisimulate privind omagierea mentorului Valeriu-Florin Dobrinescu. Anunţam, atunci, printre altele, acordarea eponimiei pentru Amfiteatrul 309, al instituţiei noastre academice, din Argeş, amplasarea unui bust de interior, ambele demersuri completându-le pe cele dedicate istoricului Gheorghe I. Brătianu (2003), despre care Valeriu-Florin Dobrinescu elaborase mai multe studii, amenajarea unei vitrine permanente cu principalele lui scrieri, cuprinzând inclusiv volumul ce-i anunţa împlinirea celor 60 de ani de la naştere, aşezarea fotografiei în Galeria Catedrei de Istorie. Acum, la aniversarea evocată introductiv, încercăm sentimente de pioşenie pentru faptul că, intenţiile noastre, de altădată, s-au realizat, fiind amplificate prin nobleţea unor cadre didactice şi studenţi, care s-au implicat în acţiunile consacrate special promovării imaginii unui adevărat model formativ, ştiinţific, didactic, cetăţenesc.
Meritorie a fost receptivitatea administraţiei locale pentru a ridica, în Cimitirul Sfântul Gheorghe Piteşti, monumentul funerar Povara lumii, în colaborare cu Fundaţia Culturală Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Piteşti-Chişinău, care înnobilează mormântul istoricului Valeriu-Florin Dobrinescu, operă sculpturală, Marius Viorel Ivanovici (2004). Totodată, la Piteşti, un grup de entuziaşti, din care s-a remarcat doctorul în istorie, colonelul Cornel Carp, Comandantul Centrului de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice, talonat inclusiv de foşti studenţi ai instituţiei noastre, a pus bazele Asociaţiei Culturale Valeriu-Florin Dobrinescu, editând, periodic, Revista Orizont XXI, depăşindu-se, astfel, cu fervoare, sensul provincialismului uzual.
Apreciind asemenea demersuri, ne gândim la oportunitatea valorificării textelor inedite, inclusiv a scrisorilor, elaborate, ori primite, ca destinatar, de istoricul Valeriu-Florin Dobrinescu. Permanentizarea unei asemenea rubrici, în publicaţia Orizont XXI, va conferi, nemijlocit, tinerilor cercetători, formaţi, din punct de vedere moral, la noua şcoală istoriografică argeşeană, precum şi posibilitatea conservării memoriei celui ce va rămâne, indubitabil, unul dintre autorii reprezentativi ai contemporaneităţii, marele istoric, Valeriu-Florin Dobrinescu.
PETRE POPA
Pentru mai 2016:
Constantin DUMITRESCU